Decizia civilă nr. 97/2013. Partaj bunuri comune soţi. Lichidarea regimului matrimonial
| Comentarii |
|
cod operator 4204
ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 97/A
Ședința publică din_ Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A. S. -T.
J. ECĂTOR: B. G.
GREFIER: Roman M.
Pe rol este pronunțarea soluției asupra apelului civil declarat de către reclamantul R. A., domiciliat în sat Fersig nr. 23 jud. M., împotriva sentinței civile nr. 5968 din_, pronunțată de Judecătoria Baia Mare, în dosarul nr._, având ca obiect partaj bunuri comune.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc la data de_, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța în aceeași constituire, având nevoie de timp pentru a delibera, în baza art. 260 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea soluției pentru_ și apoi pentru azi, când a decis următoarele.
T.
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 5968 din_, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._ s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul R. A. în contradictoriu cu pârâții G. M., G. R. și G.
G., s-a constatat că părțile au dobândit sub durata căsătoriei, cu o contribuție egală de 1/2 fiecare, următoarele bunuri mobile:
- combină frigorifică Bosch - 1100 lei; televizor LG (LCD), aspirator, cuptor cu microunde, mașină de spălat - 2500 lei; mobilă de bucătărie, inclusiv chiuveta, hota, masca chiuvetă, uscător vase - 3500 lei; cuier pe hol, din lemn - 950 lei; servicii de masă, vase, tacâmuri - 1000 lei; robot bucătărie Bosch - 250 lei; aparat cafea - 100 lei; friteuză - 90 lei; mixer - 100 lei; patru scaune inox - 280 lei; mobilă în camera mare - masă cu 6 scaune, canapea - 1900 lei; televizor SONY - 900 lei; DVD Samsung - 130 lei; mobilă dormitor - 3000 lei; jaluzele (perdele lamelare) - 1100 lei, în total 16.900 lei, conform raportului de expertiză tehnică întocmit de expert Albișor Florea.
S-a sistat proprietatea devălmașă a părților asupra bunurilor din comunitate, anterior menționate.
S-au atribuit reclamantului, în deplină proprietate și cu plata către pârâtă a unei sulte în valoare de 50 lei, următoarele bunuri mobile: combină frigorifică Bosch - 1100 lei; televizor LG (LCD), aspirator, cuptor cu microunde, mașină de spălat - 2500 lei; mobilă în camera mare - masă cu 6 scaune, canapea - 1900 lei; mobilă dormitor - 3000 lei.
S-au atribuit pârâtei, în deplină proprietate și fără plata vreunei sulte, următoarele bunuri mobile: mobilă de bucătărie, inclusiv chiuveta, hota, masca chiuvetă, uscător vase - 3500 lei; cuier pe hol, din lemn - 950 lei; servicii de masă, vase, tacâmuri - 1000 lei; robot bucătărie Bosch - 250 lei; aparat cafea
- 100 lei; friteuză - 90 lei; mixer - 100 lei; patru scaune inox - 280 lei; televizor SONY - 900 lei; DVD Samsung - 130 lei; jaluzele (perdele lamelare) - 1100 lei. S-au respins celelalte pretenții ale reclamantului ca nefondate și s-au compensat cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin cererea precizată, reclamantul în contradictoriu cu pârâții a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să constate că sub durata căsătoriei părțile au dobândit cu titlu de dar manual predat cu ocazia celebrării căsătoriei imobilul situat în B. M., str. M., nr. 11/48, înscris în C.F. nr. 12152/48 B.
M., nr. top. 2813/104; bunurile mobile identificate în petitul acțiunii în Anexa A la pct. 2-33 și suma de 11.500 euro (dată de părinții reclamantului, părților și rezultată din înstrăinarea unor proprietăți din Lucăcești); să dispună sistarea stării de indiviziune matrimonială, în sensul atribuirii imobilului anterior identificat, reclamantului, cu obligarea acestuia la sulta corespunzătoare către pârâta G. M. și înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al reclamantului, cu titlu de partaj. S-a solicitat ca bunurile mobile să fie atribuite în natură, prin formarea de loturi valorice în funcție de natura, utilitatea și necesitatea folosirii acestora, cu cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru, onorariu expert Zahu Traian, onorariu expert Albișor, onorariu avocațial.
Reclamantul a arătat că a fost căsătorit cu pârâta G. M. M., iar prin sentința civilă nr. 1568 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B. M. s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiate de părți, sentință care a rămas definitivă și irevocabilă prin nerecurgerea la căile de atac. Cu ocazia judecării cererii de divorț nu s-a discutat și partajarea bunurilor imobile și mobile dobândite de părți sub durata căsătoriei, întrucât acestea au convenit ca partajarea să se facă pe cale amiabilă. Ulterior, părțile nu au mai încheiat vreo tranzacție în acest sens, întrucât pârâta s-a răzgândit.
Cu privire la modalitatea de partajare, reclamantul a solicitat atribuirea în favoarea sa a imobilului situat în B. M., str. M., nr. 11/48, compus din trei camere și dependințe, în valoare de 150.000 lei, cu obligarea sa la plata unei sulte corespunzătoare față de pârâtă. Reclamantul a solicitat ca partajarea
bunurilor mobile să se facă în natură, astfel încât sulta ce ar datora-o părțile una alteia să fie cât mai mică.
Reclamantul a susținut că imobilul în litigiu a fost primit de ambele părți cu titlu de dar de nuntă, iar celelalte bunuri mobile au fost dobândite de părți sub durata căsătoriei. Părinții reclamantului au vândut o casă cu grădină în satul Lucăcești la data de_ pentru suma de 11.500 euro, sumă ce le-a dat- o părților și care a fost depusă de către acestea la BCR. Ulterior pârâta a retras din cont această sumă și a folosit-o doar în scop personal.Reclamantul a arătat că după ce părțile au intrat în posesia apartamentului, părinții săi i-au mai dat suma de 15.000 lei pentru investițiile aduse imobilului, cum ar fi: schimbat geamuri, uși, montat geamuri termopan, refăcut instalație electrică, montat parchet, gresie, faianță, rigips, schimbat instalațiile sanitare în cele două băi și bucătărie, montat termocentrală, cabină de duș și bideu, etc.
Reclamantul a susținut că în speță ne aflăm în prezența donației pentru extinderea celor două elemente care definesc acest contract, respectiv acordul de voință pentru a transfera și dobândi un drept de proprietate cu titlu gratuit, precum și tradițiunea, predarea efectivă și reală (materială) a bunului imobil, a apartamentului, fiind în prezența unui contract real. Cu privire la donația imobilului, act cu titlu gratuit, nu funcționează restricția de formă prevăzută de art. 813 din Codul civil și anume încheierea în formă autentică pentru validitatea actului juridic. Nu se poate susține că lipsa unui înscris care să constate darul făcut de părinții pârâtei mirilor, ar fi de natură a pune la îndoială existența acestuia, raportat la relațiile apropiate de rudenie (mamă- fiică-ginere) existente între părți, împrejurări care permit dovedirea acestei stări de fapt cu orice mijloc de probă, inclusiv martori, prezumții, etc.
Pârâții au arătat că nu se opun admiterii în parte a acțiunii introductive, urmând ca instanța să constate că părțile au dobândit sub durata căsătoriei: bunurile mobile enumerate în Anexa I din acțiunea introductivă de instanță, mai puțin mobila din camera mică (punctul 22) care aparține părinților pârâtei G.
M. M. și nu a fost evaluată de expertul Albișor Florea, în cote de ½ parte fiecare; suma de 11.500 euro primită cu titlu de dar manual, din care supusă partajului este suma rămasă conform extraselor de cont actuale în cotă de ½ parte; că s-au efectuat îmbunătățiri la apartamentul situat în B. M., str. M.
, nr. 11/48 B. M., proprietatea pârâților G. R. și G. G., în sumă de
12.017 lei, conform raportului de expertiză efectuat în cauză de d-l expert Zahu Traian; să respingă ca fiind nefondată cererea de includere în masa bunurilor de partajat a imobilului situat în B. M., str. M., nr. 11/48 și de atribuire a acestuia reclamantului, cu compensarea cheltuielilor de judecată. Totodată, s-a solicitat instanței să dispună partajarea bunurilor mobile în natură, așa cum s-a solicitat în acțiunea introductivă de instanță, urmând să se formeze loturi cu valori echivalente valoric. În privința apartamentului proprietatea pârâților G.
G. și G. R., acesta a fost dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de_ și a fost înscris în C.F. 12152/48, nr. top. 2813/104,
fiind dat spre folosință foștilor soți. Nu corespunde adevărului că acesta ar putea constitui un dar manual, întrucât darul manual este o varietate a contractului de donație, având ca obiect bunuri mobile corporale și nicidecum imobile.
Corespunde adevărului că la apartament s-au efectuat sub durata căsătoriei lucrări de îmbunătățiri constructive și instalații care ar putea constitui un drept de creanță opus proprietarilor tabulari. Acest lucru nu s-a solicitat de către reclamant și nici nu s-a solicitat obligarea soților G. la plata lor.
În privința sumei de 11.500 euro, pârâții au arătat că aceasta constituie un dar manual, urmând ca la valoarea rămasă actualmente, cotele părți să fie de ½ parte fiecare. S-a dovedit că suma a fost dată tinerilor, ambii având condiții de retragere și din aceasta soții au cheltuit sume pentru achiziționarea de bunuri: mașină de spălat, robot de bucătărie, cuptor cu microunde, aspirator, antenă, decodor, etc., fapt ce rezultă din chitanțele de achiziționare a bunurilor.
Analizând probatoriul administrat, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul a fost căsătorit cu pârâta G. M. M., iar prin sentința civilă nr. 1568 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B.
M. s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiate de părți, sentință care a rămas definitivă și irevocabilă prin nerecurgerea la căile de atac.
Potrivit extrasului C.F. nr. 12152/48 B. M., sub nr. top. 2813/104 este înscris imobilul situat în B. M., str. M., nr. 11/48, proprietatea pârâților
G. R. și G. G. . Din declarațiile martorilor audiați, confirmate de părți, a reieșit că apartamentul a fost folosit de către soți după încheierea căsătoriei, cu acordul părinților pârâtei. Astfel cum au recunoscut chiar pârâții, a existat promisiunea că în viitor G. G. și G. R. vor vinde soților R. apartamentul, însă acest lucru nu s-a finalizat, neefectuându-se transferul proprietății imobilului.
După cum s-a exprimat doctrina de specialitate, dat fiind că tradițiunea reală este un element esențial al darului manual, numai bunurile mobile corporale susceptibile de tradițiune pot forma obiectul darului manual (exceptat de la regulile de formă ale donațiilor). Nici imobilele, nici mobilele incorporale nu pot forma obiectul unui dar manual, pentru că nu sunt susceptibile de a fi transferate și dobândite printr-o predare și primire efectivă.
Sub aspectul calificării ca "dar de nuntă"; a operațiunii de predare de către părinții pârâtei a folosinței gratuite a imobilului - apartament către soții
R., după încheierea căsătoriei, instanța a apreciat că, toate celelalte donații, care nu sunt daruri obișnuite (speța de față), devin bunuri proprii potrivit art. 31 lit. b Cod familiei, chiar dacă au fost făcute cu ocazia serbării nunții, afară numai dacă dispunătorii au prevăzut ca bunul donat să devină comun. Or, în cazul de față, transferul dreptului de proprietate nu s-a mai realizat, proprietari asupra apartamentului situat în B. M., str. M., nr. 11/48, rămânând în
continuare pârâții G. R. și G. G. . Prin urmare, cererea reclamantului de includere în masa partajabilă comună a imobilului a fost respinsă.
Prima instanță a mai reținut că la apartamentul folosit de soți s-au efectuat sub durata căsătoriei lucrări de îmbunătățiri constructive și instalații care ar putea constitui un drept de creanță opus proprietarilor tabulari, însă pentru că acest lucru nu s-a solicitat de către reclamant și nici nu s-a solicitat obligarea soților G. la plata lor, instanța a omis includerea în masa partajabilă, ca drept de creanță, a sumei reprezentând contravaloarea investițiilor și îmbunătățirilor efectuate.
În privința sumei de 11.500 euro, pârâții au arătat că aceasta constituie un dar manual, urmând ca la valoarea rămasă actualmente, cotele părți să fie de ½ parte fiecare. S-a menționat că suma a fost dată tinerilor, ambii având condiții de retragere și din aceasta soții au cheltuit sume pentru achiziționarea de bunuri: mașină de spălat, robot de bucătărie, cuptor cu microunde, aspirator, antenă, decodor, etc., fapt ce rezultă din chitanțele de achiziționare a bunurilor.Întrucât din extrasele de cont comunicate în copie de B.C.R. SA nu s- au putut evidenția sumele rămase în contul pârâtei R. M. -M., rezultate din depozitele deschise în perioada_ - martie 2008, instanța a respins și acest petit ca nefondat.
În privința bunurilor mobile relevate în expertizele depuse la dosarul cauzei, instanța a constatat că acestea (enumerate în cererea introductivă - anexa A și întâmpinare, cu excepția mobilei din camera mică, despre care s-a probat (f.92) că aparține părinților pârâtei) sunt bunuri comune ale părților, prezumția de comunitate fiind pe deplin aplicabilă, conform art. 30 Codul familiei, nefiind invocate dispozițiile art. 31 Codul familiei.
Din analiza prevederilor art. 36 Codul familiei, rezultă că desfacerea căsătoriei generează ca efect patrimonial între foștii soți încetarea comunității matrimoniale, iar proprietatea devălmașă devine susceptibilă de partajare potrivit cotelor de contribuție a foștilor soți la dobândirea și conservarea bunurilor comune. Dreptul de ieșire din indiviziune poate fi exercitat oricând, conform dispozițiilor art. 728 Cod civil, în condițiile procedurale reglementate de art. 673¹ și următoarele Cod procedură civilă.
Pe cale de consecință, instanța a admis în parte acțiunea formulată, a dispus sistarea proprietății devălmașe a părților și a constatat că în timpul căsătoriei părțile au dobândit cu o contribuție egală bunurile mobile evidențiate în probatoriul administrat, asupra cărora a dispus atribuirea lor părților, potrivit dispozitivului hotărârii, în aplicarea principiului împărțirii în natură. Instanța a compensat cheltuielile de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul R. A. solicitând schimbarea în parte a hotărârii, în sensul includerii în masa bunurilor partajabile a imobilului situat în B. M., str.M., nr. 11/48, înscris în CF nr.12152/48 B. M. nr.topo 2813/104, a sumei de 11.500 euro și a lucrărilor de îmbunătățire efectuate de părți la imobilul anterior identificat, în
sumă totală de 20.020 lei la care se adaugă și sporul de valoare creat prin executarea acestor dotări, 9067 lei, astfel cum a fost inserat în cuprinsul anexei A din acțiunea introductivă de instanță, precum și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu derularea acestui proces.
În motivarea apelului, s-a învederat T. ui că deși a reținut instanța în motivarea hotărârii că din probatoriul administrat în cauză a rezultat faptul că soții au efectuat o serie de lucrări de îmbunătățire a imobilului proprietate părinților intimatei pârâții G. G. și G. R., fapt ce reprezintă un drept de creanță pe care aceștia pot să-l opună proprietarilor, aceasta a apreciat că se impune omiterea includerii acestor sume în masa bunurilor partajabile, în ciuda faptului că în cuprinsul anexei A a acțiunii introductive de instanță, reprezentantul reclamantului solicită să se constate că sub durata căsătoriei părților au dobândit în cota de ½ parte fiecare din bunurile inserate în anexa, unde la pct.7,23,24,25,26,28,29,30,31 și 32 sunt indicate în mod concret lucrările de îmbunătățire și dotările efectuate, respectiv, ușa metalică la intrarea în apartament, montat centrala, țevi cupru și calorifere noi, jaluzele la toate geamurile, cabina de duș, bideu, au fost schimbate vana, chiuveta, vasul de toaletă și a fost amplasat un ventilator în grupul sanitar, s-au montat geamuri termopane și au fost înlocuite toate ușile din imobil, au fost schimbate instalațiile sanitare și instalația electrică, au fost făcute o serie de modificări ale pereților despărțitori din apartament, apartamentul fiind gresiat, faianțat etc. Acest petit a fost supus obligației achitării taxei judiciare de timbru, situație în care nu poate fi exclus de la soluționare, astfel cum s-a procedat.
Apelantul a arătat că instanța fondului nu s-a pronunțat asupra acestui capăt de cerere, sens în care prin hotărârea pronunțată părțile au fost prejudiciate și împiedicate să-și valorifice drepturile.
Privitor la respingerea capătului de cerere privind includerea sumei de
11.500 euro în masa bunurilor partajabile, apelantul a criticat raționamentul avut în vedere de instanța de judecată în motivarea soluției adoptate "întrucât din extrasele de cont comunicate în copie de BCR nu s-au putut evidenția sumele rămase în contul pârâtei, rezultate din depozitele deschise în perioada_ - martie 2008";. Solicită a se observa explicația existentă pe fila 4 a extrasului de cont în care se menționează că totalul tranzacțiilor efectuate în perioada_ -_ se circumscrie valorii de 19.507,26 euro, suma net superioară celei solicitate de apelant a fi inclusă în masa partajabilă. Au fost înlăturate, de asemenea, probele prin intermediul cărora au dovedit faptul că părinții reclamantului au înstrăinat o proprietate în Lucăcești cu suma de
11.500 euro la data de_ și au dat acești bani reclamantului cu titlu de dar de nuntă, probă care se coroborează cu depoziția martorului L. n V. și cu înscrisurile privind înstrăinarea proprietății.
S-a susținut că nelegală este și soluția petitului privind cheltuielile de judecată, în lumina dispozițiilor art. 276 Cod procedură civilă. În speța dedusă judecății, reclamantul a avansat integral cheltuielile de judecată reprezentate de
plata expertizelor efectuate în cauză la nivelul sumei de 3077 lei, în condițiile în care aceste cheltuieli au fost generate de atitudinea procesuală a intimatei care a contestat valorile inserate în cuprinsul acțiunii introductive de instanță, în timp ce efectuarea expertizelor a profitat și intimatei, care a dobândit valori fără nicio contribuție.
Apelantul a învederat că fără a exista un petit de constatare a calității de bun propriu a imobilului din partea pârâtei sau părinților acesteia, instanța stabilește în baza dispozițiilor art. 31 lit.b din Codul Familiei că este un bun propriu, ceea ce constituie un "plus petit";. Instanța supremă a precizat că prin tradițiunea bunului nu trebuie să se înțeleagă neapărat o deplasare fizică a bunului, cum ar fi preluat din mâna donatorului, efectele sale juridice putând a fi realizate și printr-o tradițiune implicită, de exemplu, atunci când donatorul ar înmâna donatorului cheile unei case, ori ale unui depozit în care se află lucrul sau cheile de contact ale autoturismului.
Apelantul a susținut că suntem în prezenta donației în speța dedusă judecății pentru că există cele două elemente care definesc acest contract, respectiv acordul de voință pentru a transfera și dobândi dreptul de proprietate asupra imobilului cu titlu gratuit, precum și tradițiunea, predarea efectivă a apartamentului, a cheilor acestuia în momentul celebrării căsătoriei părților, astfel cum au relatat martorii R. D., Dragoș Mircea, Buzura Ș., fiind în prezența unui contract real. În sistemul nostru de drept, în care proprietate se transferă prin însăși puterea titlului translativ, independent de tradițiunea lucrului, tradițiunea nu poate rămâne un mijloc deosebit de transmitere a dreptului decât în cazul în care ea constituie însăși manifestarea acordului de voință dintre părțile contractante și o asemenea manifestare nu poate fi concepută decât atunci când tradițiunea este gratuită.
Intimații G. G., G. R. și G. M. au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului, cu cheltuieli de judecată. Intimații au arătat că darul manual fiind o varietate a contractului de donație poate avea ca obiect doar bunuri mobile corporale și nicidecum imobile. Pentru a dovedi că imobilul face parte din comunitatea matrimonială acesta ar fi trebuit să fie dobândit printr-un act de foștii soți, cerința "ad validitatem"; fiind stabilită pentru înstrăinarea unui imobil. Nu subzistă nici ipoteza unei donații întrucât și acesta ar fi trebuit să fie făcută în forma autentică, prin urmare, imobilul nu poate fi inclus în masa partajabilă.
Cu privire la lucrările de îmbunătățire constructive și instalații efectuate de către soți sub durata căsătoriei, intimații au arătat că acestea au fost efectuate de către soți de acordul proprietarilor imobilului. Dovedind însă că proprietatea apartamentului aparține soților G. R. și G. G., mijlocul procesual care ar fi trebuit să fie opus acestora, era constatarea unui drept de creanță. Acest lucru însă nu s-a solicitat de către reclamant care a persistat pe întreaga durată a procesului în includerea în masa partajabilă a imobilului dobândit cu titlu de dar manual. Instanța excluzând imobilul de la partaj, nu
putea să se pronunțe asupra unui lucru care nu s-a solicitat. Suma de 11.500 Euro constituie dar manual dat de părinții reclamantului, foștilor soți, ambii având condiții de retragere.
S-a arătat că s-a dovedit că din această sumă soții au achiziționat bunuri: mașina de spălat, robot de bucătărie, cuptor cu microunde, aspirator, etc., fapt dovedit cu chitanțele de achiziționare a bunurilor. Întrucât din extrasele de cont comunicate de BCR nu a reieșit că în contul intimatei Remetean M. ar exista sume rezultate din depozitele deschise în perioada_ - martie 2008, instanța a respins petitul ca fiind nefondat.
Analizând sentința apelată, T. o apreciază legală și temeinică, urmând a o păstra, în aplicarea dispozițiilor art. 296 teza I Cod procedură civilă, pentru considerente ce succed:
În ce privește imobilul apartament situat în B. M., str. M., nr. 11/48, județul M., în mod corect prima instanță nu l-a inclus în masa partajabilă, în contextul în care împărțirea bunurilor foștilor soți, potrivit art. 36 alin.1 Codul Familiei, poate viza doar bunurile comune. Or în conformitate cu dispozițiile art. 30 din același act normativ, bunurile comune ale soților sunt cele dobândite în timpul căsătoriei, de oricare dintre aceștia. Cu privire la noțiunea de "dobândire"; Codul familiei nu instituie pentru soți vreun regim derogatoriu de la dreptul comun, astfel încât "dobândirea"; trebuie să se realizeze prin vreunul dintre modurile (neexhaustive) prevăzute de art. 644 din Codul civil anterior. Împrejurarea că legea prezumă calitatea de bun comun a bunurilor dobândite în timpul căsătoriei nu echivalează cu prezumarea dobândirii lor în această perioadă.
Regimul juridic al transmisiunii cu titlu gratuit, a dreptului de proprietate asupra imobilelor implică ad validitatem cerința încheierii actului în formă autentică, potrivit prevederilor art. 813 din Codul civil de la 1864, aplicabile speței. Conform actelor depuse la filele 26-27 din dosarul primei instanțe, apartamentul situat în B. M., strada M., nr. 11/48, județul M., este proprietatea intimaților G. G. și G. R., părinții fostei soții a apelantului.
Aspectele invocate de apelant relative la proba darului manual sunt inaplicabile în speță deoarece doar bunurile mobile pot face obiectul darului manual, iar nu și imobilele, care rămân supuse regimului formal special autentic, neîntrunit în speță, indiferent de promisiunile făcute cu ocazia celebrării căsătoriei soților.
În ce privește suma de 11.500 euro, se apreciază că prima instanță a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale prin neincluderea acesteia în masa partajabilă. Pentru a putea constitui obiect al partajului de proprietate, un bun trebuie să aibă o existență actuală materialmente la momentul respectiv. Sumele de bani cheltuite nu pot forma obiect al operațiunii de împărțire în natură tocmai pentru acest considerent. Intimata-pârâtă a invocat cheltuirea sumei de
11.500 euro pentru achiziționarea mai multor bunuri, pentru susținerea altor
diverse cheltuieli pentru traiul zilnic și perioada de graviditate, iar reclamantul nu a invocat vreo cotă de contribuție majoritară la dobândirea și conservarea bunurilor comune. Extrasele de cont depuse la filele 156-158 și 163-173 dosar relevă prin analiza lor coroborată, faptul că în conturile invocate nu se mai regăsesc actualmente lichidități.
Lucrările de îmbunătățire efectuate de părți la apartamentul situat în B.
M., str. M., nr.11/48 nu sunt de asemenea susceptibile de partajare în natură precum a solicitat apelantul-reclamant. Acestea nu au o existență de sine stătătoare ci, după cum a relevat expertul tehnic judiciar Albișor Florea (fila 90 dosar), fac parte integrantă din apartament, fiind totuși costuri, valori. Cu alte cuvinte, ele au devenit bunuri imobile prin destinație, în sensul dedus din interpretarea art.468-470 din Codul civil de la 1864 și pot forma eventual obiectul unui drept de creanță, pe care însă reclamantul nu l-a solicitat, instanța neputându-se pronunța ultra petita, indiferent de timbrare. Inclusiv prin concluziile scrise reclamantul a solicitat partajarea tuturor bunurilor mobile indicate în Anexa A la punctele 2-33. În același context trebuie analizat și sporul de valoare adus apartamentului urmare a efectuării respectivelor îmbunătățiri, care nu generează un drept de proprietate ori un bun partajabil, ci eventual un drept de creanță, de asemenea nesolicitat.
În ce privește cheltuielile de judecată, se apreciază că în mod corect prima instanță a procedat la compensarea acestora, în contextul în care reclamantul a făcut dovada suportării sumei de 79 lei taxă judiciară de timbru, 800 lei expertiză mobiliară, 1527 lei expertiză imobiliară, 1000 lei onorariu avocat, iar pârâta a făcut dovada achitării sumei de 4000 lei cu acest titlu, iar pretențiile reclamantului au fost admise doar în parte (expertiza imobiliară fiind o probă administrată în dovedirea unor pretenții respinse.)
Raportat la aceste aspecte, apelul va fi respins ca nefondat.
În temeiul dispozițiilor art. 298 raportat la art. 274 Cod procedură civilă, apelantul va fi obligat să achite intimaților suma de 2000 lei, cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat, conform chitanței depuse la fila 49 dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelantul R. A., domiciliat în Fersig nr. 23, comuna Satulung, județul M., în prezent deținut în Penitenciarul Baia Mare, cu domiciliul procesual ales în B. M., strada Ana I. nr.3, apt.1, județul M., la avocat Manuela Petran, în contradictoriu cu intimații
G. G., G. R. și G. M., toți cu domiciliul în B. de sub C. nr. 710,
județul M., împotriva sentinței civile nr.5968 din_, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._ .
Obligă pe apelant să achite intimaților suma de 2000 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică azi,_ .
PREȘEDINTE | J. ECĂTOR | GREFIER | |||
S. | -T. A. Ana | G. | B. | Roman M. |
Red./S.T.A./_
Tehnred./R.M./_ / 6ex. Red,/J. ecător la fond:A. C. O.
| ← Decizia civilă nr. 225/2013. Partaj bunuri comune soţi.... | Încheierea civilă nr. 69/2013. Partaj bunuri comune soţi.... → |
|---|
