Decizia civilă nr. 211/2013. Pensie de întreţinere. Minori şi familie
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD
S. I CIVILĂ Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 211/R/2013
Ședința publică din data de 10 mai 2013 Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: B. I. S., judecător JUDECĂTOR: S. I.
JUDECĂTOR: N. C.
GREFIER: E. M. - M.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de reclamanta M. I. FLORENT., împotriva sentinței civile nr. 12445/2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, având ca obiect majorare pensie de întreținere.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care :
Tribunalul constată că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
De asemenea, statuează că recursul este în termen formulat, motivat, comunicat și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Constatând că nu mai sunt alte cereri prealabile soluționării recursului de formulat, tribunalul reține pricina în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată:
Prin Sentința civilă nr. 12445/2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr. _
, instanța a admis cererea formulată de reclamanta M. I. FLORENT. în contradictoriu cu pârâtul D. A., având ca obiect majorare pensie întreținere și în consecință a majorat pensia de întreținere datorată de pârât în favoarea minorului D. TEODOR, de la 200 lei la 278,25 lei, începând cu data introducerii acțiunii, respectiv_, și a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată pentru acest capăt de cerere.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că:
Raportat la art. 165 Cod procedură civilă, instanța fondului a constatat că doar capătul de cerere având ca obiect majorare pensie de întreținere a fost în stare de judecată, celălalt capăt de cerere cu obiect modificare program vizitare nefiind în stare de judecată, cele două instituții, respectiv DGASPC I. și B. nerăspunzând solicitărilor instanței, astfel că a disjuns capătul de cerere referitor la modificare program vizitare, constituindu-se un dosar nou cu privire la acest capăt de cerere.
Referitor la capătul de cerere având obiect majorare pensie întreținere instanța de fond a reținut că față de dispozițiile sentinței civile nr. 6754/2008 a intervenit o schimbare în ce privește mijloacele pârâtului, respectiv în prezent pârâtul are venituri mai mari, realizând o medie a venitului lunar net de 1.113 lei lunar, fiind îndeplinite condițiile art. 531 privind modificarea pensiei de întreținere.
Referitor la data de la care se datorează obligația de întreținere mărită conform celor precizate anterior, raportat la art. 532 din Noul Cod Civil, este data de_, respectiv data introducerii cererii de chemare în judecată.
Obligația de întreținere pentru un copil se stabilește până la o pătrime din venitul lunar, conform cu art. 529 alin. 2 din noul cod civil, instanța reținând că raportat la nevoia minorului D. Teodor și mijloacele pârâtului, acesta din urmă urmează a plăti întreținere în cuantum de ¼ din venitul mediu lunar net realizat, respectiv 278,25 lei, modificând astfel sentința civilă nr. 6754/2008 cu privire la cuantumul întreținerii.
Cu privire la sumele de bani primite de pârât cu titlu de prestații sociale ca persoană cu handicap, s-a reținut că aceste sume în temeiul art. 58, alin. 12 din Legea nr. 448/2006 republicată, sunt indemnizații cu destinație specială, în concret fiind un drept de asistență socială de care beneficiază persoana cu handicap coroborat cu art. 409 alin. 7 din Codul de procedură civilă, ce prevede că indemnizațiile cu destinație specială nu pot fi urmărite pentru nici un fel de datorii, obligația de întreținere fiind o datorie legală a pârâtului, instanța a inclus în venitul lunar al pârâtului de care se ține cont la stabilirea pensiei de întreținere, în situația contrară, prin includerea lor ar fi fost în prezența urmăririi unei indemnizații cu destinație specială, prin reținerea cotei de ¼ din cuantumul ei pentru plata pensiei de întreținere, lucru prohibit de prevederile legale menționate.
Referitor la sumele de care beneficiază pârâtul în urma popririi pe salariul reclamantei, obiect al dosarului execuțional nr. 170/2012 al BEJ M. V. M., instanța de fond a reținut că aceste venituri nu au caracter permanent, ele realizându-se doar până la satisfacerea creanței de 5.531,02 lei a pârâtului și nu va include aceste sume în venitul lunar al pârâtul de care se ține cont la stabilirea pensiei de întreținere, în caz contrar s-ar ajunge la situația ca unei persoane ce i se achită o creanță printr-o singură plată să aibă o situație juridică la stabilirea venitului pentru plata obligației de întreținere, diferită decât o altă persoană ce are aceeași creanță, dar căreia i se achită creanța prin mai multe plăți, în cauză de față prin popriri lunare pe salariul reclamantei.
Referitor la cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de reclamantă instanța fondului a reținut că nu au fost depuse documente ce ar dovedi asemenea cheltuieli, astfel că a respins această cerere, raportat la art. 274 Cod procedură civilă și art. 1169 din cod civil de la 1864. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat recurs, reclamanta M. I. F.
, solicitând admiterea recursului în baza dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă, modificarea în parte hotărârii atacate, în sensul majorării pensiei de întreținere la suma de 439,75 lei/lună în principal și 336,75 lei/lună în subsidiar, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată la fond, în cuantum de 500 lei reprezentând onorar de avocat. Fără cheltuieli de judecată în recurs.
În motivare s-a arătat că în fapt, reanalizând cauza sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, recurenta a solicitat să se constate că sentința atacată este parțial netemeinică și nelegală sub aspectul neluării în calcul a veniturilor realizate de pârât cu titlu de indemnizație pentru persoană cu handicap și celor provenite din executare silită, cu ocazia stabilirii cuantumului pensiei datorate minorului.
În privința indemnizației pentru handicap, s-a apreciat că instanța fondului a aplicat greșit legea, făcând o distincție acolo unde legea nu distinge. Noțiunile de venit net și obligații au fost total diferite, fiind real că potrivit dispozițiilor art. 409 alin. 7 Cod procedură civilă, în cazul neexecutării benevole de către pârât a obligației de plată a întreținerii, recurenta nu s-ar putea îndrepta împotriva veniturilor realizate cu titlu de prestații sociale, ci va trebui să se îndrepte asupra salariului sau asupra bunurilor mobile și imobile ale pârâtului. Însă acest text legal, normă generală în materia executării silite, nu poate exclude aplicarea textului special în materia stabilirii pensiei de întreținere. Potrivit textului legal (art. 529 alin. 2 Cod civil nou), pensia se stabilește la maxim o pătrime din venitul său lunar net, fără a se face vreo distincție legată de diferitele tipuri de venit. În consecință, întrucât legea nu distinge, s-a apreciat că nici judecătorul nu avea acest drept.
S-a precizat că, indemnizația de persoană cu dizabilități reprezintă un venit net (nefiind impozabil) al pârâtului în cuantum de 234 lei/lună, iar includerea lui în baza de calcul duce la adăugarea a încă 58,5 lei/lună la pensie stabilită de instanța de fond, iar cu privire la neincluderea în calculul cuantumului sumei la care se calculează pensia a sumelor primite cu titlu de executare silită prin poprire, s-a apreciat că instanța fondului a aplicat greșit legea.
Totodată, s-a arătat ca fiind real că aceste venituri nu au caracter permanent, dar nici hotărârea instanței de judecată nu are un astfel de caracter. Aceste venituri au un caracter de constanță pe o perioadă de timp determinabilă, suficient de îndelungată (13 luni), astfel încât trebuiau să fie luate în calcul la stabilirea pensiei de întreținere. Nimic nu împiedică pârâtul ca, la încheierea celor 13 luni, să solicite diminuarea pensiei de întreținere urmare a diminuării veniturilor sale, soluția instanței de fond creând, contrar intențiilor sale declarate, o situație mai proastă unui minor, întrucât elimină total din contul veniturilor obținute de părintele debitor al obligației de întreținere, sume importante obținute ca venit, indiferent că ele se primesc dintr-o dată sau eșalonat. Pentru a răspunde considerentelor instanței de fond, dorim să arătăm că dacă suma respectivă s-ar fi
achitat într-o singură tranșă, s-ar fi modificat corespunzător venitul net obținut de pârât în luna respectivă, cu consecința măririi corespunzătoare a mediei veniturilor pe ultimele 6 luni, cu consecința firească a plății aceleiași pensii de întreținere pretinse, acesta fiind de altfel singurul mod în care toate veniturile pârâtului ar fi fost avute în vedere la stabilirea obligației sale de întreținere. Eșalonarea plății prin executare silită nu a făcut decât să repartizeze lunar suma respectivă, fără ca în final să modifice cuantumul pensiei datorate (1/4 din venituri, că sunt mai mari într-o lună și mai mici în alta, fie că sunt constante pe mai multe luni, dacă în final totalul este același). Față de aceste considerente, s-a solicitat includerea sumei obținută de pârât de 412 lei/lună cu titlu de executare silită în cuantumul veniturilor pârâtului, cu consecința majorării pensiei de întreținere cu încă 103 lei/lună.
Recurenta a precizat că este cert că nu se poate reține ca suma totală pretinsă de 439,75 lei/lună, ar excede nevoilor minorului, în privința bunei credințe a părților, mai trebuie remarcat și faptul că, deși pârâtul a prelevat prin executare silită câte 412 lei/lună din salariul recurentei, nu a achitat cei 200 lei/lună pensie de întreținere în favoarea minorului, motiv pentru care a fost nevoită să formuleze plângere penală.
Cu privire la cheltuielile de judecată de la fond, recurenta a afirmat că atașat concluziilor scrise s-a depus originalul chitanței reprezentând onorar de avocat în cuantum de 500 lei, astfel că apare ca netemeinică reținerea instanței de fond cu privire la nedovedirea acestor cheltuieli, atașându-se prezentului recurs copia acelei chitanțe, solicitând admiterea recursului și în privința plății cheltuielilor de judecată efectuate la fondul cauzei.
S-a mai arătat că există o eroare materială strecurată în dispozitiv, unde numele reclamante este incorect trecut M. I. F., când el corect este V. . Recurenta a precizat că în situația în care recursul nu va fi admis, va apela la dispozițiile art. 281 Cod procedură civilă.
Pârâtul intimat D. A., legal citat, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat de reclamanta recurentă ca fiind inadmisibil și nefondat.
În motivare s-a arătat că în fapt, instanța de fond a reținut corect că veniturile intimatului reprezentând indemnizația de handicap au destinație specială, în sensul că îi sunt de folos exclusiv pentru nevoile generate de starea de boală permanentă în care se află. În același sens, instanța a reținut că sumele primite cu titlu de salariu s-au reținut, așa cum s-a întâmplat în întreg sistemul bugetar. Mai mult, a arătat că angajatorul său intenționează a micșora din nou salariile personalului nedidactic, și că veniturile urmează să i se diminueze din nou.
Intimatul a precizat că solicitările recurentei reclamante nu pot fi primite întrucât legea, respectiv Codul fiscal republicat art. 42 lit. a, lit. s coroborat cu art. 151, lit. e Cod procedură fiscală nu consideră indemnizațiile de handicap ca venituri, acestea neputând fi luate în calcul la stabilirea pensiei de întreținere a minorului, implicit solicitările reclamantei nu pot fi luate în calcul, considerând astfel că decizia instanței de fond ca fiind temeinică în ceea ce privește neluarea în calcul a indemnizației de handicap, așa cum aceasta a statuat și corect că sumele primite cu titlu de despăgubire din partea reclamantei ca urmare a partajării bunurilor comune nu pot constitui venituri. Acestea nu au un caracter constant, respectiv sunt periodice, și nu au caracterul de venit, ci de despăgubire, nefiind asimilate conform legii în sfera celor incidente solicitărilor reclamantei recurente.
În subsidiar, s-a arătat că acestea oricum nu ar fi putut luate în considerare, pentru că în temeiul contractului pe care intimatul l-a semnat cu executorul judecătoresc, sumele se gestionează de către acesta până la complinirea efectivă a debitului reclamantei, așadar se pot solicita relații de la biroul executorului judecătoresc prin care să se observe că nu a încasat efectiv decât o suma infimă, restul urmând a se achita la complinirea debitului.
Referitor la petitul ce privește neacordarea cheltuielilor de judecată, s-a solicitat ca acesta să fie respins, întrucât acestea nu au fost dovedite, raportat la art. 274 Cod procedură civilă, respectiv art. 1169 vechiul Cod civil.
Pe cale de consecință, raportat la aspectele învederate, s-a solicitat respingerea recursului.
În drept s-au invocat dispozițiile Codului de procedură civilă, Codului fiscal, Codului procedură fiscală, precum și ale normelor metodologice de aplicare, modificate și actualizate.
Tribunalul, examinând în baza prev. art. 304 și 3041Cod procedură civilă hotărârea atacată atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, constată că recursul este fondat doar cu privire la soluția de respingere a cheltuielilor de judecată.
Reclamanta recurentă a criticat sentința pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul cu numărul de mai sus sub aspectul stabilirii pensiei de întreținere, apreciind că la calculul pensiei de întreținere trebuie avute în vedere și sumele primite cu titlu de executare silită prin poprire (412 lei lunar timp de 13 luni), precum și indemnizația de persoană cu dizabilități în cuantum de 234 lei/lună.
În acest sens trebuie să avem în vedere dispozițiile art. 529 alin. 2 Cod civil, conform cărora dacă întreținerea este datorată de un părinte pentru un copil, aceasta se stabilește până la o pătrime din venitul său de muncă, pentru doi copii până la o treime, iar pentru trei sau mai mulți copii, până la jumătate din venituri. Pentru stabilirea pensiei de întreținere sunt avut în vedere veniturile cu caracter stabil, de exemplu salariul, pensia, venituri din activități profesionale, etc. Nu sunt luate în calcul ca și venituri eventualele bunuri mobile sau imobile moștenite, dobândite sau contravaloarea acestora, nici alte sume recunoscute în urma unui litigiu, ce nu are legătură directă cu drepturi salariale, pensii sau venituri profesionale. Or în cazul de față suma poprită de 412 lei lunar este aferentă debitului de 5.531,02 lei din dosarul execuțional nr. 170/2012 al BEJ M. V. M., recunoscut în urma unui litigiu dintre părți, motiv pentru care nu poate fi avut în vedere la calculul pensiei de întreținere.
În ceea ce privește sumele de care a beneficiat pârâtul-intimat în calitate de persoană cu handicap, tribunalul apreciază că soluția instanței de fond este corectă și sub acest aspect, întrucât prin dispozițiile art. 57-58 din Legea nr. 448/2006 s-au recunoscut persoanelor cu dizabilități aceste drepturi, dar ele au o destinație specială, reprezentând sume de bani acordate persoanelor cu handicap de natură să faciliteze egalizarea de șanse, asigurarea unei vieți autonome și favorizarea incluziunii lor sociale. Raportat la această destinație specială, ele nu pot fi avute în vedere la calculul pensiei de întreținere datorate de beneficiarul ei unei alte persoane. Caracterul și destinația specială a acestor sume de bani este confirmată și prin faptul că potrivit dispozițiilor art. 42 lit. a și lit. s din Codul fiscal, aceste sume sunt scutite de impozit.
Raportat la considerentele expuse anterior, tribunalul concluzionează că soluția instanței de fond cu privire la majorarea pensiei de întreținere prin raportare doar la salariul obținut de reclamant, în medie suma de 1.113 lei lunar (rezultând o pensie de 278,25 lei lunar), este temeinică și legală și urmează a fi menținută ca atare.
Tot în acest context recurenta a arătat că nu pârâtul-intimat se sustrage oricum de la plata pensiei de întreținere, dar aceste aspecte nu vor fi analizate, întrucât ele exced prezentului cadru procesual.
În ceea ce privește soluția de respingere a cererii de acordare a cheltuielilor de judecată, criticile reclamantei-recurente sunt întemeiate, întrucât aceasta a depus în timp util, pe parcursul procesului la dosarul cauzei chitanța privind achitarea sumei de 500 lei pentru onorariu de avocat (f.41 dosar fond), dar instanța de fond în mod greșit a reținut că nu s-au depus înscrisuri doveditoare. Tribunalul va acorda însă doar suma de 250 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, întrucât chitanța a fost eliberată de avocat în data de_, anterior înregistrării acțiunii, care a avut ca obiect atât majorarea pensiei de întreținere, cât și modificarea programului de vizitare, acest din urmă petit fiind disjuns ulterior. Este evident că onorariul de 500 lei privea ambele petite, astfel că față de existența unui nou dosar privind stabilirea programului de vizitare, în prezenta cauză nu poate fi obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariul în întregime, ci doar la plata de ½ din acest onorariu.
Recurenta a mai menționat că în dispozitivul hotărârii s-a indicat în mod greșit unul dintre prenumele sale, în loc de V., fiind trecut F., însă aceste aspect nu constituie motiv de nelegalitate sau netemeinicie a hotărârii și poate fi remediat pe calea unei cereri de îndreptare a erorii materiale.
Având în vedere cele arătate mai sus, tribunalul în baza art.312 alin.1 teza I din codul de procedură civilă va admite recursul declarat de reclamanta M. I. V., împotriva sentinței civile nr. 12445/2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, pe care o va modifica în parte, în sensul că îl va obliga pe pârâtul D. A. la plata către reclamanta M. I.
V. a cheltuielilor de judecată în sumă de 250 lei. Se vor menține restul dispozițiilor din sentința atacată.
Se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite în parte recursul formulat de reclamanta M. I. V., cu domiciliul în B., Str. G., Nr. 32, sc. B, ap. 36, jud. B. -Năsăud împotriva sentinței civile nr. 12445/2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, pe care o modifică în parte, în sensul că:
- obligă pe pârâtul D. A. la plata către reclamanta M. I. V. a cheltuielilor de judecată în sumă de 250 lei.
Menține restul dispozițiilor din sentința atacată. Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||
B. I. S. | S. | I. | N. C. |
GREFIER
E. M. M.
Red/Dact:
BISz/MD -_ / 2 ex
Jud. fond: B. M. A.
| ← Decizia civilă nr. 517/2013. Pensie de întreţinere. Minori... | Decizia civilă nr. 161/2013. Pensie de întreţinere. Minori... → |
|---|
