Decizia civilă nr. 66/2013. Pensie de întreţinere. Minori şi familie
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
T. SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Operator date 2516
DECIZIA CIVILĂ Nr. 66/2013
Ședința publică din data de 27 Iunie 2013 Completul constituit din:
PREȘEDINTE: K. M., președinte tribunal JUDECĂTOR: D. G., președinte secție civilă
H. A., grefier
S-a luat în examinare apelul formulat de recurenta-reclamantă B. I. -L.
,
cu sediul procesual ales la CRIHAN, CHENDE, TĂRĂU & BALOG - Societate civilă de avocați - Z., strada, Unirii, nr. 13, Clădirea Manager, et. 1, județul Sălaj, împotriva Sentinței civile nr.521 din 21 februarie 2013, pronunțată de J. Z., în dosarul nr._, având ca obiect - pensie întreținere - exercitare autoritate părintească.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul recurentei-reclamante avocat Crihan Tudor, cu împuternicire avocațială la dosar fila 3, recurenta-reclamantă B. I. -L., lipsă fiind intimatul-pârât B.
C. -S. și intimat-autoritatea tutelară C. Local C. S. . Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că, procedura de citare este legal îndeplinită cu intimatul-pârât B. C. -S., iar termenul a fost acordat pentru comunicarea motivelor de apel cu acesta.
Constatând că nu mai sunt de formulat alte cereri în probațiune, instanța acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul recurentei-reclamante avocat Chende Ciprian, solicită admiterea apelului declarat, schimbarea hotărârii atacate pe care o consideră netemeinică și nelegală.
Solicită ca autoritatea părintească să fie exercitată de mama B. I. -L.
, care vrea să-i poată oferi minorului condiții mai bune, locuind alături de ea în Austria.
Arată că are condiții la bunica maternă, în orașul C. S., dar este întreținut de mamă care trimite periodic sume importante de bani, dar locul lui este lângă mama sa, la această vârstă fragedă.
Tatăl nu are posibilități de întreținere și nu are serviciu.
Menționează că recurenta-reclamantă B. I. -L. este de acord să-i achite transportul în Austria pentru a-și vizita copilul.
Reprezentantul recurentei-reclamante, susține că singura soluție valabilă este ca autoritatea părintească să fie exercitată de mamă .
Apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, instanța consideră că dosarul se află în stare de judecată și reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Prin Sentința civilă nr.521/_ a judecătoriei Z., s-a admis în parte acțiunea introdusă de reclamanta B. I. L., în nume propriu și pentru reprezentarea minorului B. Antonio Cătălin Deean, născut la_ împotriva pârâtului B. C. S. .
S-a majotat de la 137 lei la 175 lei lunar pensia de întreținere datorată de pârât în baza Sentinței civile nr. 2119 /_ a Judecătoriei Z. în favoarea minorului B. Antonio Cătălin Deean, născut la_, începând cu data introducerii acțiunii,_ și până la majorat. executorie de drept.
S-a respins ca neîntemeiată cererea mamei reclamante pentru încredințarea exercitării exclusive a autorității părintești.
S-a respins ca nefondată cererea reclamantei pentru cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele :
Minorul
B. Antonio Cătălin Deean s-a născut la data de 20 ianuarie
2010, este fiul din căsătorie al reclamantei
B. I. L. și al pârâtului
B.
C. S. .
Părinții copilului au divorțat prin Sentința civilă nr. 2119 din_ a Judecătoriei Z., rămasă definitivă și devenită irevocabilă prin neapelare. Instanța a dispus desfacerea căsătoriei din vina exclusivă a pârâtului, a hotărât ca autoritatea părintească să fie exercitată de ambii părinți, locuința copilului să fie la mamă și tatăl să plătească o pensie de întreținere în valoare de 137 lei lunar.
Instanța a făcut aplicarea art. 397 cod civil cu privire la exercitarea autorității părintești de către ambii părinți și a stabilit locuința copilului la părintele cu care acesta locuiește în mod statornic, respectiv la mamă, în or. C. S., jud. Sălaj, în baza art. 400 alin.1 Cod civil.
Potrivit art. 403 Cod civil, în cazul schimbării împrejurărilor, instanța de
tutelă poate modifica măsurile cu privire la drepturile și îndatoririle părinților divorțați față de copiii lor minori
, la cererea oricăruia dintre părinți sau a unui alt membru de familie, a copilului, a instituției de ocrotire, a instituției publice
specializate pentru protecția copilului sau a procurorului.
Potrivit art. 397 Noul Cod civil, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți, afară de cazul în care instanța decide altfel.
Dispoziția legii este imperativă și constituie regula în ceea ce privește încredințarea autorității părintești. Numai pentru motive temeinice și dacă interesul superior al copilului impune, potrivit art. 398 alin.1 Noul Cod civil, instanța hotărăște ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinți.
În cazul de față, regula exercitării autorității părintești de către ambii părinți se impune în continuare. Tatăl pârât locuiește în mun. L., jud. Timiș încă dinainte de divorț. Copilul și mama reclamantă au locuit în or. C. S., jud. Sălaj. Contrar susținerilor reclamantei, tatăl pârât nu a avut o atitudine indiferentă față de copil.
Divorțul s-a pronunțat relativ recent, iar la scurt timp după divorț și mama reclamantă a plecat la muncă în Austria. Tatăl pârât a păstrat legăturile telefonice cu fiul său, așa cum afirmă martora Bolocan Lucia, mama reclamantei, chiar dacă nu întotdeauna cu succes, copilul având totuși vârsta de numai 2 spre 3 ani. Când a fost posibil, din cauza distanței, tatăl și copilul s-au întâlnit, chiar dacă profitând de ocazia unei deplasări a mamei reclamante în jud. Timiș. De asemenea, tatăl și-a afirmat în permanență afecțiunea față de copil și nu există motive pentru a nu fi crezut, chiar dacă nu întotdeauna a avut cele mai bune posibilități de a contribui la întreținerea materială a acestuia, așa cum rezultă din declarația martorei Jiga M.
, care a purtat discuții cu pârâtul în mediu electronic.
Nu există însă nici un motiv de crezare a faptului că tatăl pârât și-a neglijat total contribuția la întreținerea copilului, dimpotrivă, a depus la dosar dovezile privind plățile efectuate în contul întreținerii copilului atât înainte, cât și după divorț, iar martora Bolocan Lucia a afirmat de asemenea că pârâtul a contribuit la întreținere. Recent, pârâtul s-a încadrat în muncă.
Principala cauză pentru care reclamanta solicită încredințarea exclusivă a copilului este luarea acestuia în Austria pentru a locui împreună cu mama, dar reclamanta nu a dovedit că aceasta este neapărat cea mai bună opțiune în privința creșterii și educării copilului, în afară de faptul că ar întrerupe în acest mod cvasitotal legăturile copilului cu tatăl său rămas în țară. Copilul este crescut în condiții de bune de mama reclamantei, ajutată efectiv de o prietenă, păstrând permanent legătura cu mama reclamantă și beneficiind efectiv de ajutorul material substanțial trimis de aceasta din locul unde se află la muncă. Prin raportul de anchetă psihosocială, autoritatea tutelară nu recomandă lipsirea unui părinte de exercițiul autorității părintești.
Se constată, în raport de această stare de fapt, că nu există motive temeinice și nu este în interesul superior al copilului ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinți.
Prin urmare, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea mamei reclamante pentru încredințarea exercitării exclusive a autorității părintești, precum și, acest petit fiind scopul principal al acțiunii pe care a declanșat-o, cererea pentru cheltuieli de judecată.
Va admite însă cererea de majorare a pensiei de întreținere stabilite anterior, raportat la prevederile art. 529 și art. 530 alin. 2 și 3 Cod civil, obligând pârâtul la plata sumei de 175 lei lunar în favoarea copilului, în loc de 137 lei, începând cu data introducerii acțiunii și până la majorat.
Pensia astfel stabilită reprezintă o pătrime din venitul lunar net al debitorului, instanța făcând aplicarea dispozițiilor art. 527 și art. 530 alin.2 Noul Cod civil. Poate fi obligat la întreținere persoana care are mijloace de a o plăti ori care are posibilitatea de a dobândi aceste mijloace. Câștigul pârâtului este apreciat, raportat la data introducerii acțiunii, la nivelul venitului minim pe economie, stabilit prin hotărâre de guvern, echivalent valoric minim al aptitudinii acestuia de a munci, în lipsa altor date despre mijloacele materiale pe care le deține.
Împotriva acestei sentințe reclamanta B. I. L. a declarat apel, solicitând schimbarea în parte a hotărârii atacate în sensul admiterii în totalitate a cererii de chemare în judecată.
În motivarea apelului se arată că motivarea instanței de fond este în contradicție cu starea reală de fapt și mai ales cu ansamblul probator existent la dosarul cauzei. Astfel instanța a reținut faptul că pârâtul-intimat este un tată grijuliu, care a încercat să păstreze legături cu propriul său copil.
Situația este una total diferită, deoarece pârâtul poate fi ușor caracterizat ca un tată, total dezinteresat de propriul copil. Probele administrate în fața instanței au confirmat acest aspect. Deși locuiește într-un județ relativ apropiat, Timiș, pârâtul-intimat a fost să-și viziteze propriul copil doar odată în decursul unui an calendaristic. De asemenea, nu a înțeles să stabilească modalități de comunicare la distanță cu propriul copil deși tehnica actuală o permite ( telefon, internet etc.). Cei doi martori audiați în cauză au confirmat legăturile sporadice și total neconsistente ale pârâtului cu minorul.
O altă eroare de apreciere a situației litigioase din partea instanței de fond a fost în privința interesului minorului. Instanța observă în mod corect faptul că litigiul are ca scop principal scoaterea minorului din țară pentru ca acesta să poată locui în Austria alături de mama sa. Cu toate acestea, instanța a apreciat că minorului îi este mai bine alături de bunica maternă în localitatea C. S., care este ajutată de o prietenă să crească minorul, în condițiile în care clienta noastră păstrează permanent legături cu minorul prin mijloace de comunicare la distanță și care de asemenea trimite periodic sume importante de bani. O astfel de abordare este greșită, deoarece chiar dacă minorul este crescut foarte bine de bunica maternă, locul lui firesc este lângă mama sa, mai ales la această vârstă fragedă.
A. ul este nefondat pentru următoarele:
Conform art.398 alin.1 Cod civil prevede că "Dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanța hotărăște ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinți";.
Așadar regula este exercitarea autorității părintești de către ambii părinți.
Art. 507 Cod civil prevede situațiile în care autoritatea părintească se exercită de către un singur părinte: "Dacă unul dintre părinți este decedat, declarat mort prin hotărâre judecătorească, pus sub interdicție, decăzut din exercițiul drepturilor părintești sau dacă, din orice motiv, se află în neputință de a-și exprima voința, celălalt părinte exercită singur autoritatea părintească";.
Așadar motivele exercitării de către un singur părinte a autorității părintești nu sunt motive ce țin de persoana soțului sau a raportului dintre soți ci sunt motive obiective prevăzute de lege.
Pe de altă parte analizând cererea reclamantei, instanța va urmări în permanență principiul interesului superior al copilului consacrat de art.263 din Codul Civil si art.2 alin.3 din Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului care va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești, acestui principiu urmând a i se subordona măsura stabilirii locuinței minorei și exercitării autorității părintești, în condițiile în care părțile nu au ajuns la un acord.
Instanța va avea în vedere, pe lângă dispozițiile legale expuse anterior și dispozițiile art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului ce fac parte din integrantă din dreptul intern conform art. 11 alin. 2 și art. 20 din Constituție. În cauza Eriksson contra Suediei, Curtea Europeană a statuat cu valoare de principiu, că în lumina drepturilor garantate de Convenție, contactele reciproc acceptate ale copilului cu părintele său constituie un element fundamental al vieții de familie. Același principiu a fost aplicat și în cauza Monory contra României și în cauza Ignaccolo-Zenide contra României, subliniindu-se că în cazul în care copii nu sunt suficient de maturi pentru a-și exprima ei înșiși în mod clar propriile preferințe, instanța trebuie să promoveze interesele superioare ale acestora.
Pentru determinarea interesului superior al copilului, instanța apreciază că trebuie avut în vedere întregul complex de împrejurări menite să asigure copilului o dezvoltare fizică, morală și intelectuală armonioasă, interesând vârsta acestuia, legăturile afective statornicite între părinți și copil, atașamentul și preocuparea manifestată de către fiecare dintre părinți, mijloacele materiale și condițiile de locuit de care dispun fiecare dintre părinți, interesul minorului trebuind a fi evaluat în concret, prin conjugarea tuturor acestor elemente.
Totodată, instanța are în vedere și disp. art. 14 alin.(1) si art.30 si urm. din Legea nr.242/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, potrivit cărora copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu ambii părinți, rudele, precum si cu alte persoane fata de care copilul a dezvoltat legături de atașament. Din ansamblul acestor dispoziții legale rezulta ca legiuitorul consacra atât dreptul părintelui de a menține legături personale cu copilul său, având în vedere că acest părinte are aceeași răspundere în ce privește creșterea și educarea copilului, cât și dreptul copilului care, pentru a-si dezvolta armonios personalitatea și a avea un psihic echilibrat, are dreptul de a menține legături personale atât cu ambii părinți, cât si cu rudele sale si cu alte persoane fata de care copilul a dezvoltat legături de apropiate, dat fiind ca între drepturile copilului se înscrie și acela de a crește în familie.
In cauza Amanalachioai contra Romaniei (privind in special, imposibilitatea înapoierii fiicei minore a reclamantului), Curtea a reiterat importanta păstrării unui just echilibru intre interesele copilului și cele ale tatălui, masurile restrictive trebuind să se bazeze pe considerente inspirate de interesul copilului care au suficientă greutate și soliditate, să corespundă unor circumstanțe cu totul excepționale care să poată justifica o ruptură a legăturii dintre copil și părinte, existând riscul unei înstrăinări crescânde și definitive care nu poate fi deloc considerată ca fiind în interesul superior al copilului.
Prin prisma dispozițiilor art.4 din Convenția asupra relațiilor personale care
privesc copiii, adoptată la Strasbourg la_ și ratificată de România prin Legea nr.87/2007 si art.16 din Legea nr.272/2004 privind promovarea drepturilor copilului, relațiile personale constante dintre copil și părinții săi nu pot fi restrânse sau excluse decât atunci când există motive temeinice, de natură a periclita dezvoltarea fizica, mentala, spirituala, morala sau sociala a copilului.
Cum, în speță, nu s-a făcut dovada unor atare împrejurări care să justifice luarea unei astfel de măsuri și având în vederea considerentele expuse anterior, precum și textele legale indicate, instanța apreciază că cererea reclamantei nu este întemeiată, minorul nefiind într-o situație care să reclame acordarea custodiei exclusive mamei.
Motivarea apelantei că scopul cererii sale de exercitare exclusivă a autorității părintești este de a scoate minorul din țară și pentru ca acesta să poată locui în Austria alături de ea, vizează de fapt elemente ce țin de stabilirea domiciliului minorului care oricum prin sentința de divorț a fost stabilit la mamă, fără a se indica în concret adresa la care minorul va locui împreună cu mama.
Exercitarea autorității părintești se concretizează în luarea deciziilor importante cu privire la creșterea și educarea copiilor, actele curente privind creșterea și educarea acestora fiind îndeplinite de părintele la care copiii locuiesc.
Autoritatea părintească se referă la orientarea generală a copilului și la ceea ce este important pentru el, iar nu la decizii care privesc viața de zi cu zi, iar aceasta trebuie să se exercite în comun și după divorț, pentru că divorțul este al părinților, nu al copilului de unul dintre părinți.
Autoritatea părintească poate fi asimilată unui drept subiectiv, care nu se pierde de nici unul dintre părinți în nici o circumstanță, ea fiind un dat născut din legătura naturală dintre părinte și copil.
Aceste considerente fac astfel ca apelul să fie nefondat, urmând ca în baza art. 296 Cod procedură civilă, să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L E G I I ,
D E C I D E :
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta B. I. -L. împotriva Sentinței civile nr. 521 din 21 februarie 2013 a Judecătoriei Z. .
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în PREȘEDINTE, | ședința publică în 27 iunie 2013. JUDECĂTOR, | GREFIER, | |
K. M. Plecată în C.O. Semnează, Vicepreședinte tribunal | D. G. H. Plecat în C.O. Semnează, Vicepreședinte tribunal | A. | |
DP | DP |
Red. K.M. / _
Dact. H.A. /_ / 6 ex. Jud. fond: C. -Rareș P.
| ← Decizia civilă nr. 161/2013. Pensie de întreţinere. Minori... | Decizia civilă nr. 137/2013. Pensie de întreţinere. Minori... → |
|---|
