Decizia civilă nr. 11/2013. Partaj bunuri comune soţi. Lichidarea regimului matrimonial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 11/A/2013
Ședința publică din data de 28 ianuarie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: C. N., judecător JUDECĂTOR: M. L. B.
GREFIER: V. V.
S-a luat în examinare apelul civil declarat de pârâtul M. L. împotriva sentinței civile nr.3658 din_, având ca obiect partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelantul pârât M. L. asistat de avocat Z. Zoran I., cu împuternicire avocațială la dosar, intimata Faur, fostă M., A., asistată de avocat J. Nandor, cu împuternicire avocațială la dosar, martorul intimatei Anton Sorin.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
S-a atașat dosarul de divorț nr._ al Judecătoriei Bistrița.
Tribunalul procedează la audierea martorului Anton Sorin, sub prestare de jurământ, declarațiile acestuia fiind consemnate în scris și atașate la dosarul cauzei.
Reprezentanții părților arată că nu formulează alte cereri prealabile soluționării cauzei, apreciind-o în stare de judecată.
Nemaifiind alte chestiuni prealabile, tribunalul declară închisă faza de cercetare judecătorească și acordă cuvântul părților în dezbaterea cauzei.
Apelantul pârât M. L., prin reprezentantul său ales, avocat Z. Zoran I., solicită admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței atacate, în sensul de a se constata că apelantul are o contribuție de 80% la dobândirea bunurilor comune, iar intimata de 20%, cu atribuirea acestora, în natură, apelantului, cu plata unei sulte compensatoare în favoarea intimatei de 23.372 lei, în funcție de cotele contributive solicitate, potrivit motivelor arătate în scris, pe care le susține și verbal în ședință publică. Solicită obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată în apel, reprezentând onorariu avocat, potrivit chitanței pe care o depune la dosar.
Intimata reclamantă Faur, fostă M. A., prin mandatarul său ales avocat J. Nandor, solicită respingerea apelului ca nefiind fondat, menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate, potrivit apărărilor formulate prin întâmpinarea depusă la dosar pe care le susține în totalitate și verbal în ședință publică și ale probelor administrate în cauză. Solicită obligarea apelantului pârât la plata cheltuielilor de judecată în apel, reprezentând onorariu avocat potrivit chitanței pe care o depune la dosar.
T R I B U N A L U L
Deliberând, constată:
Prin sentința civilă nr.3658 din 29 martie 2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._ s-a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de reclamanta M. A. împotriva pârâtului M. L. și, în consecință: s-a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, următoarele bunuri comune în valoare totală de 116.859 lei: 1) casă de locuit în regim de înălțime P+1E+M, neterminată, situată în com. Sânmihaiu de Câmpie, sat Z., nr. 196/A, în valoare expertizată de 99.025 lei; 2) teren intravilan în suprafață de 0,54 ha., situat în com. Sânmihaiu de Câmpie, sat Z., în valoare expertizată de 5.805 lei; 3) cota de 1/3 părți din anexele gospodărești situate la adresa de mai sus (în valoare totală de 15.147 lei), reprezentând suma de 5.049 lei; 4) 2 capete vaci, în valoare totală de 5.000 lei (2.500 lei/buc.); 5) 2 televizoare, în valoare totală de 1.000 lei (500 lei/buc.); 6) aragaz, în valoare de 300 lei; 7) combină frigorifică, în valoare de 680 lei; s-a
constatat că reclamanta a dobândit anterior căsătoriei următoarele bunuri mobile înglobate valoric în imobilele casă de locuit și anexe gospodărești: 1 vacă, 5 oi, 1 ștraif, 1 ham, 2 remorci nisip, 1 remorcă de cărămizi și bolțari, 2 mc. scândură de lemn pentru construcție; s-a constatat că la dobândirea bunurilor comune reclamanta are o cotă de contribuție de 40%, iar pârâtul o cotă de 60%; s-a dispus partajarea bunurilor comune, prin atribuirea acestora pârâtului, în natură și în întregime, cu obligarea la plata unei sulte compensatoare de 46.744 lei în favoarea reclamantei; s-au respins capetele de cerere privind calitatea de bunuri comune și, respectiv de bunuri proprii, a celorlalte bunuri indicate în cuprinsul acțiunii principale; au fost compensate cheltuielile de judecată în întregime.
Pentru a ajunge la această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Căsătoria părților a fost desfăcută prin Sentința civilă nr. 4282/2007 pronunțată de Judecătoria Bistrița, în dosarul civil nr._ (f.8-10). In timpul căsătoriei, părțile au dobândit împreună următoarele bunuri imobile și mobile, recunoscute de pârât (prin întâmpinarea formulată în cauză -
f. 29-31 și concluziile scrise depuse la dosar 154-157), la valorile indicate în raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză de experții C. I., Cuciurean I. și Țăranu Cornel (f.132-146), și respectiv la valorile indicate de reclamantă și recunoscute de pârât: casă de locuit în regim de înălțime P+1E+M, neterminată, situată în com. Sânmihaiu de Câmpie, sat Z., nr. 196/A, în valoare de 99.025 lei; teren intravilan în suprafață de 0,54 ha., situat în com. Sânmihaiu de Câmpie, sat Z., în valoare de 5.805 lei; cota de 1/3 părți din anexele gospodărești situate la adresa de mai sus (în valoare totală de 15.147 lei), reprezentând suma de 5.049 lei; 2 capete vaci, în valoare totală de 5.000 lei (2.500 lei/buc.); 2 televizoare, în valoare totală de 1.000 lei (500 lei/buc.); aragaz, în valoare de 300 lei; 7) combină frigorifică, în valoare de 680 lei. În privința terenului agricol în suprafață de 1 ha. situat în loc. Z., în cauză s-a probat împrejurarea că acest teren aparține numitei
M. Z., căreia i s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza prevederilor Legii nr. 18/1991, prin Titlul de proprietate nr. 52519/_ (f.32), și care le-a permis foștilor soți doar să îl folosească, neavând deci caracterul de bun comun.
Dintre bunurile mobile pe care reclamanta le-a indicat în acțiunea introductivă ca făcând parte din bunurile comune, nu au putut fi reținute ca atare, nefăcându-se dovada existenței și contravalorii următoarelor bunuri: 6 capete vaci, 1 buc. video și 1 buc. fier de călcat. Referitor la utilajele agricole invocate de reclamantă că s-ar include în masa bunurilor de partajat, instanța nu a reținut acest aspect, dat fiind faptul că unele din ele (selectorul, moara furajeră și secerătoarea de păioase) au fost achiziționate de către părinții pârâtului - M. Teodor și E., iar altele (semănătoarea de păioase, grebla de adunat fân, presa de balotat și instalația de erbicidat) sunt proprietatea fratelui pârâtului - M. D., aspect confirmat de probatoriul testimonial administrat în cauză, relevante în acest sens fiind depozițiile martorilor Socaci Koncz Eugen (f.53), Budelecan Teodor (f.60), M.
D. (f.112-113), care au fost în gospodăria părților și au observat utilajele agricole depozitate în curte, având cunoștință de proveniența lor. Mai mult, martorii arătați au confirmat împrejurarea că pârâtul împreună cu tatăl și fratele acestuia s-au organizat într-o asociație familială (AF M. ), care are ca obiect de activitate creșterea animalelor, astfel că au construit împreună anexele gospodărești necesare exercitării activității, ceea ce confirmă susținerea pârâtului că, practic, contribuția fiecărei familii este în cotă de 1/3 părți, anexele fiind folosite împreună pentru creșterea animalelor, depozitarea hranei pentru acestea, păstrarea uneltelor agricole, etc.
În ceea ce privește cota de contribuție a părților la dobândirea bunurilor comune, se impun următoarele precizări:
După încheierea căsătoriei, părțile au locuit până în toamna anului 2000 la o mătușă de-a pârâtului în localitatea Z., iar ulterior și-au stabilit domiciliul la părinții pârâtului în aceeași localizate, pentru o perioadă de aproximativ un an. În acest interval de timp, luând hotărârea de a-și edifica o casă de locuit, părțile au achiziționat terenul intravilan în suprafață de 0,54 ha., banii pentru achitarea prețului terenului fiind primiți de către pârât de la părinții săi, care au și achitat la biserica din localitate prețul acestuia de 30.000.000 lei vechi, potrivit chitanței anexată la fila 47 din dosar. Aspectul menționat este confirmat și de depozițiile martorilor Socaci Koncz Eugen și Budelecan Teodor, care au arătat că "mama paratului a cumpărat un pământ în localitatea Z., de la biserica ortodoxă pentru a-i face casă la băiat"(f.53), respectiv că "părinții pârâtului au cumpărat în anul 2000 o suprafață de 53 sau 54 de ari teren în localitatea Z. de la biserică. Terenul a fost cumpărat pentru băiat" (f.60). Ulterior cumpărării terenului s-au demarat lucrările de construire a
casei în regim de înălțime P+1E+M, construcția fiind ridicată în roșu la încetarea conviețuirii părților, fiind tencuite (pe interior) doar un hol, bucătăria și 2 camere, spații sumar mobilate, iar la etaj nu erau montate nici măcar geamuri. Deși pârâtul pretinde că la ridicarea construcției a fost sprijinit nemijlocit de către familia sa, care l-a ajutat cu bani (cca. 100.000.000 lei vechi) și materiale de construcții (500 buc. bolțari și 400 buc. cărămizi), nu poate fi ignorat faptul că martorii propuși de reclamantă (M. Laurean, M. M., Fizeșan M. ) au făcut vorbire despre bunurile mobile pe care aceasta le-a adus în gospodăria pârâtului la încheierea căsătoriei, și care au fost înglobate valoric în imobilele construite, respectiv 1 vacă, 5 oi, 1 ștraif, 1 ham, 2 remorci nisip, 1 remorcă de cărămizi și bolțari, 2 mc. scândură de lemn pentru construcție (în valoare de cca.
92.000.000 lei vechi). În privința acestor bunuri, parte din ele au fost recunoscute de pârât ca provenind din gospodăria reclamantei, însă susținerea că banii proveniți din vânzarea animalelor ori a ștraifului și hamului (cca. 43.000.000 lei vechi) au fost folosiți de reclamantă în scopuri personale nu poate fi primită de vreme ce vânzarea a intervenit în timpul căsătoriei, în perioada efectuării lucrărilor de construire, ceea ce poate conduce la concluzia că suma obținută din vânzarea bunurilor a fost folosită în acest scop.
Faptul că ajutorul acordat de familia pârâtului la achiziționarea terenului și ridicarea construcțiilor a fost superior valorii bunurilor mobile aparținând reclamantei nu determină neapărat o cotă de contribuție mai mare din partea pârâtului la dobândirea bunurilor imobile deoarece în aplicarea principiului comunității de bunuri a soților statuat prin dispozițiile art.30 C. fam. (aplicabil în cauză conform principiului tempus regit actum), contribuția soților se referă la bunurile luate în ansamblu, iar nu prin pluralitate de cote, adică prin diferențierea cotelor în raport de categoriile de bunuri. Legislația noastră admite ca în virtutea unei contribuții mai mari a unuia dintre soți la dobândirea și conservarea bunurilor comune, acestuia să i se stabilească și o cotă-parte mai mare la partajarea acestor bunuri, însă această cotă majorată trebuie stabilită în raport de întreaga masă partajabilă, iar nu în raport cu o anumită categorie de bunuri, cum nefondat solicită pârâtul.
Prin prisma reținerilor de mai sus și constatând că pe durata căsătoriei pârâtul s-a ocupat cu agricultura și creșterea animalelor, iar reclamanta a prestat muncă în gospodărie și pentru creșterea și educarea copilului minor al părților, instanța de fond a apreciat o cotă de contribuție a reclamantei de 40% la dobândirea bunurilor comune, iar a pârâtului de 60%.
Având în vedere aceste cote de contribuție și reținând că valoarea totală a bunurilor comune supuse partajului este de 116.859 lei, în aplicarea dispozițiilor art. art. 6739C.pr.civ. cu raportare la art. 30, art. 36 alin. 1 Cod familiei, s-a dispus sistarea stării de devălmășie prin atribuirea acestora pârâtului, în natură și în întregime, în funcție de solicitările părților, dar și de folosința bunurilor de la despărțirea în fapt, cu obligarea la plata unei sulte compensatoare de 46.744 lei în favoarea reclamantei, stabilită în raport cu cota contributivă.
Pentru cele ce preced, în considerarea dispozițiilor legale sus invocate, s-a adoptat soluția admiterii în parte a acțiunii reclamantei, în sensul celor arătate, respingând ca neîntemeiate capetele de cerere privind calitatea de bunuri comune și, respectiv de bunuri proprii, a celorlalte bunuri indicate în cuprinsul acțiunii. În privința bunurilor dobândite de reclamantă anterior căsătoriei s-a impus constatarea că mare parte din ele i-au fost restituite de către pârât la data de_, conform procesului-verbal de predare-primire (f.46), păsările și porcii au fost sacrificați și consumați în timpul căsătoriei, iar calul a fost vândut de reclamantă înainte de căsătorie, nefiind adus la domiciliul conjugal din localitatea Z., aspect evidențiat de majoritatea probelor testimoniale administrate în cauză. De altfel, însăși reclamanta a arătat prin răspunsul la întrebarea nr. 10 din interogatoriu că bunurile pe care le-a dobândit anterior căsătoriei, înglobate valoric în imobilele casă de locuit și anexe gospodărești sunt: 1 vacă, 5 oi, 1 ștraif, 1 ham, 2 remorci nisip, cărămidă, bolțari și scândură (f.45), bunuri între care nu se includ și cele enumerate mai sus.
În temeiul art. 276 C.pr.civ., cheltuielile de judecată suportate de părți au fost compensate în întregime.
Împotriva hotărârii expuse a declarat apel, în termen legal, pârâtul M. L.,
solicitând schimbarea in parte sentinței atacate, in sensul de a constata ca are o contribuție de 80 % la dobândirea bunurilor comune, iar intimata-reclamanta de 20%, cu atribuirea acestora apelantului, in natura, cu plata unei sulte compensatoare in favoarea intimatei de 23.372 lei, in funcție de cotele contributive solicitate mai sus, cu cheltuieli de judecata.
În motivare, se arată că, asa cum reflecta intreaga probatiune administrata si cum, de altfel, admite chiar instanța fondului, apelantul a avut o contribuție net superioara cotei stabilite prin hotărârea apelata, aserțiunea privind solicitarea subsemnatului in stabilirea de cote, in mod diferențiat in raport de fiecare categorie de bunuri, neputand fi primita, apelantul nesolicitand asa ceva, ci, doar indicând, ca urmare a expunerii stării de fapt si a motivării poziției procesuale fata de solicitările reclamantei, in cazul fiecărei categorii de bunuri, o aproximare a procentului privind cota sa de contribuție, valorile respective fiind indicate doar pentru a oferi posibilitatea instanței sa evalueze si, in cele din urma, sa stabilească cota contributiva raportat la intreaga masa partajabila, cum a si solicitat de altfel, atat prin intampinarea si concluziile depuse, in sensul de a se constata ca a avut o contribuție de aprox.80-90 %. Nici motivarea instanței de fond in sensul ca la stabilirea cotelor de contribuție s-a avut in vedere munca prestata de intimata-reclamanta in gospodărie si pentru creșterea si educarea copilului minor a părtilor nu are suport probator deoarece băiatul lor, inca de la naștere, a fost crescut de bunica si străbunica paterna, de care era foarte atașat, nefiind de omis nici faptul ca intimata s-a exprimat inițial ca nu are nevoie de copil, fiind dispusa sa avorteze. In toata perioada de conviețuire, intimata nu se prea ocupa de treburile gospodărești, aspect ce reiese si din declarațiile martorilor audiați in Dos.nr._, obișnuind sa plece deseori in târguri, de minor ingrijindu-se mai mult bunicile, intimata exprimandu-se de mai multe ori ca ii pare rau ca a "făcut" un copil care o incurca in planurile ei si nu poate divorța asa ușor.
Contribuția apelantului de 80% este motivată de următoarele aspecte. La edificarea casei de locuit a fost ajutat in primul rand de către părinți, atat pecuniar cat si prin achiziționarea de materiale de construcții - a se vedea in acest sens declarația martorului Socaci Koncz Eugen (fila
53): " casa de locuit a fost ridicata in timpul căsătoriei pârtilor dar cu bani si cărămida provenite de la părinții paratului, fratele acestuia, o matusa si un unchi din Z. ....si rudenii din alta localitate au contribuit cu ceva bani la ridicarea casei";
declarația martorului Budelecan Toader (fila 60): "casa de pe teren a fost ridicata tot de părinții reclamantului....foștii soti aveau un an de la căsătorie la data cand s-a ridicat casa";
a primit 50.000.000 lei de la fratele lui- M. D., 400 buc. de cărămizi primind de la o matusa, 500 de boltari de la un unchi, de la o alta matusa primind
20.000.000 lei vechi, 30.000.000 lei vechi de la rudele din Brateni etc- a se vedea in acest sens declarația martorei M. D. (fila 112): "toata familia paratului a contribuit la ridicarea casei, inclusiv fratele acestuia care dupa nunta (s.n. dupa nunta acestuia) i-a dat banii paratului pentru construcția casei""fiind neamuri cu paratul le-am dat bani împrumut pt. a-i ajuta sa
contribuie la ridicarea casei. Părinții paratului mi-au cerut banii si ei sunt cei care mi-au restituit."Astfel, luând in calcul si bunurile mobile aduse de intimata care au fost inglobate valoric in construcție, contribuția apelantului pârât la edificarea construcției a fost net superioara fata de cea a intimatei, cum de altfel admite si prima instanța, relativ recent reușind, tot cu ajutorul părinților si a fratelui său, sa finiseze baia (gresie, faianța, obiecte sanitare), sa pună gresie pe hol si in bucătărie, să izoleze pereții pe interior la bucătărie si cele 2 camere, să achiziționeze si să pună in funcțiune centrala pe gaz, să achiziționeze si să monteze calorifere, să introducă apa curenta (cu hidrofor), să achiziționeze mobila de bucătărie etc. In privința terenului intravilan in suprafața de 0,54 ha, apelantul arată că a avut o contribuție exclusiva, banii pentru achitarea prețului terenului fiind primiți de la părinții lui, care au si achitat la biserica prețul terenului - a se vedea chitanța de la fila 47; edificatoare in acest sens fiind si declarația martorului Socaci Koncz Eugen (fila 53):
"...mama paratului a cumpărat un pamant in localitatea Z., de la biserica ortodoxa pentru a- iface casa la băiat",
precum si a martorului Budelecan Toader (fila 60): "sunt prim curator la biserica si am cunoștința ca părinții paratului au cumpărat in anul 2000 o suprafața de 53 sau 54 de ari teren in localitatea Z. de la biserica.Terenul a fost cumpărat pentru băiat",
a martorei M.
D. (fila 112), precum si a martorei Chiciudean Viorica (fila 82) - aspect reținut si de instanța fondului. In ce privește anexele gospodărești, apelantul pârât arată ca acestea au fost construite si din contribuția părinților lui si a familiei fratelui său, ei toti fiind organizați intr-o asociație familiala
- AF M., acesta este motivul pentru care contribuția fiecărei familii este in cota de 1/3, anexele fiind folosite impreuna. Mai arată ca la încetarea conviețuirii cu reclamanta lucrările la aceste anexe se aflau intr-o faza incipienta, ulterior plecării reclamantei de la domiciliul conjiugal fiind finalizate, motiv pentru care aceasta practic nu are nici o contribuție la aceste edificate - a se vedea in acest sens deci, martorilor de la filele 53, 60, 82,112. Trebuie observat ca in privința acestor anexe gospodărești prima instanța a reținut doar ca 1/3 din acestea intra in masa partajabila, in mod
corect, insa nu a analizat contribuția intimatei la edificarea acestora si nici nu a inlaturat susținerile de mai sus ale apelantului pârât, care au fost confirmate, de altfel, si de martorii indicați: "eu am ridicat anexele gospodărești...Am fost plătit de către părinții paratului. Câteodată imi dădea bani fratele lui. Cred ca tot părinții paratului au fost cei care au achiziționat materialele de construcție."" - a se vedea deci. Socaci Koncz Eugen fila 53; "Cei trei lucrează in asociația familiala inca dinainte de căsătoria pârtilor, iar banii au fost câștigați inainte de căsătorie" - a se vedea deci. Budelecan Teodor fila 60. In privința bunurilor mobile, apelantul pârât arată ca a avut din nou o contribuție mai mare, cele doua capete de vaci fiind primite de la bunica sa, de altfel in privința acestor bunuri, consideră ca probele administrate in fata instanței de fond sunt insuficiente pentru a lamuri proveniența lor si măsura in care părțile au contribuit la achiziționarea lor, in hotatarea atacata nefiind analizate, cum se poate observa, nici un fel de aspecte legate de aceste bunuri. Prin urmare, solicită instanței de judecata ca la stabilirea cotei de contribuție a subsemnatului la dobândirea bunurilor comune sa se tina seama si de ajutorul primit de la persoanele arătate mai sus, in special de cel al părinților lui, fiind unanim recunoscut in practica judiciara ca, "ajutorul bănesc sau de orice alta natura dat de părinții unui sot, se considera a fi făcute in favoarea copilului acestuia, afara de cazul in care se prevede in mod expres ca gratificarea vizează ambii soti" (a se vedea Decizia civila nr. 700R/_, Curtea de Apel Targu-Mures, in Repertoriu VIII, p.731, nr.15, precum si C.S.J, Decizia civila nr. 2351/1990, in Dreptul_, p.123). Astfel, consideră ca a făcut dovada unei contribuții net superioare a lui, la dobândirea bunurilor obiect al prezentului partaj, soluția instanței de fond, sub aspectul stabilirii întinderii cotelor contributive, neputand fi acceptata, intrucat ar duce la situația inechitabila ca la o contribuție infima a unuia dintre soti acesta sa aiba dreptul la împărțirea bunurilor comune la aproximativ jumătate dintre acestea, apelantul facand dovada contribuției diferențiate conform celor expuse anterior, solicitând admiterea apelului declarat, schimbarea hotărârii atacate in sensul celor solicitate.
Intimata reclamantă Faur, fostă M., A. a depus la dosar întâmpinare (f.23- 25 )
prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate, cu obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, intimata reclamantă arată că, în fapt, apelantul critică neîntemeiat sentința sub următoarele aspecte: 1.contribuția la edificarea casei de locuit; 2.contribuția la cumpărarea terenului de 0,54 mp pe care s-a ridicat casa; 3.contribuția la edificarea anexelor gospodărești; 4.contribuția la dobândirea bunurilor mobile. Prin hotărârea pe care instanța a pronunțat-o, aceasta a stabilit în mod corect și just cotele de contribuție la dobândirea bunurilor comune, raportându-se la masa bunurilor în ansamblu, având în vedere faptul că în compunerea acesteia, pe lângă bunurile materiale și în materialitatea lor care o compun intră și contribuțiile de altă natură a soților precum munca în gospodărie, spălat, călcat, făcut de mâncare, îngrijire copil, (pe lângă cele agricole, la care de asemenea a participat), munci prestate în principal de femei, munci pe care intimata le- a prestat la rândul ei și care deși nu se regăsesc în materialitatea lor, trebuie luate în considerare. Nici punctual luate, criticile aduse de apelant hotărârii atacate nu sunt fondate, instanța de fond apreciind în mod corect toate aspectele criticate.
Astfel, în ceea ce privește edificarea casei de locuit, se face vorbire despre mai multe sume de bani despre care se pretinde că ar fi fost date de familia apelantului p entru edificarea construcției, dar acestea au fost luate în considerare alături de materialele de construcție aduse de intimată pentru edificarea casei: 2 remorci de nisip, 1 remorcă de cărămizi și bolțari, 2 m3de scândură de lemn toate aceste fiind înglobate în casă. De asemenea, au fost vândute animalele pe care intimata le adusese de acasă -bunuri proprii, sumele de bani fiind folosite tot la ridicarea casei. Intimata a făcut toate muncile gospodărești în această perioadă, curățenie, mâncare etc, participând efectiv și la celelalte
munci, alături de toată familia. În acest mod, luând în considerare toate aceste aporturi, instanța de fond a ajuns la stabilirea cotelor, pe care le consideră corecte. In ceea ce privește cumpărarea terenului intravilan de 0, 54 ha, pe care s-a edificat casa, apelantul consideră că a avut o contribuție exclusivă, declarând că banii pe care s -a achiziționat aceste teren a fost dat de părinții lui. Intimata reclamantă consideră că aceasta susținere este incorectă, deoarece chiar dacă banii au fost dați de părinții lui (fapt care însă nu este
adevărat, banii fiind ai tinerilor), acești bani au fost dați familiei lor ca familie, intrând în comunitatea de bunuri. Dacă părinții apelantului doreau să-și recupereze acești bani, trebuiau să intervină în proces pentru a și-i cere înapoi sau trebuiau să o facă până la pornirea procesului. Legat de această problemă, intimata reclamantă arată faptul că susținerea apelantului privind proveniența banilor este neadevărată, contractul fiind încheiat cu ei prin soțul ei, M. L., banii fiind achitați de ei din banii lor. Menționează faptul că dovada certă a faptului că susținerea apelantului este neadevărată și că intimata reclamantă spune adevărul este următoarea: în contractul de vânzare-cumpărare se face mențiunea că banii "au fost achitați cu chitanța nr. 93 din_ emisă de Parohia Z. ", pe când chitanța prezentată în timpul procesului de apelant poartă numărul 23 din_ . Este evident faptul că această chitanță a fost emisă ulterior, pro-causa, pe numele părinților apelantului. De altfel se poate observa faptul că scrisul de pe această chitanță diferă de pe cel de pe contract. In ceea ce privește contribuția la dobândirea anexelor gospodărești, instanța în mod corect a reținut că în masa bunurilor de partajat intră doar 1/3 din valoarea acestora, aspect recunoscut chiar și de apelant. Consider ă însă că, critica adusă privind cota de contribuție este nefondată, atâta timp cât modalitatea în care a fost dobândită aceasta a fost aceeași ca și pentru toate celelalte bunuri, prin munca părților și cu ajutorul familiilor. In aceste condiții este evident că în mod corect instanța de fond a considerat că ajutorul acordat de familia apelantului la achiziționarea unora dintre bunurile comune nu determină neapărat o cotă de contribuție mai mare din partea apelantului la dobândirea bunurilor imobile deoarece în aplicarea principiului comunității de bunuri contribuția soților se referă la bunurile luate în ansamblu, iar nu prin pluralitate a de cote, adică prin diferențierea cotelor în raport de categoriile de bunuri. Același raționament este aplicabil și în ceea ce privește bunurile mobile la care se referă critica adusă de apelant hotărârii atacate prin punctul 4 al motivelor de apel, instanța de fond stabilind și aplicând în mod corect cotele de contribuție.
In drept invocă disp. art. 115 și urm. Cod pr. civ., art. 274 Cod pr. civ.
Apelul nu este fondat.
Hotărârea judecătorească dată de prima instanță este criticată sub un singur aspect: modul de stabilire al cotelor contributive ale foștilor soți la achiziționarea bunurilor comune, în relație cu care este și cuantificarea sultei compensatorii datorată de pârât, nefăcând obiect de controversă componența masei partajabile, valoarea ei ori atribuirea bunurilor litigioase, nici dispoziția de compensare a cheltuielilor de judecată suportate de fiecare dintre litiganți.
Reaprecierea și reinterpretarea probatoriului analizat de prima instanță, în baza căruia aceasta a ajuns la concluzia stabilirii unor cote inegale de contribuție, respectiv 40% pentru reclamanta-intimată și 60% pentru pârâtul-apelant, pretinse instanței de apel, precum și evaluarea dovezilor suplimentare administrate în calea de atac, avându-se în vedere și actele dosarului de divorț atașat prezentului, nu conduc la o altă concluzie, nefiind demonstrată contribuția superioară a apelantului, corelativ celei inferioare a intimatei, apreciate de cel dintâi la 70%-30%.
La sistarea pe cale judecătorească a regimului matrimonial, reglementat de art. 30 ce instituie principiul comunității de bunuri și art. 31 din Codul familiei, revine instanței de judecată să decidă asupra contribuției efective a fiecăruia dintre foștii soți la dobândirea masei partajabile, fiind firesc ca în justificarea cotei diferențiate afirmate de litiganți aceștia să facă referiri la particularitatea fiecărei achiziții și individualizarea propriului aport, fără însă ca aceste circumstanțieri să semnifice stabilirea de contribuții diferențiate pentru diverse categorii de bunuri, în locul unei cote de contribuții generalizate. Determinarea cotei de contribuție se face prin raportarea efortului financiar și material al soților la durata căsătoriei și la toate obligațiile de natura căsătoriei în virtutea principiului unicității cotei de contribuție. Aceasta deoarece comunitatea de bunuri este afectată întâmpinării sarcinilor comune ce revin soților în cadrul căsătoriei, iar reglementarea raporturilor patrimoniale dintre soți nu-și are temeiul principal în considerații de ordin patrimonial, ci în comunitatea lor de interese în cadrul căsătoriei, raporturile patrimoniale dintre soți fiind o consecință a relațiilor lor personale și nu invers.
Așa fiind, se observă că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a principiilor care guvernează comunitatea de bunuri, reținând temeinic și legal că foștii soți au avut o contribuție de 40% reclamanta-intimată și 60% pârâtul-apelant. Concluzia este împărtășită și prin prisma dovezilor administrate suplimentar în calea de atac a apelului, nesubzistând elemente concrete și neechivoce de natură a determina o cuantificare diferită a aportului foștilor soți coachizitori.
Din coroborarea probelor ( interogarea litiganților ale căror răspunsuri sunt consemnate la dosar f.38-42 și 43-45, depozițiile testimoniale ale martorilor reclamantei Gafta Vilian-f.32, M. Laurean-f.57, M. M. -f.59, Fizeșan M. -f.65 audiați de prima instanță și R. M. -f.35și Anton Sorin-f.37 ascultați în apel, precum și ale martorilor pârâtului Socaci Koncz Eugen-f.53, Budelecan Teodor-f.60, Chiciudean Viorica-f.82, M. D. -f.112-113 audiați de prima instanță și Pap Ana-f33 și Mândrean Susana-f.34 ascultați în apel, conținutul antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de_ între pârât și Parohia Ortodoxă Z. atașat la dosar f.12, al autorizației de construire eliberată la data de_ -f.11, cuprinsul rapoartelor de expertiză tehnică judiciară întocmite de experții C. I., Țăranu Corneliu și Cuciurean I. f.128-146, sentința civilă nr.4282/2007 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr._ și decizia civilă nr. 46/A/2008 dată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în același dosar vizând divorțul părților, precum și actele ce au stat la baza acestor hotărâri judecătorești) rezultă cu certitudine contribuția diferențiată, în proporția înainte menționată, a celor doi soți,la achiziționarea în comun a bunurilor imobile și mobile individualizate în sentința apelată, a căror reiterare nu se mai impune a fi făcută în circumstanțele date caracterizate prin necontestare, inclusiv din punctul de vedere al evaluării lor. De altminteri lucrările suplimentare executate exclusiv de pârâtul-apelant la imobile după separarea litiganților în fapt nici nu au fost avute în vedere de experții tehnici, realizarea lor neavând vreo relevanță în raport de limitele sesizării instanței de apel. Îmbunătățirile profită de altfel exclusiv realizatorului lor, căruia i-au fost atribuite în natură imobilele la care au fost executate. De la momentul căsătoriei,_, și până la separarea în fapt a foștilor soți survenită în anul 2006, aceștia au devenit părinții lui Adin-L., născut la data de_, și și-au închegat propria gospodărie de care s-au ocupat în localitatea pârâtului, achiziționând la finele anului 2000 terenul pe care în anul 2001 au construit locuința devenită la sfârșitul aceluiași an domiciliu comun, pe care au amenajat -o și îmbunătățit-o treptat . Teza apelantului potrivit căreia aportul intimatei la dobândirea bunurilor comune a fost infim este neverosimilă, contrară probațiunii care unanim atestă înzestrarea acesteia cu bunuri mobile ( animale și materiale de construcție), valorificate pentru traiul comun (subzistență și înglobarea în edificate) și preocuparea pentru treburile gospodărești și casnice. Chiar dacă pârâtul a fost beneficiarul constant al ajutorului familiei din care a provenit, părinții oferindu-i suma de bani necesară achiziționării terenului și împreună cu alte rude parte din mijloace de realizare a construcției, fiind și el înzestrat cu animale pentru gospodărie, și a muncit în calitate de cap al gospodăriei, nu se poate cuantifica contribuția sa proprie la patrimoniul devălmaș într-o proporție mai mare de 60% cum pretinde. Traiul în comun a reflectat un efort comun al soților pentru familia lor, în contextul în care relațiile socrii-noră erau deteriorate, soția contribuind și ea consistent la dobândirea bunurilor în comun, nu doar cu zestrea adusă, ci și cu munca în propria gospodărie și îndeplinirea sarcinilor de mamă, vârsta fragedă a copilului născut în chiar anul edificării impunând cu prioritate îngrijirea lui la acel moment. Treburile gospodărești și casnice în măsura în care au fost îndeplinite de reclamantă, apreciată ca insuficientă de familia pârâtului, reprezintă o activitate ce se constituie într-o modalitate de contribuție ce se impune a fi avută în vedere la dobândirea bunurilor comune. Aceasta împreună cu aportul propriu rezultat din valorificarea zestrei reflectă o contribuție de 40% la dobândirea bunurilor comune în privința intimatei și de 60% în ce-l privește pe pârât.
Pentru considerentele expuse,în temeiul art. 296 cod civil apelul declarat va fi respins ca nefondat, iar în temeiul art. 274 Cod proc. Civ. apelantul M. L. va fi obligat să-i plătească intimatei Faur A. (fostă M. ) cheltuieli de judecată în sumă de 500 lei
reprezentând onorariu avocat, justificat cu chitanța atașată la dosar f.39.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
În baza art.296 Cod procedură civilă:
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul M. L. , domiciliat în com. Sânmihaiu de Câmpie, sat Z., nr.196/A, județul Bistrița-Năsăud împotriva sentinței civile nr.3658/2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr._ .
Obligă apelantul să plătească intimatei Faur, fostă M., A. , domiciliată în loc.B. -F.
, nr.142, județul Bistrița-Năsăud, cheltuieli de judecată în sumă de 500 lei.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de 28 ianuarie 2013.
Președinte, | Judecător, | G. | ier, | |||||
C. | N. | M. | L. | B. | V. | V. |
Red.dact. N.C._ Jud.fond OG
| ← Încheierea civilă nr. 133/2013. Partaj bunuri comune soţi.... | Decizia civilă nr. 39/2013. Partaj bunuri comune soţi.... → |
|---|
