Decizia civilă nr. 39/2013. Partaj bunuri comune soţi. Lichidarea regimului matrimonial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 39/R/2013
Ședința publică din data de 9 ianuarie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
T. D. - președintele Secției I-a civilă
JUDECĂTORI:
M. -C. V.
A. -T. N.
G. :
M. -L. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta M. R. -M., împotriva deciziei civile nr. 189/a din 5 iulie 2012, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._, precum și a sentinței civile nr. 2958 din 21 noiembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației, privindu-l și pe reclamantul C. G., având ca obiect partaj bunuri comune - lichidarea regimului matrimonial.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pârâta-recurentă M. R.
-M. asistată de avocat B. I. și reclamantul-intimat C. G., asistat de avocat Ștef Anna-M. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu 1896,26 lei taxă judiciară timbru și 12,05 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentanta pârâtei-recurente depune la dosar delegația de reprezentare, și dovada achitării onorariului avocațial în cuantum de 1000 lei.
Reprezentanta reclamantului-intimat arată că înțelege să susțină excepțiile invocate prin întâmpinare, respectiv excepția inadmisibilității recursului, întrucât prin criticile aduse nu s-au invocat motive de nelegalitate ci numai de netemeinicie, care tind la reanalizarea probelor. Apreciază de asemenea că recursul este inadmisibil și în ceea ce privește critica omisso medio a sentinței pronunțată de prima instanță. Recursul poate fi exercitat doar pentru motive invocate în fața instanței de apel, prin însăși apelul declarat de aceeași parte care declară și recurs. Față de acest aspect, criticile aduse omisso medio sentinței pronunțate de prima instanță sunt inadmisibile și se impune respingerea acestora ca atare.
Reprezentanta pârâtei-recurente solicită respingerea excepțiilor inadmisibilității, apreciază că recursul este admisibil.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâtei-recurente susține recursul așa cum a fost formulat în scris, solicită admiterea acestuia și în principal modificarea
deciziei recurate, iar în subsidiar casarea cu trimitere spre rejudecare, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 1000 lei, conform chitanței depuse. Apreciază că în speță sunt incidente prevederile art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă. Instanța de fond, în mod nelegal a procedat la partajarea creditului în cuantum de 10.000 euro și a obligat pârâta să suporte plata acestuia în cotă de ½ din suma împrumutată. În speță, s-a dovedit faptul că pârâta nu a beneficiat în nici un fel de această sumă.
Reprezentanta reclamantului-intimat învederează faptul că recursul a fost întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 6, 7 și 9 Cod procedură civilă, iar prevederile art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă au fost invocate abia la acest termen de judecată, peste termenul legal, astfel că se impune înlăturarea acestei susțineri ca fiind tardivă. Solicită de asemenea respingerea recursului, apreciind că în speță nu sunt incidente prevederile art. 304 pct. 6 și 7 Cod procedură civilă, motiv pentru care solicită înlăturarea criticilor invocate în baza acestor texte legale. În mod incorect se susține faptul că
principiul non reformatio in pejus nu este incident în procedura civilă, ci numai în cea penală, și că nu ar exista vreo prevedere legală în acest sens. Corect a reținut instanța de apel că acest principiu este reglementat art. 296 teza a II-a Cod procedură civilă. Susținerea conform căreia pârâta ar fi aderat la apelul formulat de reclamant, prin poziția procesuală adoptată pe tot parcursul derulării procesului în apel, aceasta criticând sentința sub aspectul partajării împrumutului, nu poate fi primită, întrucât conform prevederilor art. 293 Cod procedură civilă, aderarea la apel se face printr-o cerere proprie. Astfel, dacă pârâta a înțeles să adere la apel, trebuia să
formuleze o cerere scrisă, pe care să o timbreze corespunzător pretențiilor invocate prin aceasta, lucru pe care recurenta nu l-a făcut. Pentru aceste motive, apreciază că se impune respingerea recursului și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2000 lei, conform chitanței depuse la dosar.
În replică, reprezentanta pârâtei-recurente arată că într-adevăr nu a fost invocat art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă prin memoriul de recurs, însă s-a solicitat casarea cu trimitere spre rejudecare.
C U R T E A,
Prin sentința civilă nr. 2958 din 20 noiembrie 2008 a Judecătoriei S.
, s-au admis în parte acțiunea civilă intentată de reclamantul C. G. împotriva pârâtei Petreuș R. -M. și cererea reconvențională formulată de pârâtă în contradictoriu cu reclamantul, și în consecință:
S-a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, cu contribuție egală următoarele bunuri ce urmează a fi partajate în cotă de 1/2 parte:
apartamentul și garajul situat în S. M., P-ța 1 D. 1918, bl.26, ap.24, jud. Maramureș, înscris în C.F.14195, nr.top.729/2, la care părțile au făcut următoarele îmbunătățiri: instalat apometru în baie și bucătărie, confecționat sobă de teracotă, montat gresie în hol, bucătărie și cele 2 băi, confecționat și montat ușă între cele 2 holuri, montat ușă de stejar la intrarea în apartament,
o mobilă tineret compusă din: dulap pentru haine; bibliotecă și birou; un covor de culoare verde; un fotoliu extensibil; un dulap pentru haine cu
23 uși; o canapea; un covor persan turcesc; o canapea; un fotoliu extensibil; un covor persan; un dulap pentru haine și un cuier situate în hol; o mașină de spălat automatică; un congelator; o mobilă de bucătărie, compusă din corp tip masă și corpuri suspendate; o masă extensibilă; un colțar; un aragaz cu 4 ochiuri; 2 butelii; un robot de bucătărie; un mixer de bucătărie; un boiler de 30 l;un prăjitor de pâine; o masă pentru uscat rufe;un aspirator de praf;un calorifer electric; 2 telefoane mobile Nokia; un MP 3 Sony; un aparat pentru epilat marca Brown Silke Epi; o canapea ce face parte din mobila de tineret; trei televizoare color.
S-a constatat că părțile, în perioada căsătoriei, au contractat următoarele credite:
suma de 10.000 Euro în baza contractului nr.1068678, încheiat la_, cu BRD - Sucursala S., sumă din care a rămas de achitat 9.100 Euro, astfel că pârâta va fi obligată să suporte jumătate din creditul rămas în sumă de 4.550 Euro.
suma de 5.145 lei contractat de la Banc Post și în sumă de 3840 lei de la BRD, pe care le achită pârâta, urmând a se stabili creditul rămas de rambursat de la data pronunțării sentinței de divorț, iar reclamantul obligat a suporta jumătate din aceste sume.
S-a mai constatat în favoarea reclamantului un drept de creanță constând în contravaloarea cotei de 1/8 din lucrările de înlocuire a învelitorii acoperișului montat deasupra apartamentului bun comun al părților.
S-a dispus partajarea bunurilor și datoriilor dobândite de părți în timpul căsătoriei, astfel:
Lotul pentru reclamant, atribuie: apartamentul și garajul situate în
S. M., P-ța 1 D. 1918, bl.26,ap.24, jud. Maramureș, înscris în C.F.14195, nr.top.729/2; o mobilă tineret compusă din dulap pentru haine, bibliotecă și birou; un covor de culoare verde; un fotoliu extensibil; o canapea; un covor persan roșu; un dulap pentru haine și un cuier situate în hol; o mobilă de bucătărie, compusă din corp tip masă și corpuri suspendate; un aragaz cu 4 ochiuri; 2 butelii; un televizor color Daewoo;1 telefon mobil Nokia; o masă extensibilă.
Primește de la pârâtă sultă în sumă de 30 lei de la bunurile mobile, suma de 600 lei reprezentând cota de 1/8 parte din lucrările de reparații ale acoperișului precum și suma de 4.550 euro reprezentând jumătate din creditul contractat de la BRD S. M. .
Plătește pârâtei sultă în sumă de 70.000 lei precum și suma de 4.492,5 lei reprezentând jumătate din creditele contractate la Banc Post și BRD.
Lotul pentru pârâtă atribuie - un dulap pentru haine cu 2 uși; un covor persan turcesc; o canapea; un fotoliu extensibil; o mașină de spălat automatică; un robot de bucătărie; un mixer de bucătărie; un boiler de 30 l; un prăjitor de pâine; o masă pentru
uscat rufe; un aspirator de praf; un calorifer electric; un TV color LG; 1 telefon mobil Nokia; un MP 3 Sony; un colțar; un congelator; un aparat pentru epilat marca Brown Silke Epil.
Primește de la reclamant sultă în sumă de 70.000 lei precum și suma de 4.492,5 lei reprezentând jumătate din creditele contractate la Banc Post și BRD.
Plătește reclamantului sultă în sumă de 30 lei de la bunurile mobile, suma de 600 lei reprezentând cota de 1/8 parte din lucrările de reparații ale acoperișului precum și suma de 4550 euro reprezentând jumătate din creditul contractat de la BRD S. M. .
S-a respins cererea reclamantului privind constatarea unui drept de creanță în sumă de 761,1 lei.
A fost obligată pârâta să îi plătească reclamantului 450 lei cheltuieli de judecată și au fost compensate celelalte cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că părțile s-au căsătorit la data de 21 iunie 1984, căsătorie ce a fost desfăcută prin divorț, prin sentința civilă nr. 2609 din 3 noiembrie 2005 a Judecătoriei S. M. .
Nu s-a contestat că bunurile enumerate în cererea reconvențională au fost achiziționate sub durata căsătoriei. Întrucât ambele părți au realizat venituri în perioada căsătoriei, judecătoria a apreciat că părțile au avut contribuții egale de câte ½ parte la achiziționarea lor.
Prin decizia civilă nr. 189/A din 5 iulie 2012 a Tribunalului Maramureș, s-a admis în parte apelul declarat de reclamantul C. G. împotriva sentinței civile nr. 1958 din 20 noiembrie 2008 a Judecătoriei S.
M., care a fost schimbată în parte, în sensul că valoarea apartamentului situat în orașul S. M., Piața 1 D. 1918, bl. 26, ap. 24, înscris în CF nr. 14195 S. M., nr. top 729/2 și a garajului supuse partajului, este de 90.924 lei.
A fost obligat apelantul-reclamant să îi plătească intimatei-pârâte suma de 45.462 lei cu titlu de sultă, precum și suma de 4.492,5 lei reprezentând ½ din creditele contractate la BANC POST și BRD.
A fost obligată intimata-pârâtă să îi plătească apelantului-reclamant suma de 304,5 lei reprezentând cota de ½ din impozitul aferent apartamentului bun comun, pentru perioada 2005-2008.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
A fost obligată intimata-pârâtă să îi plătească apelantului-reclamant cheltuieli de judecată în apel, în sumă de 2.438,39 lei.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că asupra apartamentului nr. 24 situat la etajul 4, sc. 2 din Piața 1 D. 1918 nr. 26
S. M., cu teren în folosință în suprafață de 32 mp, înscris în CF nr. 1495 S. M., nr. top 729/2, sunt proprietari reclamantul C. G. și pârâta M. R. -M. .
Plata impozitului fiind o sarcină a proprietății, obligația achitării lui revine celor doi proprietari, indiferent cine a folosit efectiv apartamentul și garajul supuse partajului, astfel că pârâta urmează să suporte suma de 304,5 lei reprezentând ½ parte din impozitul plătit de reclamant.
Valoarea actuală de circulație a apartamentului este de 89.124 lei, iar valoarea actuală de circulație a garajului este de 1.800 lei, în total 90.924 lei potrivit raportului de expertiză efectuat de expertul Rotariu Stelian, astfel că reclamantul urmează să îi plătească pârâtei cu titlu de sultă suma de
45.462 lei, reprezentând ½ parte.
Nu s-a dovedit caracterul de datorie comună a sumei de 10.000 euro împrumutate de reclamant de la BRD prin contractul de credit nr. 1068678/_, sau că această obligație ar fi fost contractată de soți împreună conform art. 32 lit. b) Cod fam., mai mult, reclamantul prin
declarația autentificată sub nr. 2737 din 4 iulie 2005, s-a obligat să achite personal din veniturile lui proprii, toate ratele aferente contractului de credit.
Pârâta nu a declarat apel împotriva sentinței, iar potrivit art. 296 C.pr.civ., apelantului nu i se poate crea în propria cale de atac o situație mai grea decât aceea din hotărârea atacată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta M. R. -M., solicitând modificarea în tot atât a deciziei civile nr. 189/A din 5 iulie 2012 a Tribunalului Maramureș, cât și a sentinței civile nr. 2958 din 20 noiembrie 2008 a Judecătoriei S. M., ca fiind nelegale și netemeinice. În subsidiar, s-a solicitat retrimiterea la fond a dosarului spre rejudecare, cu cheltuieli de judecată.
Pârâta a susținut că este prezent motivul de recurs prevăzut de art.
304 pct. 6 C.pr.civ., întrucât în sentința de la fond s-a menționat că reclamantul a solicitat partajarea în cotă de ½ a bunurilor dobândite de părți în timpul căsătoriei și să se constate un drept de creanță de 1.000 euro asupra apartamentului, fără nicio referire la împrumutul de 10.000 euro. Chiar dacă s-ar aprecia că partajarea tuturor bunurilor dobândite de părți în timpul căsătoriei ar include și acest împrumut, din analiza dovezilor existente la dosarul de fond, neluate în seamă de instanța de apel, rezultă că acest "bun"; nu este comun, deoarece a fost însușit și folosit de către reclamant.
Un alt motiv de recurs susținut de către pârâtă, este cel prevăzut de art. 304 pct. 7 C.pr.civ., arătându-se că sentința civilă de la fond nu are nicio motivație în legătură cu partajarea împrumutului de 10.000 euro, dar din dovezile depuse la dosarul cauzei de la fond reiese care sunt aceste motive pe care le-a precizat și enumerat instanța de apel prin decizia emisă, arătând însă că nu pot fi avute în vedere din motive de neapelare de către pârâtă.
Acest principiu al neagravării situației apelantului în propria cale de atac este valabil în procesul penal, însă în procedura civilă nu există o prevedere expresă în acest sens, iar ceea ce se judecă în orice cale de atac privește nelegalitatea hotărârii judecătorești ce se atacă, situație în care ceea ce este nelegal obținut de către o parte procesuală, trebuie reparat, indiferent dacă este sau nu favorabilă uneia dintre părți.
Mai mult, instanța de apel avea obligațiile prevăzute de art. 292 alin.
(1) și (2) și de art. 293 C.pr.civ., astfel că suma de 10.000 euro trebuia scoasă din masa partajabilă.
Al treilea motiv de recurs invocat de pârâtă este cel prevăzut de art.
304 pct. 9 și art. 3041C.pr.civ., privitor la darea unei hotărâri prin încălcarea legii sau aplicarea ei greșită, ce poate fi dedus inclusiv din pct. 2 al motivelor de recurs, dar analizând nu numai partajarea împrumutului de
10.000 euro, ci și evaluarea apartamentului printr-o nouă expertiză actualizată care a condus la o subevaluare masivă a valorii acestuia.
Avocatul nu cunoaște răspunsul la obiecțiunile ce le-a depus personal la instanța de apel, dar este evident că nu s-a ținut seama de aceste obiecțiuni care ar fi trebuit să conducă la o altă valoare, care chiar dacă nu ar fi fost identică cu cea a expertizei omologate la fondul cauzei, ar fi fost mai realistă.
"În susținerea aspectului privind greșita evaluare a acestui apartament, vom aduce înscrisuri noi care fac dovada certă a valorii apartamentului";, a susținut recurenta, dar nu a mai depus pretinsele înscrisuri.
Dacă prima instanță de fond a respins motivat cererea intimatei-pârâte de vindere a acestui apartament, instanța de apel avea obligația de a relua solicitarea expresă a acesteia de a vinde, mai ales după efectuarea unei alte expertize în apel cu un rezultat de subevaluare evident a apartamentului și ca atare cu acordarea posibilității legale de a obține un preț real asupra acestuia.
Intimatul C. G. prin întâmpinare depusă la dosar filele 9-11, a solicitat respingerea apelului ca nefondat și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Intimatul a invocat excepția inadmisibilității recursului, arătând că motivele de recurs invocate de pârâtă, nu se încadrează în prevederile art. 304 C.pr.civ.
Pe fondul cauzei, intimatul a arătat că recursul este exercitat omisso medio, criticile vizând sentința judecătoriei, împotriva căreia pârâta nu a declarat apel.
Examinând recursul, curtea reține următoarele
:
Corespunde realității că recursul reprezintă o cale extraordinară de atac, ce poate fi exercitată numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute expres de art. 304 pct. 1-9 C.pr.civ.
Criticile aduse de pârâtă deciziei tribunalului, se pot încadra formal în dispozițiile art. 304 pct. 6, pct. 7 și pct. 9 C.pr.civ., astfel că se va respinge excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimat.
1.)
În speță, obiectul recursului îl constituie decizia civilă nr. 189/A din 5 iulie 2012, pronunțată în apel de Tribunalul Maramureș.
Pârâta M. R. -M., nu a atacat cu apel sentința civilă nr. 2958 din 20 noiembrie 2008 a Judecătoriei S. M., în legătură cu constatarea că suma de 10.000 euro împrumutată în baza contractului de credit nr. 1068678/_ încheiat cu BRD Sucursala S. M., a fost folosită de părți în timpul căsătoriei.
În această situație, dispoziția primei instanțe privind caracterul de bun comun al sumei de 10.000 euro a intrat în puterea lucrului judecat, iar atacarea sentinței sub acest aspect numai în calea extraordinară de atac a recursului, este inadmisibilă, deoarece recursul nu poate fi exercitat omisso medio, fără parcurgerea căii de atac a apelului, atunci când legea prevede astfel.
Ideea atacării cu recurs a dispoziției din sentința judecătoriei referitoare la caracterul de bun comun al împrumutului de 10.000 euro, i-a fost dată pârâtei tocmai de instanța de apel, care motivând admiterea în parte a apelului reclamantului, a reținut că "intimata-pârâtă nu a exercitat în cauză calea de atac a apelului împotriva sentinței civile nr. 2958 din data de 20 noiembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._, iar, potrivit art. 296 Cod procedură civilă, apelantului nu i se poate crea în propria cale de atac o situație mai grea decât aceea din hotărârea atacată";.
Dacă avea nemulțumiri față de sentința judecătoriei, pârâta trebuia ea însăși să declare apel împotriva ei în termenul legal de 15 zile de la comunicare, ceea ce nu a făcut, decât după ce instanța de apel a arătat în considerentele deciziei recurate, cine avea interes să atace sentința sub aspectul constatării că suma de 10.000 euro nu are caracter de bun comun, când a fost prea târziu.
Pârâta nu a formulat nici o cerere de aderare la apelul reclamantului.
Prin urmare, nu este prezent motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 C.pr.civ.
2.)
Decizia instanței de apel cuprinde motivele pe care se sprijină și nu conține motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Contrar susținerilor recurentei, principiul non reformatio in peius este înscris în art. 296 partea a II-a C.pr.civ.: "apelantului nu i se poate însă crea în propria cale de atac o situație mai grea decât aceea din hotărârea atacată";, la care face trimitere și art. 315 alin. (4) din același cod.
Așadar, instanța de apel putea reforma sentința apelată chiar de reclamant, numai în favoarea in melius apelantului, nu și în defavoarea in peius a acestuia.
Faptul că pârâta recunoaște aplicabilitatea principiului non reformatio in peius numai în procesul penal, nu și în procesul civil, nu are nicio relevanță în raport cu textele legale citate, care consacră acest principiu în procedura civilă.
În loc să speculeze subtilități ce nu au acoperire legală, pârâta trebuia să procedeze simplu, declarând apel împotriva sentinței și criticând-o sub aspectul constatării că suma de 10.000 euro este bun comun.
Instanța de apel și-a îndeplinit obligațiile legale, inclusiv cele derivând din dispozițiile art. 292-293 C.pr.civ.
Rezultă că nu este prezent motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.
7 C.pr.civ.
3.
În ceea ce privește capătul subsidiar de cerere privind casarea deciziei tribunalului și trimiterea cauzei la același tribunal în vederea efectuării unui nou raport de expertiză având ca obiectiv reevaluarea apartamentului supus partajului, curtea reține că prin raportul de expertiză tehnică judiciară în specialitatea construcții, filele 121-124, expertul Rotariu Stelian a stabilit că valoarea de circulație a apartamentului fără îmbunătățiri, este de 94.814 lei, iar a garajului-boxă din scândură, de 2.000 lei.
La acest raport de expertiză au depus obiecțiuni reclamantul fila 129- 130 dosar apel și pârâta fila 134-135, la care expertul a răspuns fila 175, arătând că valoarea apartamentului este de 89.124 lei, iar a garajului din scânduri este de 1.800 lei, în total 90.924 lei, întrucât între timp imobilele s- au devalorizat cu 6%. Acest răspuns i-a fost comunicat pârâtei fila 178 dosar apel.
La termenul din 21 iunie 2012, pârâta a solicitat din nou reevaluarea apartamentului la un preț mai mare, cerere respinsă de instanța de apel, motivat de faptul că "piața imobiliară este în scădere și s-ar putea ca printr-o nouă expertiză prețul apartamentului să fie mai redus";.
Însușindu-și argumentele tribunalului în privința tendinței descrescătoare a valorii imobilelor, curtea reține că nu este prezent nici motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 și art. 3041C.pr.civ.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C.pr.civ., se va respinge recursul pârâtei împotriva deciziei tribunalului, ca nefondat.
Fiind căzută în pretenții, în baza art. 274 C.pr.civ., recurenta va fi obligată să îi plătească intimatului cheltuieli de judecată în recurs, în sumă de 2.000 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta M. R. -M. împotriva deciziei civile nr. 189/A din_ a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Obligă pe numita recurentă să îi plătească intimatului C. G. suma de 2000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte
J. ecători
T.
D.
M. -C.
V.
A.
-T. N.
G.
M. -L. T.
Red.TD:_
Dact.CC:_ -2 ex.
J. .apel: H. D., Țiplea D.
J. .fond:U. L.
| ← Decizia civilă nr. 11/2013. Partaj bunuri comune soţi.... | Sentința civilă nr. 444/2013. Partaj bunuri comune soţi.... → |
|---|
