Decizia civilă nr. 24/2013. Pensie de întreţinere. Minori şi familie
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIV ILĂ NR. 24/R/2013
Ședința publică din data de 23 ianuarie 2013 Tribunalul constituit din :
PREȘEDINTE: B. M. L., judecător
JUDECĂTOR: F. G. -C., președinte secția I civilă JUDECĂTOR: B. R. I.
GREFIER: D. L.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta V. D. M. împotriva sentinței civile nr. 8409/2012, pronunțată de Judecătoria Bistrița la data de_ în dosarul nr._, având ca obiect pensie întreținere.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamanta- recurentă avocat M. Ștefan cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind reclamanta-recurentă V. D. M. și pârâtul-intimat V. D. .
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care:
Tribunalul constată recursul în termen legal declarat, motivat, comunicat și scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar conform dispozițiilor art. 15 lit. c din Legea nr. 146/1997.
Reprezentantul reclamantei-recurente, avocat M. Ștefan, depune la dosar împuternicire avocațială și arată că nu are cereri de formulat în cauză.
Tribunalul constatând că nu sunt cereri prealabile soluționării recursului dispune dezbaterea acestuia dând cuvântul reprezentantului recurentei în susținere.
Reprezentantul recurentei, avocat M. Ștefan, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, în principal, modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul obligării pârâtului-intimat la plata unei pensii de întreținere în sumă de 250 euro în favoarea reclamantei, începând cu data introducerii cererii și în continuare până la terminarea studiilor, iar în subsidiar, obligarea pârâtului la plata unei pensii mai mari, raportat la faptul că are în întreținere, în prezent doar un minor, cu obligarea pârâtului intimat la plata cheltuielilor de judecată, potrivit chitanței justificative pe care o depune la dosar.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată,
Prin sentința civilă nr. 8409/2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița la data de 7 septembrie 2012 în dosarul nr._ s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta V. D. M. în contradictoriu cu pârâtul V. D. și, în consecință s-a dispus obligarea pârâtului să plătească în favoarea reclamantei, V. D. M., o pensie lunară de întreținere, egală cu echivalentul în lei a sumei de 133 euro, începând cu data de_ și până la data de_ și în continuare, în valoare de 116 lei lunar, începând cu data de_ și până la terminarea studiilor de către reclamantă, fără a depăși vârsta de 26 de ani.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond, în baza probatoriului administrat, a reținut faptul că prin decizia civilă nr. 204/R/2012 pronunțată de Tribunalul B. -Năsăud în dosarul nr._ s-au admis recursurile declarate împotriva sentinței civile nr. 2826/2012, pronunțată de Judecătoria Bistrița la data de 12 martie 2012 și s-a dispus majorarea pensiei de întreținere la plata căreia a fost obligat
pârâtul V. D. în favoarea minorei V. D. -M., născută la_, prin sentința civilă nr. 674/2009 a Judecătoriei B., de la suma de 150 lei lunar la suma ce reprezintă echivalentul în lei a sumei de 133 euro, începând cu data introducerii acțiunii,_ și până la majoratul acesteia,_ .
Reclamanta V. D. M., este fiica pârâtului, iar la data de_ a atins vârsta majoratului, astfel încât obligația de plată a pensiei stabilită în favoarea sa prin decizia civilă mai sus amintită, a încetat.
Conform art. 499 alin. 3 din Noul Cod Civil: (3) "Părinții sunt obligați să îl întrețină pe copilul devenit major, dacă se află în continuarea studiilor, până la terminarea acestora, dar fără a depăși vârsta de 26 de ani";.
Conform adeverinței emise de Liceul cu program sportiv B., reclamanta este în prezent elevă în clasa a XII-a la această instituție de învățământ, astfel încât în cauză devin incidente prevederile art. 499 Cod civil, părinții fiind obligați a presta în continuare întreținerea copiilor lor, până la terminarea studiilor sau cel târziu până la împlinirea vârstei de 26 de ani de către aceștia.
Apărările pârâtului precum că reclamanta are o conduită necorespunzătoare deoarece sub influența mamei sale a formulat plângere pentru abandon de familie și îl tratează pe pârât cu dispreț, au fost înlăturate de instanță pentru considerentele ce urmează.
Art. 526 alin. 1 Cod civil, prevede că "nu poate pretinde întreținere acela care s-a făcut vinovat față de cel obligat la întreținere de fapte grave, contrare legii sau bunelor moravuri";. Astfel, textul de lege mai sus citat are în vedere săvârșirea de către întreținut a unor fapte grave (contrare legii sau bunelor moravuri), cum ar fi săvârșirea unor infracțiuni (lovirea, șantajarea, etc.) sau a unor fapte contrare bunelor moravuri (aducerea de injurii grave, lăsarea în nevoie etc.). Ori, faptele invocate de către pârât (chiar de ar fi dovedite) nu ar face parte din cele arătate la art. 526 cod civil (formularea unei plângeri penale este expresia liberului acces la justiție, fiind un mijloc legal de apărarea a drepturilor unei persoane, iar nu o faptă contrară legii).
În privința celorlalte condiții de admisibilitate a acțiunii instanța reține că în conformitate cu prevederile art. 527 Cod civil: (1) Poate fi obligat la întreținere numai cel care are mijloacele pentru a o plăti sau are posibilitatea de a dobândi aceste mijloace. (2) La stabilirea mijloacelor celui care datorează întreținerea se ține seama de veniturile și bunurile acestuia, precum și de posibilitățile de realizare a acestora; de asemenea, vor fi avute în vedere celelalte obligații ale sale.
Conform art. 529 Cod civil: (1) Întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui care urmează a o plăti. (2) Când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii și o jumătate pentru 3 sau mai mulți copii. (3) Cuantumul întreținerii datorate copiilor, împreună cu întreținerea datorată altor persoane, potrivit legii, nu poate depăși jumătate din venitul net lunar al celui obligat.
În ceea ce privește nevoile reclamantei, instanța apreciază că aceasta fiind în vârstă de 18 ani, fiind elevă în clasa a XII-a are nevoi complexe, pentru asigurarea celor necesare traiului, cât și definitivării studiilor și pregătirii sale profesionale, pentru formarea sa ca adult.
În privința mijloacelor pârâtului, instanța a reținut că prin decizia civilă nr. 204/R/2012 pronunțată de Tribunalul B. -Năsăud în dosarul nr._ s-a statuat cu putere de lucru judecat că pârâtul a realizat până la data de 1 mai 2012, un venit din munca în străinătate de 800 de euro (conform recunoașterii acestuia prin declarația dată în dosarul penal nr. 4010/P/2010). Aceste rețineri au valoare probantă în prezenta cauză, având în vedere că există o suprapunere în ceea ce privește perioada pentru care urmează a se stabili pensia de întreținere (motiv pentru care au fost respinse și cererile în probațiune formulate de reclamantă, ce tindeau a dovedi împotriva situației de fapt reținute în mod irevocabil printr-o hotărâre judecătorească). Pentru perioada de după 1 mai 2012 s-a reținut că pârâtul nu mai realizează venituri cu caracter de permanență, situația fiind neschimbată și în prezent. Astfel, pentru perioada de după 1 mai 2012, valoarea pensiei de întreținere se va calcula prin raportare la salariul minim pe
economie, stabilit la valoarea de 700 lei lunar, prin HG nr. 1225/2011 - venit care se prezumă că îl realizează orice persoană aptă de muncă. De asemenea se va avea în vedere la stabilirea pensiei de întreținere și faptul că pârâtul mai are de prestat întreținere și fiicei sale, Vlad D. a T., astfel cum rezultă din aceeași hotărâre judecătorească amintită mai sus.
În drept s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 499 alin. 3, art. 526 alin. 1, art. 527, art. 529 din noul Cod civil, art. 274 Cod de procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs reclamanta, solicitând admiterea recursului, obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în sumă de 250 euro în favoarea reclamantei, începând cu data introducerii cererii și în continuare până la terminarea studiilor în principal, obligarea pârâtului la plata unei pensii mai mari, raportat la faptul că are în întreținere doar un copil, în prezent, în subsidiar, cu plata cheltuielilor de judecată.
În motivare s-a arătat că nevoile reclamantei, în vârstă de 18 ani, elevă în clasa a XII- a la Liceul cu Program Sportiv din B. au crescut, reclamanta având nevoi complexe, pentru asigurarea celor necesare traiului, cât și pentru definitivarea studiilor și pregătirii profesionale, pentru formarea sa ca adult.
Pârâtul are posibilități materiale, fiind angajat cu contract de muncă la o firmă din Austria, respectiv la RC WIES - AUG a numitului Phillip Kroll cu sediul în AUG 69 A - 8551 WIES. În prezent pârâtul realizează venituri lunare cuprinse între 1.500 și 2.000 euro, așa cum s-a dovedit și cum au declarat martorii Mălinaș R. și P. ârțac Sabin în dosarul nr._ al Judecătoriei B. .
Pârâtul a recunoscut că are un venit lunar în străinătate, dar numai de 800 de euro pe lună, conform recunoașterii acestuia prin declarația dată în dosarul penal nr. 4010/P/2010, deși el câștigă lunar peste 1.500 de euro.
S-a relevat faptul că în mod greșit s-a reținut că după data de 1 mai 2012, pârâtul nu mai realizează venituri cu caracter de permanență, deoarece situația lui este neschimbată, având venituri din munca în străinătate, așa cum s-a dovedit chiar prin recunoașterea din dosarul penal. Eronat s-a stabilit pensia de întreținere, pentru perioada de după 1 mai 2012, raportată la salariul minim pe economie, când în realitate pârâtul are venit în străinătate mult mai mare decât cel stabilit prin hotărârea criticată.
Așa fiind, pensia de întreținere trebuie să fie stabilită raportat la venitul lunar de
1.500 euro sau în cel mai rău caz la suma de 800 euro lunar, sumă pe care a recunoscut-o pârâtul.
Pe de altă parte, la stabilirea pensiei de întreținere s-a solicitat a se avea în vedere că în prezent, pârâtul nu mai prestează întreținere și surorii V. D. a T., cum greșit s-a reținut prin hotărârea atacată. În prezent sora reclamantei, V. D. a T. este angajată la Școala Gimnazială Livezile, așa cum rezultă din decizia nr. 1484/_ emisă de Inspectoratul Școlar Județean B. -Năsăud, astfel că pentru aceasta nu mai plătește pensie de întreținere. Pensia de întreținere trebuie stabilită pentru un copil, nu pentru doi.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 raportat la art. 312 Cod procedura civilă.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, conform art. 15 lit. c din Legea nr. 146/1997 și art. 24 lit. c din Ordinul nr. 760/C/1999 de aprobare a Normelor metodologice de punere în aplicare a Legii nr. 146/1997.
Intimatul, legal citat, nu s-a prezentat în instanță și nici nu a depus apărări scrise la dosar.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, precum și sub toate aspectele
, tribunalul constată că recursul declarat nu este fondat, hotărârea primei instanțe fiind legală și temeinică, neexistând niciun motiv care să ducă la casarea sau modificarea acesteia pentru considerentele care urmează a fi relevate.
Un prim motiv de recurs privește cuantumul venitului pârâtului luat în calcul de instanța de fond, recurenta apreciind că venitul care trebuie luat în considerare ca bază de calcul este suma de 1.500 euro în principal, respectiv 800 euro în subsidiar.
Acest motiv de recurs nu este întemeiat.
În mod corect instanța de fond a pornit de la statuările cuprinse în decizia civilă nr. 204/R/2012 a Tribunalului B. -Năsăud pronunțată în dosarul nr._ .
Astfel, în considerentele acestei decizii, care se impune instanței cu putere de lucru judecat, pornindu-se de la recunoașterea pârâtului din dosarul penal nr. 4010/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bistrița, de la faptul că depozițiile martorilor audiați în dosarul nr._ trebuie privite sub rezervă în condițiile în care martorii nu au constatat efectiv împrejurarea că venitul pârâtului este de 1500 euro lunar, s-a reținut că pârâtul a realizat un venit lunar net de 800 euro, venit care poate fi luat în calcul până la data de 30 aprilie 2012.
Ca atare, în mod corect instanța de fond a ținut seama de acest venit pe perioada cuprinsă între data promovării acțiunii, 5 aprilie 2012 și data de 1 mai 2012.
Ulterior acestei date, începând din data de 1 mai 2012, prin decizia de recurs mai sus amintită, s-a reținut că venitul de 800 euro nu mai poate fi luat în calcul, întrucât pârâtul nu mai lucrează în Austria, fiind plecat în Spania, așa cum rezultă din copia scrisorii depusă la dosarul de recurs.
Întrucât în prezenta cauză reclamanta recurentă nu a dovedit că pârâtul s-ar afla din nou în Austria, că are un loc de muncă permanent și realizează constant venitul pretins de reclamantă de 1500 euro sau de 800 euro, în mod judicios instanța de fond a luat în calculul pensiei venitul minim pe economia națională de 700 lei lunar, prevăzut de HG nr. 1225/2011.
Reclamanta avea obligația de a dovedi, cu orice mijloc de probă admis de lege, că și după data de 30 aprilie 2012 pârâtul realizează venituri cu caracter permanent din prestarea unei munci cu caracter de continuitate.
În recurs reclamanta nu a criticat soluția instanței de fond de respingere a probatoriului solicitat pentru dovada veniturilor realizate cu începere din 1 mai 2012, ci dimpotrivă a înțeles să se prevaleze de probatoriul administrat în dosarul nr._ .
Or, probatoriul de care se prevalează reclamanta în recurs a fost analizat de instanța de control judiciar prin decizia nr. 204/R/2012 a Tribunalului B. -Năsăud care a stat la baza soluției primei instanțe adoptată în prezentul dosar, concluzionându- se că în lipsa dovedirii unor venituri cu caracter permanent realizate în străinătate, începând cu data de 1 mai 2012 pensia se calculează la venitul minim pe economia națională.
În fața instanței de fond reclamanta recurentă nu a probat, deși îi revenea această sarcină, faptul că în prezent pârâtul intimat realizează în străinătate venituri cu caracter permanent, precum și cuantumul acestui venit, pentru ca obligația de întreținere să nu fie raportată la venitul minim pe economia națională.
Cel de al doilea motiv de recurs privește procentul luat în calculul obligației de întreținere, recurenta apreciind că la stabilirea obligației trebuie să se aibă în vedere faptul că pârâtul are numai un copil în întreținere, și anume pe reclamanta recurentă, celălalt copil V. D. a T. fiind angajată în muncă, așa cum rezultă din decizia nr. 1484/13 septembrie 2012 emisă de Inspectoratul Școlar Județean B. -Năsăud (f. 4 dosar recurs).
Nici acest motiv de recurs nu poate fi reținut de tribunal.
Este adevărat că din data de 6 septembrie 2012, cu o zi anterior pronunțării hotărârii atacate în prezentul cadru procesual, sora reclamantei recurente, numita V.
D. a T., în favoarea căreia prin decizia nr 204/R/2012 a Tribunalului B. - Năsăud s-a dispus majorarea cuantumului obligației de întreținere la suma ce reprezintă echivalentul în lei a sumei de 133 euro pe perioada_ -_, respectiv la suma de 116 lei lunar începând cu data de 1 mai 2012 și până la terminarea studiilor, fără însă a depăși vârsta de 25 de ani, s-a angajat în muncă pe perioadă determinată de 1 an, la data pronunțării hotărârii atacate aceasta prestând activitate de învățător, conform deciziei de încadrare în muncă nr. 1484/_ (f. 4).
Însă o asemenea împrejurare nu atrage de drept încetarea obligației de întreținere stabilită în favoarea debitorului, ci încetarea stării de nevoie ca urmare a angajării în muncă trebuie constată pe cale judecătorească.
Debitorul care luând cunoștință de faptul că beneficiarul întreținerii este angajat în muncă și realizează venituri cu caracter permanent, este persoana care trebuie să sesizeze instanța cu o acțiune în sistarea obligației de întreținere, acțiune în cadrul căreia, în funcție de probele administrate, se va stabili dacă într-adevăr se impune încetarea obligației de întreținere pe considerentul că beneficiarul întreținerii dispune de mijloace suficiente traiului sau dimpotrivă se impune reducerea obligației de întreținere în ipoteza în care se dovedește că veniturile nu sunt îndestulătoare nevoilor zilnice ale creditorului aflat în continuarea studiilor, care nu are încă vârsta de 25 de ani.
Prin urmare, atâta timp cât nu există o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă prin care să se dispună sistarea obligației de întreținere stabilită în favoarea numitei V. D. a T., pârâtul intimat datorează întreținere și acesteia, astfel încât în mod corect instanța de fond a ținut seama de faptul că pârâtul datorează întreținere pentru doi copii și a luat în calcul procentul de 1/3 din venitul lunar al debitorului, prevăzut de art. 529 alin. 2 C. civ. pentru doi copii.
Raportat la considerentele reținute, având în vedere că reclamanta recurentă nu a dovedit că starea materială a debitorului s-a schimbat față de cea reținută prin decizia nr. 204/R/2012, că obligația de întreținere stabilită în favoarea creditoarei V. D. a T. nu a fost sistată prin hotărâre judecătorească, tribunalul făcând aplicarea dispozițiilor art. 312 C.proc.civ. va respinge ca nefondat recursul declarat.
Nu au fost solicitate cheltuieli de judecată de intimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta V. l D. M. , domiciliată în B., strada V. L., bloc 14, scara B, apartament 25, județul B. - Năsăud împotriva sentinței civile nr. 8409/2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița la data de 7 septembrie 2012 în dosarul nr._, pe care o menține ca legală și temeinică.
Fără cheltuieli de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 23 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
B. M. L. F. G. C. D. L.
B. R. -I.
red. F.G.C./dact. F.G.C./2 exemplare 28 ianuarie 2013
judec. fond M. I. F. a
| ← Decizia civilă nr. 46/2013. Pensie de întreţinere. Minori şi... | Decizia civilă nr. 344/2013. Pensie de întreţinere. Minori... → |
|---|
