Decizia civilă nr. 3/2013. Stabilire program vizitare minor
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECTIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Date operator: 2516
DECIZIA CIVILĂ NR.3
Ședința publică din data de 29 ianuarie 2013 Instanța constituită din:
Președinte: I. | D. | D. | , judecător |
L. | M. | T. | , judecător |
C. | C. | D. | , grefier |
S-au luat în examinare apelurile formulate de reclamanta D. | D. | C. | , cu |
domiciliul în Z., str. P., nr. 40, județul Sălaj și pârâtul D. | A. | G. | , cu |
domiciliul în Z., b-dul M. V. l, nr. 17, bl. Perla, sc. C, ap. 84, județul Sălaj, împotriva sentinței civile nr. 2930/_ pronunțată de Judecătoria Zalău, în dosarul nr._, având ca obiect stabilire program vizitare minor.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă apelanta reclamantă D. D.
, apelantul pârât D. A. G. asistat de avocat M. M. și martorul propus de către apelantă-numitul B. R. G. t, lipsă fiind autoritatea tutelară C. Local Z. și martorul propus de apelant-numitul Bican Mircea.
Procedura de citare este legal îndeplinită, în conformitate cu prevederile art.85 Cod procedură civilă.
urile sunt legal timbrate.
S-a făcut un scurt referat al cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În baza dispozițiilor art.196 Cod procedură civilă instanța procedează la audierea martorului B. R. G. t, sub prestare de jurământ. Conform art.193 Cod procedură civilă, cele declarate sunt consemnate în procesul verbal atașat la dosar-fila 33.
Întrebarea adresată martorul de către apelantul pârât D. A. G., și anume "dacă a asigurat mijlocul de transport pentru copii";, nu este încuviințată de către instanță, întrucât nu are relevanță în dezlegarea pricinii.
Față de lipsa martorului Bican Mircea, propus de către apelantul pârât, reprezentanta acestuia M. M., arată că înțelege să renunțe la audierea lui, având în vedere că martorul este implicat într-o acțiune de semaforizare, fiind astfel în imposibilitatea de a se prezenta la instanță.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, se acordă cuvântul pentru concluzii asupra apelurilor declarate în speță.
A. anta reclamantă D. D. C. solicită admiterea apelului formulat împotriva sentinței civile nr. 2930/2012 a Judecătoriei Z., solicitând modificarea programului de legături personale ale tatălui cu minorii, în sensul stabilirii a două întâlniri pe lună, fără ca aceștia să înnopteze la domiciliul tatălui.
Consideră că raportat la atitudinea agresivă pe care apelantul pârât o manifestă nu se va reuși o apropiere față de cei doi copii minori, aceștia exprimându-și dorința în ceea ce privește timpul pe care urmează al petrece cu tatăl lor, astfel cum a arătat anterior.
Cu privire la apelul declarat de reclamantă, reprezentanta apelantului pârât, avocat M. M., lasă soluționarea acestuia la aprecierea instanței.
Referitor la apelul declarat de clientul său, pârâtul D. A. G., avocat
M., pune concluzii de admitere, solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul completării programului de legături personale cu minorii în sensul arătat în cererea de apel.
Arată, în esență, că singura dorință a tatălui este doar de a se apropia de copii săi, prin intermediul unui program stabilit probabilitatea de a se întâmpla acest lucru fiind mult mai mare. Totodată, combate susținerea apelantei reclamante, cum că pârâtul D. A. G. ar fi agresiv, susținând că acesta este doar posesiv, de frica de a nu-și pierde copii. Timpul nepetrecut cu copii săi este perceput de acesta ca fiind pierdut, prin atitudinea sa prea plină de zel de ai avea aproape, reușind să îi îndepărteze.
Acordându-i-se cuvântul asupra apelului declarat de pârâtul D. A. G.
, apelanta reclamantă D. D. C. pune concluzii de respingere a acestuia, arătând, în esență, că solicitările pârâtului sunt absurde, în condițiile acestea ea neputându-și face nici un plan cu copii săi. Cu toate că aceste aspecte ar trebui rezolvate pe cale amiabilă, pârâtul refuză să poarte vreo discuție în acest sens, nici măcar la telefon.
Întrebat fiind cum a petrecut ziua de naștere a fiului său D. Vlad, apelantul pârât arată că nu a fost invitat la ziua acestuia, și prin urmare s-a întâlnit cu minorul doar vinerea, în data de 11 ianuarie 2013, la 4 zile după ziua copilului, când au mers la local.
În replică, apelanta D. D. C., arată că pârâtul l-a sunat pe Vlad, cu propunerea de a-i ține și el ziua de naștere.
antul pârât D. A. G. susține că a intenționat să organizeze de ziua de naștere a fiului său o petrecere la care să participe și verișorii acestuia, întrucât de un an jumătate copilului nu i se dă voie să participe la zilele de naștere ale verișorilor lui.
Instanța, în temeiul art.150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr.2930 din data de 10 iulie 2012 pronunțată de Judecătoria Zalău în dosar nr. _, s-a respins ca nefondată cererea
reclamantei D. D. C. în contradictoriu cu pârâtul D. A. G. având ca obiect exercitarea autorității părintești, cu privire la minorii D. Tudor, născut la data de_ și D. Vlad, născut la data de_, exclusiv de mama reclamantă.
S-a admis în parte cererea reclamantei având ca obiect stabilirea unui program de legături personale a tatălui pârât cu cei doi copii minori.
A fost stabilit următorul program de legături personale a pârâtului cu minorii D. Vlad și D. Tudor :
- prin legături telefonice nerestricționate
- în cursul anului școlar, prin întâlniri libere cu minorii, conform înțelegerii cu aceștia și în funcție de programul școlar și extrașcolar al minorilor o dată pe săptămână
în cursul vacanțelor, prin întâlniri libere cu minorii, conform înțelegerii cu aceștia, de două ori pe săptămână, dacă minorii se află în localitate și în funcție de programul extrașcolar al acestora
prin găzduirea minorilor de către tată în primul și al treilea sfârșit de săptămână al fiecărei luni, începând de vineri de la ora 17.00 și până duminică ora 18.00, cu respectarea programului extrașcolar al acestora.
-prin găzduirea minorilor de către tată, a doua zi de Crăciun de la ora 10.00 la ora 18.00
prin găzduirea minorilor de către tată, a doua zi de Paști de la ora 10.00 la ora 18.00
Pe tot timpul programului de vizitare pârâtul a fost obligat să respecte programul de somn, hrană și de activități extrașcolare a minorilor, iar la sfârșitul programului să readucă minorii la domiciliul acestora.
S-a respins ca inadmisibilă cererea reclamantei privind pronunțarea unei hotărâri care să suplinească consimțământul tatălui cu privire la ieșirile minorilor din țară.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În fapt, prin Sentința civilă nr. 255 din data de_, pronunțată de Judecătoria Zalău în dosarul nr._, instanța a dispus ca părțile să exercite în comun autoritatea părintească cu privire la minorii D. Tudor, născut la data de_ și D. Vlad, născut la data de_ iar locuința minorilor a fost stabilită la mama reclamantă, tatăl pârât urmând să plătească lunar suma de 500 lei cu titlu de pensie de întreținere, în favoarea minorilor D. Tudor și D. Vlad, începând cu data pronunțării hotărârii,_ și până la majoratul acestora sau până la noi dispoziții.
Din actele si lucrările dosarului prima instanță a reținut că, după divorțul părților, reclamantul și pârâta nu au reușit să ajungă la un consens cu privire la limitele și modul de exercitare autorității părintești față de copiii lor minori. Astfel tatăl, din dorința, de altfel firească, de a petrece cât mai mult timp cu minorii, îi caută pe aceștia foarte des, respectiv pe minorul D. Tudor îl sună de aproximativ 5-6 ori pe zi iar pe minorul D. Vlad îl vizitează des la școală, în timpul pauzelor sau după terminarea orelor de curs, după cum rezultă din cele relatate de minori cu ocazia audierii lor, potrivit prevederilor art.264 Cod civil. Această atitudine a tatălui nu a condus la o apropiere a acestuia de minori, ci dimpotrivă a provocat exasperarea acestora, minorul D. Vlad declarând instanței că ar dori să se întâlnească cu tatăl său o dată la două săptămâni iar minorul D. Tudor solicitând ca tatăl să-și exercite dreptul de vizită fără a perturba activitățile
în care este implicat. Instanța a reținut, de asemenea, că minorul D. Tudor a fost afectat de faptul că tatăl său nu și-a dat consimțământul să plece în cantonament în străinătate singur, preferând să-l însoțească, acesta fiind singurul părinte care și-a însoțit copilul în cantonamentul din Ungaria, potrivit celor relatate de minor.
Rezulta că de la momentul pronunțării sentinței civile nr. 255 din data de _
, pronunțată de Judecătoria Zalău în dosarul nr._ și până în prezent, împrejurările avute în vedere de instanța la momentul luării masurilor referitoare la persoana copiilor s-au modificat .
Fata de modificarea acestor împrejurări se impune reanalizarea masurilor referitoare la persoana copiilor, prin raportare la noile împrejurări.
În cauză nu s-a invocat nici un motiv temeinic ce ar determina luarea unei astfel de masuri radicale (ca autoritatea părintească sa fie exercitata de către un singur părinte - reclamanta în cazul de fata ), pârâta motivând cererea în sensul ca pârâtul a avut o atitudine șicanatoare și foarte stresantă față de minori pe care îi vizitează și îi caută foarte des perturbând activitățile în care aceștia sunt implicați și motivată și prin faptul că pârâtul a refuzat să-și dea consimțământul ca minorii să părăsească țara.
Nici unul dintre aceste motive nu justifică, deocamdată, înlăturarea tatălui de la exercitarea autorității părintești cu privire la copiii săi minori. Instanța a apreciat că, până în prezent, reclamantul nu a acționat cu rea credință, fiind cârmuit de dorința de a petrece cât mai mult timp în compania minorilor, deși acționând în acest fel a încălcat prevederile art. 487 cod civil deoarece nu a ținut seama de opinia minorilor.
Totodată, în cazul în care pârâtul nu-și dă consimțământul ca minorii să părăsească temporar țara, în vacanțe, cantonamente sau în alte situații, reclamanta, în numele minorului D. Vlad și minorul D. Tudor personal au posibilitatea de a solicita instanței, pentru fiecare situație în parte, pronunțarea unei hotărâri prin care să se permită minorilor să părăsească țara.
Invocând principiul interesului superior al copilului și ținând cont de poziția exprimată de copii cu ocazia audierii lor, prima instanță a stabilit programul de vizită în modalitatea sus arătată.
Împotriva hotărârii astfel rezumate au declarat apel ambele părți.
Reclamanta critică hotărârea, arătând că minorii au fost indignați de soluția pronunțată, întrebând dacă poliția îi va duce cu forța la tatăl lor, în caz de refuz.
Mai menționează apelanta că minorii sunt cuprinși într-un program sportiv, care presupune deplasări în străinătate. Într-o astfel de ocazie, pârâtul a refuzat să- și exprime consimțământul, mama copiilor fiind nevoită să apeleze la instanță, pe calea unei ordonanțe președințiale.
Pârâtul solicită admiterea apelului și modificarea hotărârii atacate în sensul completării programului de vizită, astfel:
-o săptămâna in vacanta de iarna;
- prima sau a doua zi de Anul Nou( la alegerea minorilor);
-1/2 din vacanta de Paști;
-o luna din vacanta de vara(cate doua săptămâni alternativ);
-sâmbăta sau duminica din săptămâna in care a fost ziua de naștere a minorilor;
-sârșitul din săptămâna in care a fost ziua apelantului. Motivele apelului său vizează următoarele:
Cu privire la probele din dosar, s-a insistat asupra plecării minorilor în catonament în Ungaria. S-a reținut ca pârâtul a insistat sa-l însoțească pe Tudor deși ceilalți copii nu erau însoțiți de părinți.
Cu privire la aceste aspecte, se arată că, pârâtul nu era singurul părinte care își însoțea copilul; majoritatea copiilor au fost transportați cu autoturismele părinților lor până în Ungaria. Pârâtul a dorit să-și însoțească și el fiul, considerând că este o ocazie de a fi mai mult timp împreuna și nu pentru a-i crea acestuia disconfort.
Pârâtul a acceptat ca fiii săi să plece în cantonament sau în străinătate cu mama lor. Încă din luna aprilie, cei doi foști soți și-au dat reciproc consimțământ la notar în vederea posibilității lor de a pleca cu minorii în străinătate. Pârâtul dorea să plece în Franța la Disneyland cu cei doi copii minori, în perioada 25 iulie-9 august 2012. Doar declarația reclamantei nu a fost însă suficientă, aceasta împiedicându-i pe copii să păstreze legătura cu pârâtul. Acesta merge la domiciliul minorilor și încearcă să ia legătura cu ei, ceea ce este însă imposibil, deoarece reclamanta nu deschide ușa și nu îi răspunde nici la telefon.
Reclamanta a mai depus o cerere de ordonanța președințială pentru suplinirea consimțământului care s-a respins însă ca neîntemeiată. Reclamanta deținea consimțământul pârâtului pentru orice perioadă din vacanța de vară a anului școlar 2011-2012. Pentru ca reclamanta să nu îl mai șicaneze pe pârât, invocând faptul că acesta se opune plecării copiilor, acesta a dat o declarație prin care permite minorilor să iasă din țară însoțiți de către antrenorul lor, B. R.
G. t. Deși au beneficiat de acest consimțământ, minorii nu au mai plecat în cantonament, prin urmare, plângerile reclamantei nu sunt întemeiate, aceasta încearcă doar să îi îndepărteze pe copii de tatăl lor.
Cei doi copii locuiesc cu mama lor, astfel ca aceasta are posibilitatea să interacționeze infinit mai mult cu copiii decât tatăl lor. Încercările acestuia de a-i vedea și a vorbi cu ei la scoală sau prin telefon, probabil că pe minori îi deranjează; acesta este principalul motiv pentru care acesta solicită stabilirea unui program și în vacante, pentru a fi mai aproape de cei doi copii.
În apel au fost audiați, la solicitarea pârâtului intimat, martorii Tirizică E.
A. și B. R. G. t.
Potrivit depoziției martorei, aceasta a petrecut ultimele două vacanțe alături de reclamantă și copiii săi, fiind de 10 ani colega reclamantei. Martora declară că cei doi copii, în special copilul cel mic, doresc să își petreacă mai mult timp în prezența mamei, copiii nu agreează să fie căutați la școală de tatăl lor, minorul Tudor spunând în vacanța petrecută împreună cu martora că tatăl său îl sună prea des.
Martorul B. R. G. t, antrenorul de baschet al copiilor, declară că prezența tatălui la antrenamente pare să îi irite pe copii, fără a putea însă explica în ce constă această iritare.
Martorul confirmă că minorii nu au efectuat o deplasare în Ungaria din cauză că tatăl lor a prezentat procura necesară doar în seara dinaintea plecării.
Menționează martorul că în alte ocazii tatăl i-a însoțit pe copii în cantonamentele din Ungaria, ajutând antrenorul alături de alți părinți.
Ascultați în camera de consiliu, minorii au arătat instanței de apel că doresc să petreacă numai 2,3 zile pe lună cu tatăl lor, la sfârșit de săptămână, fără însă a rămâne la acesta peste noapte.
Copiii au arătat că se plictisesc la tatăl lor, nu comunică și consideră neimportant să se afle la domiciliul tatălui în timpul orelor de somn. Consideră prea mult să petreacă o lună în vacanța de vară și o săptămână în vacanța de Paști, cu tatăl lor (f.27).
Raportat la probele administrate la instanța de fond și în apel, tribunalul găsește nefondate apelurile de față, pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Interesul superior al copilului, consacrat ca principiu esențial prin Legea nr.272/2004, reclamă încurajarea menținerii unei legături personale între copil și ambii săi părinți, când aceștia din urmă sunt separați.
Pozițiile exprimate de reclamantă și de către pârât pe parcursul întregii judecăți relevă că părțile sunt în situația de a nu ajunge la un consens în privința modului concret în care tatăl să aibă legături personale cu fiii săi.
Probele administrate în cauză conduc instanța la concluzia că tatăl, deși animat de cele mai reale și profunde sentimente de iubire pentru cei doi copii ai săi, nu a găsit până în acest moment modalitatea în care să transmită și minorilor nevoia interioară de a petrece cât mai mult timp posibil cu tatăl lor. Pentru ca întâlnirile dintre pârât și copii să fie cu adevărat benefice unei dezvoltări armonioase a acestora din urmă este necesar acceptul implicit al lor.
Raportat la probele dosarului și ținând cont și de cele spuse de copii cu ocazia ascultării lor de către instanță, programul de vizită stabilit de prima instanță apare unul rezonabil, potrivit cu modul concret în care tatăl reușește în acest moment să rezoneze cu fiii săi. Nu există argumente care să conducă la necesitatea suplimentării programului de vizită după cum nu sunt prezente nici argumente care să facă necesară reducerea programului fixat de prima instanță și, cu atât mai puțin, exercitarea autorității părintești doar de către mamă.
Pentru cele ce preced, în baza art.296 Cod procedură civilă, apelurile de față apar nefondate, urmând a fi respinse ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondate apelurile declarate de reclamanta D. D. C., cu domiciliul în Z., str. P., nr. 40, județul Sălaj și de pârâtul D. A. G., cu domiciliul în Z., b-dul M. V. l, nr. 17, bl. Perla, sc. C, ap. 84, județul Sălaj împotriva Sentinței civile nr.2930 din 10 iulie 2012 a Judecătoriei Z. .
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, | Judecător, | Grefier, | ||||||
I. | D. D. | L. | M. | T. | C. | C. | D. |
Red.IDD/_
Dact.CC/_ /5ex
Jud.fond: R. R. I.
Com.3ex/_
| ← Decizia civilă nr. 432/2013. Situaţie juridică minor | Decizia civilă nr. 327/2013. Stabilire program vizitare minor → |
|---|
