Decizia civilă nr. 22/2013. Stabilire program vizitare minor
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. _
DECIZIA CIV ILĂ NR. 22/A/2013
Ședința publică din data de 6 februarie 2013 Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: G. | C. | F. | , președinte secție |
JUDECĂTOR: I. | S. | ||
GREFIER: M. | - E. | P. |
S-au luat în examinare apelurile declarate de reclamanții L. M., L. E. ,
L. M., L. R.
și de pârâta L. E. -Ana
împotriva sentinței civile nr. 1158/2012 pronunțată de Judecătoria Beclean în dosarul nr._, având ca obiect stabilire program vizitare minor.
Dezbaterea apelului a avut loc la data de 30 ianuarie 2013, concluziile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
Din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 6 februarie 2013, orele 14:00.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată,
Prin sentința civilă nr. 1158/2012 pronunțată de Judecătoria Beclean la data de_ în dosarul nr._ s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții L. M., L. E., L. M. și L. R. în contradictoriu cu pârâta L. E. Ana și în consecință s-a încuviințat ca reclamanții să aibă legături personale cu minorul L. M., născut la data de_, în fiecare săptămână, începând cu ziua de joi, orele 1000și până vineri, orele 1700, la domiciliul reclamanților.
A fost obligată pârâta la plata sumei de 450 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, către reclamantul L. M. .
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond, în baza probatoriului administrat, a reținut faptul că reclamantul L. M. și pârâta L. E. Ana s-au căsătorit la data de_, din relația de căsătorie rezultând minorul L. M., născut la data de_ .
Pe fondul degradării relațiilor de familie și a discuțiilor contradictorii - alimentate parțial și de existența minorului Eduard Valentin rezultat din prima căsătorie a pârâtei - petrecute la domiciliul comun (în localitatea Ș. ), la data de_ între soți a survenit separația în fapt, pârâta părăsind domiciliul conjugal - împreună cu minorul M.
- și mutându-se în locuința părinților săi, locuință situată în orașul Beclean, cartierul B. (din baza de date ECRIS a acestei instanțe, reținându-se că, pe rolul instanței, a fost înregistrat la data de_, dosarul civil nr._, având ca obiect desfacerea căsătoriei încheiată între părți, dosarul nefiind încă soluționat).
După separarea în fapt a soților, deși, inițial, reclamanții au fost lăsați să-l viziteze pe minorul M., vizitele minorului efectuându-se într-o manieră corespunzătoare, între soți au apărut serioase divergențe legate de modalitatea în care reclamantul și aparținătorii acestuia își pot exercita dreptul de a avea legături personale cu minorul amintit.
Astfel, din cuprinsul depozițiilor martorilor audiați în cauză, instanța a reținut că, ulterior, mai exact începând cu data de_, acestora le-a fost interzis accesul la locuința minorului, respectiv că, la data anterior menționată, discuțiile contradictorii au fost determinate de apariția neanunțată a reclamanților la domiciliul minorului, în contextul în care pârâta și tatăl acesteia se aflau la instanță (în procesul având ca obiect divorțul) și, în același timp, de prezența martorei L. A., persoană adusă de către reclamanți să asiste la modalitatea de derulare a vizitei minorului.
Starea conflictuală a fost declanșată la momentul revenirii la domiciliu a pârâtei și tatălui acesteia (persoane contactate, în prealabil telefonic, de către mama pârâtei), stare
ce a degenerat, necesară fiind - în opinia pârâtei și a părinților săi - intervenția lucrătorilor de poliție (alertați prin serviciul de urgență 112).
Din cuprinsul anchetei sociale realizată la domiciliul reclamanților și a depozițiilor martorilor, instanța a reținut că reclamanții prezintă toate garanțiile morale și condițiile pentru a-și exercita dreptul garantat de legiuitor, respectiv că sunt cunoscuți în comunitate ca persoane respectabile, aceștia locuind în localitatea Ș., la nr. adm. 305, într-o casă compusă din trei camere si dependințe, la care se adaugă și o anexă compusă din sufragerie, bucătărie, baie și o cameră. Condițiile de locuit sunt foarte bune, locuința este racordată la rețeaua de electricitate din localitate, alimentarea cu apa la baie și bucătărie se face din sursa proprie, respectiv fântâna din curtea casei, reclamantul L. M. deținând, totodată, în proprietate un autoturism marca Dacia Logan.
În vederea soluționării prezentei acțiuni, instanța a avut în vedere înainte de orice interesul superior al copilului, interes ce este privit nu numai prin prisma posibilităților materiale ale părinților și rudelor sale, ci și a vârstei acestuia, a comportamentului părinților înainte de despărțirea în fapt, a gradului de atașament, a preocupării pe care au manifestat-o față de copil și a legăturilor afective care s-au stabilit între părinți și rude - pe de o parte - și copil, pe de altă parte. Din probatoriul administrat în cauză, instanța a reținut că este benefic pentru minor să păstreze relații personale, atât cu tatăl său, cât și cu bunicii paterni și mătușa acestuia, cât timp acesta a beneficiat de prezența și de afecțiunea reclamanților, încă de la momentul imediat ulterior nașterii sale și în contextul în care starea conflictuală iscată între părți nu poate avea decât efecte negative asupra creșterii minorului.
Instanța a reținut ca fiind relevante în cauză dispozițiile art. 2 al. 2 și 3 din Legea nr. 272/2004, respectiv dispozițiile instituite de către legiuitor prin art. 14 alin. 1 și 2 din același act normativ.
Cât timp dreptul de a avea legături personale cu propriul copil este recunoscut părintelui divorțat, apare în mod neîndoielnic că acest drept trebuie recunoscut și părintelui unui copil care nu este separat prin divorț de celălalt părinte, cum este cazul în speță.
Modalitatea de exercitare a dreptului de vizitare în modul propus de reclamanți a fost însă cenzurată de către instanță.
S-a reținut sub acest aspect că minorul L. M. are vârsta de doar 11 luni, vârstă la care are nevoie în cea mai mare parte a timpului de supravegherea și prezența mamei, respectiv că, în ultimele 5 luni, copilul nu și-a mai văzut tatăl și rudele paterne (situație de fapt imputabilă, în parte, pârâtei). Instanța apreciat, pe de altă parte, că se impune ca reclamanții să aibă posibilitatea să ia copilul de la locuința mamei. Prezența pârâtei - care locuiește împreună cu părinții săi - eventualul său amestec, mai ales în situația în care relațiile cu soțul și aparținătorii acestuia sunt încordate, îngreunează mult menținerea unei legături normale între minor și tatăl său, respectiv bunicii paterni și mătușa paternă. De altfel, raportat tocmai la acest climat conflictual, reclamanților trebuie să li se creeze posibilitatea de a derula legături personale cu minorul în mod firesc, fără a se simți stânjeniți de prezența celuilalt părinte, respectiv bunicii materni.
Nu trebuie omis faptul că legăturile dintre tatăl biologic și minor se impun a fi încurajate și perpetuate, în caz contrar drepturile părintelui căruia minorul nu i-a fost încredințat și care nu a fost decăzut din drepturile părintești urmând a fi grav încălcate.
Restrângerea unui atare drept, garantat atât de prevederile legislației interne, cât și de art. 8 din CEDO poate avea loc exclusiv atunci când există motive de protecție a minorului, motive care, în speță, nu pot fi invocate. Tatăl natural, în speță reclamantul, nu poate fi "sancționat"; nici de către instanță, și nici chiar de părțile implicate în litigiu prin îngrădirea dreptului său de a beneficia de timp cu propriul său copil și de a încerca să consolideze relația cu minorul.
Același drept este conferit și bunicilor și celorlalte rude paterne ale minorului (în speță, mătușa minorului), cât timp prin exercitarea lui nu se aduce atingere dezvoltării fizice, psihice, intelectuale sau morale a copilului.
La stabilirea intervalului de timp instanța a avut în vedere faptul că reclamantul (tatăl minorului) lucrează în ture (schimburi) adaptabile, respectiv că este benefic ca minorul să se afle la fiecare sfârșit de săptămână în locuința mamei sale, existând posibilitatea planificării unor programe destinate exclusiv acestei perioade de timp.
Față de soluția adoptată instanța a obligat pârâta la plata parțială (1/2 din onorariul avocațial în valoare de 900 lei) a cheltuielilor de judecată către reclamantul L.
M. .
În drept s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 2 al. 2 și 3, art. 14 alin. 1 și 2 din Legea nr. 272/2004, art. 274 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel reclamanții și pârâta
Prin apelul declarat de reclamanți s-a solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a hotărârii atacate în sensul încuviințării ca reclamanții să aibă legături personale cu minorul câte 3 zile în fiecare săptămână, respectiv în prima și a treia săptămână de marți orele 17,00 până vineri orele 17,00, iar în a doua și a patra săptămână de joi orele 17,00 și până duminică orele 17,00, la domiciliul acestora din Ș. nr. 305, cu obligarea pârâtei apelante la plata cheltuielilor de judecată în apel.
În motivare s-a arătat că programul de vizită stabilit de 1 zi și 7 ore pe săptămână nu este suficient pentru stabilirea unor relații firești între copil, tată și rudele paterne.
Pârâta nu ia în serios relațiile de familie, dorește să despartă copilul de tată, aceasta fiind la al doilea divorț.
Pârâta a preferat să-și reia serviciul când copilul a împlinit 8 luni, astfel că lipsește de acasă zilnic 10 ore, minorul rămânând în grija bunicii materne, care mai are în grijă și pe copilul din prima căsătorie a pârâtei, care este greu de stăpânit.
Tatăl copilului, mătușa și bunicii paterni sunt foarte atașați de minor, care este primul și singurul urmaș. Au făcut tot ce le-a stat în putință ca soții să nu se despartă, au cumpărat din economii un apartament în Beclean unde să locuiască soții cu copilul lor.
După plecarea pârâtei de la domiciliul comun tatăl a trimis lunar copilului suma de 500 lei, din proprie inițiativă, cu titlu de pensie de întreținere, s-a dus periodic singur sau însoțit cu diverse cadouri să își vadă copilul. Cum pârâta și familia ei s-au opus acestor legături firești tatăl a apelat la martori pentru a-l însoți, pentru a putea dovedi opunerea pârâtei și a familiei sale.
Opunerea s-a manifestat chiar cu violență, în data de_ intervenind organele de poliție, iar în datele de_ și_ s-au folosit cuvinte obscene, injurii, s-a cerut pârâtului și martorei să plece.
Tatăl are un program flexibil, cu destul timp liber în cursul săptămânii, ceea ce face posibilă implicarea acestuia în creșterea și educarea copilului. Mătușa este profesoară, are experiență în domeniul educării copiilor și s-a ocupat efectiv de minor cât timp acesta a locuit la Ș. .
La Ș. există condiții foarte bune de locuit, copilul are amenajată o cameră cu pătuț, jucării, hăinuțe. La B. copilul trebuie să împartă camera cu un adolescent de 13 ani, ce are alte preocupări. Familia pârâtei este una de oameni scandalagii.
Prin reglementarea exercitării în comun a autorității părintești legiuitorul a înțeles să ofere aceleași drepturi ambilor părinți de a se implica în creșterea și educarea copilului. Interesul copilului implică un contract cu ambii părinți, copilul are nevoie atât de prezența mamei, cât și de cea a tatălui, după cum există un drept legitim al bunicilor și rudelor apropiate din partea ambilor părinți de a întreține relații personale cu minorul.
Drepturile părinților nu pot fi restrânse decât pentru motive temeinice.
Pârâta nu a fost nevoită să își reia serviciul înainte ca minorul să împlinească 2 ani, în condițiile în care tatăl plătea în favoarea copilului suma de 500 lei lunar.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 296 C.proc.civ., art. 2, art. 14 din Legea nr.
272/2004, art. 397-398, art. 401 NCC, art. 8 din Convenția europeană.
Apelul a fost legal timbrat cu taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, anulate la dosar (f. 21, 22).
Prin apelul declarat de pârâtă s-a solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a hotărârii atacate în sensul stabilirii programului de vizită a copilului L. M., născut la data de_ la domiciliul apelantei, cu plata cheltuielilor de judecată.
În motivare s-a arătat că ceea ce trebuie să primeze este interesul superior al copilului. Instanța trebuia să se ghideze după programul de masă și de somn al copilului, trebuia să verifice dacă acesta doarme sau nu fără mama sa, dacă acceptă sau nu să mănânce fără aceasta, aspecte care trebuiau să primeze față de programul de lucru al reclamantului.
Instanța a ignorat susținerile apelantei cu privire la comportamentul necorespunzător al intimaților și la reacția copilului față de aceștia. Copilul plânge mereu când intimații vin toți deodată, este timorat și oarecum speriat, agitația din jurul său nefiindu-i prielnică. Tatăl copilului este mai mult plecat, meseria pe care o are necesitând dese deplasări, copilul nefiind în grija lui, ci a familiei sale.
Instanța nu s-a interesat dacă membrii familiei tatălui au cunoștințele și priceperea necesară îngrijirii unui copil de această vârstă, care are o alimentație specială, un program special de somn și o legătură deosebită cu mama.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 282 și urm., art. 274 C.proc.civ.
Apelul a fost legal timbrat cu taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, anulate la dosar (f. 3, 128).
Prin întâmpinarea depusă la dosar de reclamanții apelanți, față de apelul pârâtei (f. 23) s-a arătat că apelul pârâtei se impune a fi respins, pe considerentul că egalitatea juridică în drepturi între părinți, rudele apropiate ale minorului nu poate fi contestată.
S-a încercat împăcarea soților, dar nu s-a reușit. Pentru a nu suferi copilul reclamanții au contribuit la întreținerea acestuia.
Pârâta nu dorește să permită vizitarea minorului, interzicând tatălui să-l fotografieze, jignind, insultând reclamanții cu ocazia vizitelor la locuința copilului, fiind necesară intervenția poliției.
Pârâta și-a reluat serviciu, are o relație extraconjugală cu numitul M. Valentin. Prin atitudinea sa pârâta nu a respectat obligația asigurării unui climat afectiv- emoțional stabil, fără conflicte, obligația de a oferi copilului informații, explicații, sfaturi în funcție de vârsta și gradul de înțelegere al acestuia, obligația de a facilita menținerea
și dezvoltarea unor relații de familie armonioase cu ambii părinți.
Numai cu un program lărgit de legături personale tatăl se poate implica afectiv și cu bune rezultate în creșterea și educarea minorului. Exercitarea autorității părintești în comun dă dreptul ambilor părinți de a se implica egal în creșterea și educarea copilului, nelimitând timpul petrecut de copil cu părinții.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 296 C.proc.civ.
Analizând apelurile declarate, prin prisma motivelor de apel formulate
, tribunalul reține că ambele apeluri sunt fondate pentru motivele care urmează a se releva.
Instanța de fond a fost sesizată cu o acțiune în stabilirea unui program de vizită a minorului L. M., născut la data de 19 octombrie 2011, în favoarea tatălui, a mătușii paterne (sora tatălui) și a bunicilor paterni, acțiune promovată în timp ce procesul de divorț dintre părinții copilului se afla pe rolul Judecătoriei Beclean, formând obiect al dosarului nr._ .
Acțiunea a fost promovată la data de 14 mai 2012, când în vigoare erau dispozițiile noului Cod civil, care în art. 496 alin. 5 reglementează dreptul părintelui la care copilul nu locuiește în mod statornic de a avea legături personale cu minorul, la locuința acestuia, posibilitatea limitării unui asemenea drept de instanță subzistând doar în ipoteza în care o astfel de limitare este în interesul superior al copilului.
De asemenea, conform art. 494 NCC părinții pot, numai pe baza unor motive temeinice, să împiedice corespondența și legăturile personale ale copilului în vârstă de până la 14 ani. Neînțelegerile se soluționează de instanța de tutelă.
Totodată, în cauză sunt incidente și prevederile art. 14 și 15 din Legea nr. 272/2004, conform cărora copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament; are dreptul de a-și cunoaște rudele și de a întreține relații personale cu acestea, precum și cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viața de familie, în măsura în care acest lucru nu contravine interesului său superior; părinții sau un alt reprezentant legal al copilului nu pot împiedica relațiile personale ale acestuia cu bunicii, frații și surorile ori cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viața de familie, decât în cazurile în care instanța decide în acest sens, apreciind că există motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului.
În sensul art. 15 al legii, relațiile personale se pot realiza prin:
întâlniri ale copilului cu părintele ori cu o altă persoană care are, potrivit prezentei legi, dreptul la relații personale cu copilul;
vizitarea copilului la domiciliul acestuia;
găzduirea copilului pe perioadă determinată de către părintele sau de către altă persoană la care copilul nu locuiește în mod obișnuit;
corespondență ori altă formă de comunicare cu copilul;
transmiterea de informații copilului cu privire la părintele ori la alte persoane care au, potrivit prezentei legi, dreptul de a menține relații personale cu copilul;
transmiterea de informații referitoare la copil, inclusiv fotografii recente, evaluări medicale sau școlare, către părintele sau către alte persoane care au dreptul de a menține relații personale cu copilul.
Prin derogare de la regula conform căreia orice drept dă expresie unui interes legitim, dreptul părintelui, al bunicilor, al altor rude de a avea legături cu minorul este recunoscut în considerarea interesului exclusiv al copilului.
Noțiunea de "interes a copilului"; are un caracter complex, interesul fiind legat de vârsta acestuia, de ocupația și comportamentul părinților, de atașamentul copiilor față de părinți, de interesul pe care aceștia l-au manifestat față de minor, de legăturile afective stabilite între părinți și copii, de posibilitățile materiale ale părinților.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că posibilitatea părintelui și a copilului de a se bucura reciproc de compania celuilalt reprezintă un element fundamental al vieții de familie, chiar dacă relația dintre părinți s-a rupt, iar măsurile naționale care stânjenesc această posibilitate reprezintă o ingerință în dreptul protejat de art. 8 din Convenția europeană. Procedurile legate de exercitarea autorității părintești necesită urgență, deoarece trecerea timpului poate avea consecințe ireparabile asupra relațiilor dintre copii și părintele care nu locuiește cu ei (Ignaccolo-Zenide c. României, 25 ianuarie 2000).
Esența acțiunii în stabilirea unui program de vizită este aceea de a apăra individul împotriva oricărui prejudiciu ce ar putea rezulta din simpla curgere a timpului.
În lumina jurisprudenței C.E.D.O., părintele are dreptul de a beneficia de măsuri adecvate din partea statului pentru a fi alături de copilul său, iar autoritățile naționale sunt obligate să dispună aceste măsuri. O asemenea obligație nu are însă caracter absolut, deoarece este posibil ca reluarea conviețuirii cu minorul să nu se realizeze atât de ușor și să necesite măsuri pregătitoare. Ca atare, natura și anvergura măsurilor pe care autoritățile trebuie să le ia depind de circumstanțele fiecărei cauze, iar înțelegerea și cooperarea din partea tuturor persoanelor vizate constituie întotdeauna un factor important. O măsură execuțională este apreciată ca fiind adecvată în funcție de celeritatea cu care este pusă în aplicare.
Pornind de la prevederile art. 14 din Legea nr. 272/2004 și de la cele ale art. 8 a Convenției europene, rezultă că în favoarea reclamanților - tatăl copilului, mătușa și bunicii paterni - legea recunoaște dreptul de a menține legături personale cu minorul, după un program stabilit exclusiv în interesul copilului.
Întrucât din probatoriul administrat (depozițiile martorilor audiați la fond și în apel, fișa de eveniment întocmită de organele de poliție și declarațiile anexate acesteia - f. 59 - 73 din prezentul dosar) rezultă că între părinții copilului, între aceștia și rudele materne și paterne există neînțelegeri, programul de vizită nu poate fi stabilit de comun acord, impunându-se intervenția instanței de judecată, potrivit art. 494 NCC.
În vederea stabilirii programului concret de vizită trebuie avute în vedere circumstanțele speciale ale cauzei, ce rezultă din ansamblul probatoriului administrat.
Astfel, copilul este născut la data de 19 octombrie 2011, la momentul soluționării apelului având vârsta de 1 an și 3 luni împliniți.
De la data nașterii copilului și până la finele lunii decembrie 2011, copilul a locuit împreună cu ambii părinți, cu mătușa paternă și bunicii paterni la locuința din Ș. nr. 305, județul Bistrița-Năsăud.
După această dată, ca urmare a separării în fapt a soților, copilul a locuit cu mama sa, pârâta apelantă, la locuința bunicilor materni din B. nr. 73, județul Bistrița-Năsăud.
Între locuințele părinților copilului este o distanță de maxim 10 km, conform declarației martorei K. M. dată în apel.
Reclamanții apelanți locuiesc împreună într-un imobil casă compus din 3 camere și dependințe, o anexă compusă din sufragerie, bucătărie, baie, cămară, tatăl minorului
deținând în proprietate și un autoturism Dacia Logan, așa cum rezultă din cuprinsul anchetei sociale întocmită la fondul cauzei (f. 22, 23).
Totodată, bunicii paterni sunt și proprietarii unui apartament situat în Beclean, strada Grigore Silași, înscris în cartea funciară nr. 2233 Beclean (f. 37 din prezentul dosar), dobândit prin cumpărare la data de 25 ianuarie 2012, compus din 2 camere, bucătărie, cămară, baie, hol, balcon.
Reclamanții se gospodăresc împreună, fiecare obținând venituri salariale, respectiv din pensie, de natură să permită un trai decent.
Familia reclamantului este una bine închegată, în care domină înțelegerea între membri, relațiile acestora cu membrii comunității locale fiind foarte bune, așa cum se atestă de reprezentanții autorității tutelare (f. 23 dosar fond).
În ceea ce privește programul zilnic al reclamanților se reține că bunicii paterni sunt pensionari, mătușa paternă este profesoară în Beclean, având un program de 16 ore pe săptămână, cu 1, 2, 5, maxim 6 ore într-o zi, conform orarului depus la dosar (f. 44 din prezentul dosar).
Tatăl minorului este angajat în funcția de mecanic de locomotivă, având un program de lucru în sistem Turnus, flexibil, cu posibilitatea angajatorului de a stabili un program care să permită tatălui să vină în contact cu copilului său, așa cum rezultă din adeverința nr. 678/_ depusă la dosar (f. 46 din prezentul dosar).
La locuința reclamanților există amenajată o cameră pentru copil, conform fotografiilor depuse la dosar (f. 51, 52 din prezentul dosar).
Copilul locuiește de la sfârșitul lunii decembrie 2012 împreună cu mama sa la locuința bunicilor materni din B. nr. 73, într-un imobil casă compus din 3 camere și dependințe, foarte bine mobilate și întreținute, conform declarației martorei L. Ana (f. 26 dosar fond) și concluziilor anchetei sociale efectuată în dosarul de divorț (f. 89 din prezentul dosar) împreună cu cei doi bunici paterni și cu fratele vitreg, copilul pârâtei apelante dintr-o căsătorie anterioară, în vârstă de 12 ani și 10 luni (născut la data de 19 martie 2000), încredințat spre creștere și educare mamei, conform sentinței civile nr. 961/2003 (f. 47 din prezentul dosar).
Copilul are condiții bune de trai, așa cum rezultă din fotografiile depuse la dosar (f. 115, 116).
La data de 7 ianuarie 2012 pârâta apelantă a revenit din concediul de îngrijire a copilului, reluându-și activitatea la Spitalul orășenesc Beclean, unde realizează un venit lunar de 753 lei, conform adeverinței nr. 3662/_ (f. 118 din prezentul dosar).
În perioada în care pârâta apelantă este la serviciu (în intervalul orar 7,30 - 15,30 conform declarației martorei K. M. audiată și în apel) copilul rămâne în grija bunicii materne.
Și familia pârâtei apelante este bine primită în comunitatea locală, relațiile dintre membrii familiei se bazează pe încredere reciprocă, respect, suport afectiv, așa cum se atestă de reprezentanții autorității tutelare în cuprinsul anchetei socială aflată în dosarul de divorț (f. 89 din prezentul dosar).
Pornind de la aceste considerente, rezultate din probațiunea administrată, în fond și în apel, tribunalul reține că nu există niciun temei pentru a se limita dreptul reclamanților de a avea legături personale cu minorul numai 1 zi și 7 ore pe săptămână, așa cum a stabilit instanța de fond. Aceasta în condițiile în care reclamanții au un comportament moral în familie și societate, tatăl minorului se preocupă de întreținerea materială a minorului său, trimițând sume de bani cu titlu de întreținere (f. 32 - 37 dosar fond, f. 26 - 35 din prezentul dosar), din depozițiile martorilor audiați rezultă că reclamanții sunt atașați și preocupați de copil, încercând să-l viziteze cât mai des, participând la botezul acestuia (f. 26, 27, 30, 31 dosar fond, f. 129, 171 din prezentul dosar).
Întrucât copilul este la o vârstă foarte fragedă are nevoie să simtă afecțiunea ambilor părinți, trebuie să cunoască figura tatălui, a rudelor paterne, să se obișnuiască cu aceștia.
Timpul alocat reclamanților pentru vizită nu este suficient pentru a permite formarea și consolidarea unei puternice legături afective dintre copil, tată și rudele paterne, ceea ce este în detrimentul copilului.
În condițiile în care programul de vizită nu este mai larg există riscul ca tatăl, bunicii paterni, mătușa să nu poată stabili o legătură afectivă cu copilul, pentru care aceste persoane devin niște străini pe care îi vede o zi dintr-o săptămână.
În aceste condiții, întrucât minorul trebuie să se bucure de compania ambilor părinți, de compania rudelor paterne, trebuie să-și cunoască tatăl, bunicii paterni și mătușa paternă, să stabilească cu aceștia o legătură afectivă, tribunalul apreciază că se impune ca reclamanții să aibă legături personale cu minorul 3 zile pe săptămână.
Pentru a se asigura posibilitatea pentru fiecare părinte, pentru fiecare bunic de a fi în compania copilului atât în zilele lucrătoare, cât și în cele nelucrătoare, se impune ca reclamanții apelanți să aibă legături cu minorul în prima și a treia săptămână în fiecare zi de marți, miercuri și joi, de la orele 10,00 și până la orele 17,00 în fiecare zi, iar în a doua și a patra săptămână, în fiecare zi de vineri, sâmbătă și duminică, în același interval orar zilnic.
La stabilirea orei de început a vizitei s-a avut în vedere declarația martorei K. M.
, care în apel a arătat că la acea oră copilul este deja treaz, fiind văzut pe stradă în compania bunicii materne.
La stabilirea orei de terminare a vizitei s-a avut în vedere necesitatea asigurării unui interval de 7 ore în fiecare din cele 3 zile de vizită, apreciat ca fiind suficient pentru stabilirea și consolidarea relațiilor dintre copil și rudele sale paterne, precum și necesitatea de a asigura copilului posibilitatea ca pentru cel puțin o oră în zilele lucrătoare minorul să fie în compania ambilor părinți.
V. area minorului va avea loc în fiecare din cele 3 zile la locuința acestuia, deoarece interesul actual al minorului este acela de a se afla într-un mediu pe care îl cunoaște, cu care s-a obișnuit.
La un an și 3 luni copilul are nevoie să fie mereu în compania mamei, să o simtă alături de el, mai ales la ora de culcare. Prin urmare, tribunalul apreciază că la acest moment o soluție de realizare a legăturilor personale cu minorul prin găzduirea acestuia de către reclamanți pe perioadă determinată, la locuința reclamanților sau în apartamentul din Beclean, prevăzută de art. 15 alin. 1 lit. c din Legea nr. 272/2004 respectiv de art. 496 alin. 5 NCC coroborat cu art. 497 NCC, luând minorul de lângă mama cu care este obișnuit să adoarmă, să o simtă în permanență lângă el, să îi audă vocea, ar fi în detrimentul copilului, fiind de natură a-i crea un sentiment de insecuritate, de teamă, care ar putea avea efecte negative asupra dezvoltării sale viitoare. Tot astfel, o eventuală soluție a luării minorului în fiecare din cele 3 zile stabilite pentru vizită la domiciliul tatălui și aducerea lui înapoi la finalul programului, nu numai că nu este prevăzută de Codul civil sau de art. 15 alin. 1 din Legea nr. 272/2004 sau de art6. 496 NCC, dar ar fi și obositoare pentru copil, i-ar crea sentimentul de teamă de despărțire de persoanele pe care deja le cunoaște, în compania cărora este zilnic, cu
consecințe negative asupra sănătății și dezvoltării sale viitoare.
Soluția vizitării copilului la locuința unde stă în prezent este benefică, de natură să permită în prezenta cauză începerea și stabilizarea, iar ulterior consolidarea relației tată - fiu, bunici - nepot, mătușă - nepot. Aceasta întrucât minorul nu va trăi cu teama că este luat de lângă cei cu care este obișnuit, că se află în compania unor persoane puțin cunoscute pentru el, ci dimpotrivă se va simți în siguranță văzând zilnic chipul bunicii materne, cu care este obișnuit, chipul mamei, astfel încât fiind un copil sociabil așa cum declară martora K. M. în apel, aflându-se în mediul pe care îl cunoaște, va reuși să coopereze și să se atașeze cu ușurință de tată și de rudele paterne.
În acest interval de timp de câte 7 ore pe zi timp de 3 zile pe săptămână, reclamanții vor avea posibilitatea să fie în preajma minorului, asistând la diferite momente ale programului său, având posibilitatea să îl hrănească, să îl adoarmă, să-i vegheze somnul, să îl îmbrace pentru a-l scoate la aer în plimbările obișnuite ale copilului, să se joace cu el.
Copilul are dreptul de a se bucura de compania reclamanților liber, nestânjenit, astfel încât legăturile dintre copil și aceștia trebuie să se realizeze fără supraveghere de celălalt părinte sau de altă persoană (bunicii materni ori alte persoane ce locuiesc în imobil), întrucât limitarea dreptului de a avea legături personale nu poate avea loc decât în condițiile art. 496 alin. 5 NCC, adică atunci când păstrarea acestor legături ar fi contrară sau ar pune în pericol interesul copilului, ceea ce nu este cazul în prezenta cauză.
Indiferent de neînțelegerile dintre părinții copilului, de neînțelegerile dintre rude, părinții și rudele minorului trebuie să conștientizeze că numai o relație pașnică, armonioasă între ei în momentele în care se întâlnesc poate contribui la buna dezvoltare a copilului.
Atât pârâta apelantă, cât și bunicii materni au obligația de a respecta prezenta hotărâre, asigurând reclamanților dreptul de a avea legături cu copilul, cu tot ceea ce implică acest drept, inclusiv dreptul de a hrăni copilului, de a-l îmbrăca și a-l scoate la plimbare în jurul locuinței sale, de a-l adormi, de a se juca cu el, drept care trebuie exercitat liber, fără supraveghere.
Desigur, programul de vizită poate fi schimbat pe măsură ce minorul crește, pe măsură ce relațiile dintre reclamanți și copil se consolidează.
La stabilirea prezentului program de vizită tribunalul nu a avut în vedere înregistrarea pe CD depusă de pârâta apelantă la ultimul termen de judecată, întrucât pe de o parte aceasta s-a efectuat fără informarea apelanților, iar pe de altă parte, nu rezultă din cuprinsul ei motivele pentru care plânge copilul, astfel încât nu se poate prezuma că plânsul se datorează prezenței reclamanților, mai ales că din discuțiile purtate de părți în limba maghiară rezultă atitudinea pașnică a reclamanților apelanți, dorința lor de a fi în compania copilului.
În baza considerentelor reținute și a textelor legale invocate, făcând aplicarea dispozițiilor art. 296 C.proc.civ., tribunalul va admite ambele apeluri și în consecință va schimba în parte hotărârea atacată în sensul că va încuviința ca reclamanții să aibă legături personale cu minorul L. M., născut la data de 19 octombrie 2011, 3 zile pe săptămână, la locuința minorului, astfel: în prima și a treia săptămână în fiecare zi de marți, miercuri și joi, de la orele 10,00 și până la orele 17,00 în fiecare zi, iar în a doua și a patra săptămână, în fiecare zi de vineri, sâmbătă și duminică, de la orele 10,00 și până la orele 17,00 în fiecare zi.
Vor fi menținute restul dispozițiilor hotărârii privitoare la admiterea în parte a acțiunii și la obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată la fondul cauzei, necriticate în calea de atac.
Întrucât ambele apeluri au fost admise, în baza art. 276 C.proc.civ., tribunalul va compensa parțial cheltuielile de judecată efectuate de fiecare parte în apel, reprezentând taxă de timbru, timbru judiciar și onorariu de avocat și în final va obliga apelanta L.
E. Ana să plătească apelanților L. M., L. E., L. M., L. R. suma de 250 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale în apel.
La stabilirea acestei sume s-a avut în vedere faptul că apelurile părților s-au admis numai parțial. Atât reclamanții, cât și pârâta, în calitate de apelanți au efectuat cheltuieli cu taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar, în cuantum egal (3 lei taxă de timbru și 0,15 lei timbru judiciar), astfel că aceste cheltuieli se impun compensate în condițiile admiterii parțiale a apelului fiecăruia.
Reclamanții apelanți au suportat cheltuieli de judecată în apel în cuantum de 500 lei reprezentând onorariu de avocat, justificat cu chitanța din_, depusă în original la dosar.
În aceste condiții apelanții sunt îndreptățiți la plata onorariului de avocat în limitele în care s-a admis apelul acestora, adică în proporție de 50% (reținându-se că prin apel s-a solicitat stabilirea programului copilului la domiciliul reclamanților timp de 3 zile pe săptămână, iar instanța de apel a permis legături personale în zilele solicitate, însă nu la domiciliul reclamanților).
Deși și pârâta apelantă a avut apărător ales, la dosarul cauzei nu s-a depus chitanță justificativă de plată a onorariului, singurul act ce probează încasarea și plata acestuia. Ca atare, aceasta nu este îndreptățită la recuperarea cotei de 50% din onorariul de avocat, aferent limitei în care s-a admis apelul acesteia.
În final, procedându-se la compensarea cheltuielilor efectuate de părți și justificate cu actele depuse la dosar, rezultă că pârâta apelantă datorează reclamanților apelanți suma de 250 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite apelurile declarate de reclamanții L. M., L. E., L. M., L.
R.
, toți domiciliați în Ș. nr. 305, județul Bistrița-Năsăud și de pârâta L. E. Ana
, domiciliată în orașul Beclean, cartier B., nr. 73, județul Bistrița-Năsăud împotriva sentinței civile nr. 1158/2012 pronunțată de Judecătoria Beclean la data de_ în dosarul nr._, schimbă în parte hotărârea atacată în sensul că încuviințează ca reclamanții să aibă legături personale cu minorul L. M., născut la data de 19 octombrie 2011, 3 zile pe săptămână, la locuința minorului, astfel: în prima și a treia săptămână în fiecare zi de marți, miercuri și joi, de la orele 10,00 și până la orele 17,00 în fiecare zi, iar în a doua și a patra săptămână, în fiecare zi de vineri, sâmbătă și duminică, de la orele 10,00 și până la orele 17,00 în fiecare zi.
Menține restul dispozițiilor hotărârii.
Compensează parțial cheltuielile de judecată efectuate de apelanți în apel și în final obligă apelanta L. E. Ana să plătească apelanților L. M., L. E., L.
M., L. R.
suma de 250 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale în apel. Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de 6 februarie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | GREFIER, | |||||
G. | C. F. | I. | S. | M. | -E. | P. |
red. F.G.C./dact. F.G.C./2 exemplare _
judec. fond V. M.
| ← Decizia civilă nr. 327/2013. Stabilire program vizitare minor | Decizia civilă nr. 101/2013. Stabilire program vizitare minor → |
|---|
