Decizia civilă nr. 432/2013. Situaţie juridică minor
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Operator date - 2516
DECIZIA CIVILĂ NR.432
Ședința publică din 26 aprilie 2013
Completul compus din:
Președinte: K. M., președinte tribunal
L. M., judecător
D. G., președinte secție civilă
V. V., grefier
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul K. Ș. C., domiciliat în C. S., str. E., bl.E.6, sc.A, et.3, ap.14, jud.Sălaj, împotriva sentinței civile nr.4800 din 13 decembrie 2012 a Judecătoriei Z., pronunțată în dosarul civil nr._, având ca obiect situație juridică minor - stabilire pensie întreținere major.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta recurentului-intimat, av.Sas Garofița, lipsă fiind intimata-pârâtă.
Procedura de citare cu pârâta este îndeplinită prin afișare la tabla instanței. îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței faptul că reprezentanta recurentului-reclamant, nu a depus la dosar dovada citării pârâtei prin publicitate.
Reprezentanta recurentului-reclamant, av.Sas Garofița, arată că va depune la dosar până la sfârșitul dezbaterilor dovada citării prin publicitate a pârâtei. Depune înscrisurile de la filele 15-18, arătând că a transmis și un fax către Consulatul General al României din Italia.
Instanța îi învederează reprezentantei recurentului-reclamant faptul că actele pe care le-a depus azi în instanță nu fac dovada că s-a adresat Consulatului General al României din Italia și că nu rezultă că faxul a ajuns la consulat.
Reprezentanta recurentului-reclamant, arată că nu s-a întors confirmarea la faxul trimis către Consulat. În probațiune, depune la dosar adeverința emisă de către Consiliul Local al Municipiului Z. - Poliția Locală Z. prin care se atestă veniturile realizate de către recurentul-reclamant. Mai arată că a încercat să facă toate demersurile pentru a afla dacă pârâta este sau nu încadrată în muncă și că din câte știe aceasta ar fi încadrat în muncă.
Nefiind alte cereri de formulat ori probe de administrat instanța constată închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului declarat.
Reprezentanta recurentului-reclamant, av. Sas Garofița susține recursul declarat, solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței recurate cu obligarea pârâtei la plata unei pensii de întreținere raportat la veniturile pe care le realizează. Susține faptul că sentința pronunțată de către instanța de fond este netemeinică și
nelegală. Mai arată că la instanța de fond a solicitat audierea unui martor precum și emiterea unei adresă către Consulatul General al României din Italia pentru a face dovada că pârâta muncește probe ce i-au fost respinse și că în mod netemeinic și nelegal instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală. Mai arată că pensia de întreținere se plătește raportat la nevoia celui care o cerere și raportat la veniturile realizate. Cu cheltuieli de judecată.
Instanța raportat la obiectul cererii și a actelor existente la dosar reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L :
Prin sentința civilă nr.4800 din 134 decembrie 2012 a Judecătoriei Z. a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul K. Ș. C. împotriva pârâtei K. A. L. .
A fost obligată pârâta să plătească suma de 175 lei lunar cu titlu de pensie de întreținere în favoarea reclamantului, născut la_, începând cu data introducerii acțiunii,_ și până la terminarea studiilor, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 26 ani.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 500 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că reclamantul urmează cursurile de zi, regim de buget, anul III ale Facultății de Automatică și Calculatoare din cadrul Universității Tehnice C. Napoca.
Așa fiind, reclamantul are drept la întreținere din partea mamei sale pârâte, în baza art. 524 Cod civil, coroborat cu dispozițiile art. 51 alin.2 din Legea 272/2004, pe toată durata continuării studiilor, dar fără a se depăși vârsta de 26 de ani.
Întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui care urmează a o plăti, fără a putea depăși o pătrime din câștigul din muncă al părintelui debitor, pentru un copil, conform art. 529 al. 1 și 2 Cod civil.
Reclamantul nu a fost în măsură să indice măcar adresa de reședință a mamei sale, ascultarea punctului de vedere al acesteia fiind foarte utilă cauzei, mai ales că părinții reclamantului au divorțat foarte recent și o stare tensionată persistă cu siguranță între membrii familiei, tânărul reclamant putând fi influențat negativ de această stare.
Sarcina probei revine celui care face o propunere înaintea judecății.
În aceste condiții, fără informații complete, decât simple supoziții, adresa oficială a instanței către o reprezentanță diplomatică a României în scopul aflării locului de muncă sau locurilor de muncă ale pârâtei s-a dovedit a fi inutilă, nu putea conduce la justa soluționare a cauzei, ci la tergiversarea ei nejustificată. Cu atât mai mult, audierea unor martori pentru stabilirea cuantumului venitului obținut efectiv de pârâtă, martori care cunosc numai aspecte generale despre traiul acesteia, ar fi fost total neconcludentă.
Față de aceste argumente în fapt și în drept, instanța a admis numai în parte acțiunea și a obligat pârâta să plătească în favoarea reclamantului suma de 175 lei lunar cu titlu de pensie de întreținere, până la terminarea studiilor, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 26 ani.
Împotriva acestei sentințe reclamantul K. C. a declarat recurs solicitând admiterea acestuia și modificarea sentinței în sensul obligării pârâtei la 350 Euro pensie lunară de întreținere până la definitivarea studiilor.
În motivarea recursului se arată că instanța de fond în mod greșit a admis în parte acțiunea formulată, solicitând obligarea pârâtei la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 175 lei/lună, raportat la venitul minim pe economie din România, deși în cererea de chemare în judecată formulată a arătat că pârâta lucrează în străinătate, respectiv în Italia, și realizează venituri mult mai mari decât cele care se realizează în România.
Recurentul arată că a solicitat în fața primei instanțe audierea a doi martori care cunosc că pârâta muncește în Italia și de asemenea a solicitat emiterea unei adrese către Consulatul României din Italia pentru a afla dacă pârâta este înregistrată ca rezidentă, probe ce au fost respinse ca inutile soluționării cauzei.
Intimata cu rea credință refuză să furnizeze orice fel de informații cu privire la locul de muncă actual și veniturile pe care le realizează, tocmai pentru a se sustrage de la plata pensiei de întreținere în favoarea copilului său, nu înseamnă că aceasta nu trebuie să fie obligată a acorda măcar sprijin material acestuia, care oricum nu beneficiază de sprijinul moral, de dragostea și afecțiunea unei mame, astfel cum are nevoie orice copil indiferent de vârstă.
Recursul este întemeiat pentru următoarele :
În virtutea rolului său activ judecătorul trebuie să stăruie prin toate mijloacele la aflarea adevărului pentru a putea pronunța o soluție legală și temeinică.
În speță, prima instanță deși s-a arătat că pârâta ce urma să fie obligată la plata pensiei de întreținere lucrează în Italia, a respins probele privind audierea a 2 martori cu care să se dovedească acest aspect și efectuarea unei adrese la Consulatul General al României în Italia (f.13).
În acest context, prima instanță s-a limitat de a acorda pensia de întreținere în funcție de venitul minim pe economie din România, deși s-a solicitat audierea unor martori pentru a se face dovada că pârâta se află în Italia, reținând că declarațiile acestora cu privire la aspecte generale despre traiul pârâtei ar fi neconcludente.
Ceea ce nu a reținut însă corect oprima instanță și nu a făcut un probatoriu în acest sens, este că venitul minim pe economia fiecărei țări a Uniunii Europene este o informație aflată la îndemâna oricui, ceea ce trebuia dovedit fiind de fapt că pârâta locuiește și lucrează în Italia .
Neadministrând nici o probă pentru aflarea adevărului, iar conform art.305 Cod procedură civilă în fața instanței de recurs nu se pot produce probe noi cu excepția înscrisurilor, urmează ca în baza art.304 pct.9 cod procedură civilă a se casa hotărârea instanței de fond și a se trimite cauza spre rejudecare.
Pentru aceste motive,
În numele L E G I I, D E C I D E :
Admite recursul declarat de reclamantul K. C. împotriva sentinței civile nr.4800 din 13 decembrie 2012 a Judecătoriei Z. .
Casează hotărârea atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleași instanțe Judecătoria Zalău.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26 aprilie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
K. M. L. M. D. G. V. V.
Red.KM/_
Dact.VV/_ /2ex. Jud.fond: P. C. Rareș
| ← Decizia civilă nr. 2516/2013. Situaţie juridică minor | Decizia civilă nr. 3/2013. Stabilire program vizitare minor → |
|---|
