Decizia civilă nr. 296/2013. Exercitarea autorităţii părinteşti
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 296/A/2013
Ședința publică de la 06 Iunie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE C. -V. B.
Judecător C. -A. C. Grefier C. -S. Ș.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de apelant T. D. E., împotriva Sentinței civile nr. 327/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei D., privind și pe intimat B. A., autoritate tutelară P. M.
- A. T., având ca obiect exercitarea autorității părintești. La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns:
reprezentanta apelantei reclamante avocat Sime B. Lipsă fiind:
intimat Pârât - B. A.
autoritate tutelară - P. M. D. - A. T.
apelant Reclamant - T. D. E. Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care reprezentanta apelantei reclamante depune la dosar acte în probațiune filele 38-58 dosar apel.
Instanța pune în discuție excepția necompetenței generale a
instanțelor Românești în soluționarea cauzei, excepție invocată de intimatul pârât prin întâmpinare.
Reprezentanta apelantei reclamante solicită respingerea excepției invocate de intimatul pârât prin întâmpinare ca fiind inadmisibilă. Arată că, așa cum a reținut și instanța de fond, art. 5 din Convenție, atribuie competența de soluționare autorităților judiciare de la reședința obișnuită a copilului, iar raportat la faptul că minorul are domiciliul în D., fiind integrat în comunitate și urmând cursurile grădiniței și fiind și înscris la școală, competența de soluționare a prezentei cereri revine instanței din România.
Instanța respinge excepția necompetenței generale a instanțelor din România, raportat la faptul că minorul are reședința obișnuită în mun.D. .
Reprezentanta apelantei reclamante arată că nu mai are alte cereri în probațiune.
Instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pentru concluzii.
Reprezentanta apelantei solicită admiterea apelului, modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul stabilirii autorității părintești doar de către mamă, conform motivelor arătate în scris, cu cheltuieli de judecată constând din taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocațial.
Instanța, în baza actelor de la dosar, reține cauza în pronunțare.
T. UL
Prin sentința civilă nr. 327/_ pronunțată în dosar nr._ Judecătoria Dej a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta T. D.
împotriva pârâtului B. A. .
A stabilit ca autoritatea părintească asupra minorului B. Gabriele, născut la data de_ să fie exercitată în comun de ambii părinți.
A decis ca locuința minorului să fie la domiciliul reclamantei în D. str. Aurel Pavel Banuț nr.5, jud. C. și a obligat părintele rezident să obțină acordul părintelui nerezident cu privire la orice schimbare a locuinței la o altă adresă decât cea specificată în această sentință. În cazul în care cei doi părinți nu se înțeleg, părintele rezident va trebui să apeleze la instanț de
judecată pentru o decizie. Orice schimbare a locuinței minorului în afara ariei de competență a instanței trebuie luată de comun acord de către cei doi părinți și trebuie încuviințată de către instanță. Scoaterea minorului din țară, indiferent de scop, se poate face doar cu acordul ambilor părinți.
A stabilit în sarcina pârâtului obligația de plată a unei pensii de întreținere în favoarea minorului B. Gabriele, născut la data de_, în cotă de 1/4 parte, lunar, din veniturile salariale nete obținute la locul de muncă, în calitate de paznic angajat al S.C. Finale Ambiente SPA, cu sediul în localitatea Finale Lingure, str. Calice nr.16, Italia, începând cu_ și până la majorat.
A respins cererea reconvențională formulată de pârâtul B. A., împotriva reclamantei T. D. E. .
A obligat pe pârât să plătească reclamantei 1000 lei cheltuieli de judecată .
Pentru a pronunța acestă hotărâre, instanța de fond a reținut în esență următoarele:
Minorul B. GAB. LLE s-a născut în Italia la data de_, reclamanta T. D. E. fiind mama minorului iar pârâtul B. A. tatăl acestuia (f. 31). Nașterea minorului a fost înregistrată sub nr. 256/27 iunie 2012 în registrul de stare civilă al municipiului D., fiindu-i eliberat copilului certificatul de naștere seria NH nr. 539853/2012 (f. 82).
Minorul a locuit împreună cu părinții la domiciliul familiei pârâtului din orașul Finale Ligure, la adresa Via Cavasola nr. 26, în Italia.
În primăvara anului 2012, reclamanta, pârâtul și minorul s-au deplasat împreună în România, la data de 17 martie 2012 (f. 86-89). Din declarațiile martorilor audiați în cauză rezultă că în timpul șederii în țară, la locuința tatălui reclamantei în D., într-o dimineață în cursul lunii martie, reclamanta a primit un telefon de la sora pârâtului din Italia, aceasta i-a comunicat că telefonul mobil al pârâtului este în posesia unei persoane cu care acesta avusese o altercație în noaptea precedentă. Imediat după acest
incident, pârâtul și-a cumpărat bilet de avion pentru a se întoarce în Italia, având o temere evidentă pentru siguranța sa, în condițiile în care persoanele cu care a avut altercația telefonau membrilor de familie ai pârâtului, amenințându-i. Înțelegerea între reclamantă și pârât a fost aceea ca pârâtul să se întoarcă de urgență în Italia, iar reclamanta împreună cu copilul să rămână în țară.
Din luna martie 2012 până în prezent minorul locuiește în România, la domiciliul bunicului matern împreună cu reclamanta (f. 90-96). Martorii relatează că minorul are condiții morale și materiale corespunzătoare pentru creștere și educare la reclamantă, frecventează cursurile grădiniței Elpis din
D. fiind înscris în grupa mare în anul școlar 2012/2013 (f. 85, 277), are rezultate deosebite în procesul educațional. Minorul s-a integrat foarte bine în mediul familial și social oferit de reclamantă, bunicul patern, grădiniță,
grupul de prieteni pe care și l-a format. În prezent, minorul este bine îngrijit, reclamanta este preocupată pentru educația copilului, pentru ca acesta să facă sport, să aibă prieteni de vârsta lui, oferindu-i un climat psiho-social adecvat. Din luna martie 2012 până în prezent, pârâtul a ținut legătura cu copilul telefonic, sporadic. Niciodată copilul nu și-a exprimat dorința de a se întoarce în Italia și de a locui acolo cu pârâtul (f. 279).
Din înscrisurile depuse la filele 10-23 din dosar, rezultă că pârâtul s- a aflat sub monitorizarea S. ui pentru toxico-dependenți-Savona, în urma consumului de stupefiante -f.60, a urmat un tratament sub supravegherea ,este într-un program de reabilitare, a evoluat din punct de vedere psihic,este angajat în muncă.-f.71
Reclamanta este angajată în România la S.C. YLE SERVICE ROM -
S.R.L. pe perioadă nedeterminată cu un salariu de 556 lei/lunar.
Prin Sentința civilă nr. 1130/2012 a Judecătoriei D. (f. 100-104) s-a admis cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâtul și s-a încuviințat la reclamanta să exercite în exclusivitate autoritatea în favoarea minorului până la soluționarea definitiv și irevocabil a acestui dosar, fiind obligat pârâtul la pensie de întreținere în
favoarea copilului. Prin aceeași sentință, a fost respinsă acțiunea reconvențională formulată de pârât pentru a exercita singur autoritatea părintească asupra copilului.
Considerentele care au determinat măsura provizorie dispusă prin Sentința civilă nr. 1130/2012 a Judecătoriei D., au fost luate în considerare în prezenta cauză, cu următoarele amendamente: în privința exercitării autorității părintești de către ambii părinți, Noul cod civil instituie regula ca după divorț, autoritatea părintească să revină ambilor părinți.
In conformitate cu prevederile art.505 alin.2 C.civ., daca parintii copilului din afara casatoriei nu convietuiesc, modul de exercitare a autoritatii parintesti se stabileste de instanta de tutela, fiind aplicabile prin asemanare dispozitiile privitoare la divort.
În mod excepțional atunci când există motive întemeiate din punctul de vedere al interesului superior al copilului
, instanța hotărăște ca autoritatea părintească
să fie exercitată numai de către unul dintre părinți .
Conform art.507, un părinte care nu este mort, nu este declarat mort sau nu este incapabil să își exprime voința are autoritate părintească deplină asupra copilului sub rezerva cazului în care instanța, din motive bine întemeiate care țin de interesul superior al copilului (de exemplu cazuri de abuz, exploatare, neglijență, ) i-a retras acestui părinte autoritatea părintească asupra minorului (conform art.398 sau art.399) sau, mai mult, l-a decăzut din drepturile părintești (conform art.508).
Interesul copiilor trebuie să aibă prioritate față de orice alt considerent
-
pe de o parte, să le garanteze copiilor o evoluție într-un mediu sănătos iar pe de altă parte, să mențină legăturile acestora cu familia, cu excepția cazului în care aceasta s-a arătat a fi nedemnă, deoarece distrugerea acestei legături determină ruperea copilului de rădăcinile sale .De aici rezultă că interesul copilului impune ca numai anumite circumstanțe cu totul excepționale să poată duce la o ruptură a unei părți a legăturii de familie și ca să se facă tot posibilul să se păstreze relațiile personale ale copilului cu ambii părinți.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză (f.) rezultă că, ambele părți au fost implicate în creșterea și educarea minorului .
De la data despărțirii în fapt a părților minorul locuiește împreună cu reclamanta, iar pârâtul ține legătura cu minorul.
Ancheta efectuată în cauză relevă că ambele părți doresc să se implice material și educațional în creșterea și educarea minorului .Ambele părți abordează copilul într-o manieră adecvată, stimulativă, non agresivă, încearcă să satisfacă nevoile minorului atât afectiv cât și material, doresc să se implice în viața acestuia.
Reclamanta nu a făcut dovada prin nici un mijloc de probă că, pârâtul are un comportament agresiv, neadecvat în ceea ce privește minorul sau că a dat dovadă de neglijență gravă în îndeplinirea obligațiilor părintești
.Considerentele în baza cărora reclamanta a solicitat exercitarea exclusivă a exercitării autorității părintești sunt determinate de profilul socio-moral al pârâtului .Deși s-a făcut dovada în cauza ca pârâtul în prezent este sub supravegherea S. ui pentru toxico-dependenți - Savona pentru că a consumat droguri în trecut,în prezent are o conduită decentă ,evoluează favorabil iar sprijinul moral al familiei reprezintă un considerent de bază pentru reinserția socială a pârâtului.
Nu există nici o dovadă că toate aceste considerente, pentru care reclamanta a făcut dovada în instanță, s-au răsfrânt asupra minorului, deoarece atât martorii cât și raportul de evaluare au concluzionat că acesta este implicat material și afectiv în creșterea copilului, manifestă dorința de a se implica în dezvoltarea ulterioară a acestuia.
Nu există motive foarte bine întemeiate din punctul de vedere al interesului superior al minorului, care să conducă la concluzia că păstrarea autorității părintești de către pârât ar dăuna intereselor copilului deoarece nu s-a făcut dovada că acesta este în prezent alcoolic, dependent de droguri
, suferă de o boală psihică gravă,sau că a exercitat acte de abuz psihic ,fizic
, sexual asupra minorului .Aceste situații ar impune prezumția că pârâtul este în imposibilitate de a lua decizii referitoare la școlarizarea minorului sau tratamentul medical pe care aceasta ar trebui să îl urmeze ca și componente ale exercitării autorității părintești.
În cauză ambii părinți manifestă atașament față de minor, ambii părinți sunt sănătoși psihic și fizic, există implicare în creșterea și educarea copilului din partea ambilor părinți ,dorința pârâtului în acest sens fiind evidentă.
Din probatoriul administrat în cauză nu a rezultat dovada că ar exista o suferință a copilului în ipoteza în care acesta ar fi sub autoritatea ambilor părinți, nu s-a demonstrat existența unei legături de cauzalitate între o eventuală suferință a copilului și exercitarea în comun a autorității părintești asupra acestuia pentru a se demonstra faptul că soluția constă în exercitarea autorității părintești exclusiv de către reclamantă.
Curtea Supremă a Olandei a formulat un test pentru a determina când trebuie aprobată cererea de custodie unică formulată de unul dintre părinți concluzionând astfel - judecătorul procesului trebuie să fie convins că problemele dintre părinți sunt atât de serioase încât riscul ca minorul să sufere ca urmare a continuării custodiei comune, să fie atât de mare încât să nu poată fi acceptat.
În spiritul bunei credințe și al înțelegerii, luând în considerare interesul superior al copilului în accepțiunea L. 272 /2004 principial, ambii părinți trebuie să manifeste o disponibilitate maximă și o cooperare deplină de așa manieră încât minorul să se bucure de prezența, afecțiunea și grija ambilor părinți.
Raportat la aceste considerente, in temeiul art.397 Cod civil se va dispune ca exercitarea autorității părintești sa se realizeze in comun deoarece din probatoriul administrat nu rezulta ca minorul ar fi prejudiciat
în situația în care exercitarea autoritatii parintesti se realizează de catre ambii parinti iar interesul si disponibilitatea pe care a manifestat-o pârâtul de a se implica in luarea deciziilor referitoare la minor este în interesul acestuia,cu mentiunea ca aceasta dispozitie se poate modifica în timp.
In temeiul art. 400 alin.2 C.civ.se va stabili locuinta minorului la domiciliul reclamantei și va obliga părintele rezident să obțină acordul părintelui nerezident cu privire la orice schimbare a locuinței la o altă adresă decât cea specificată în această sentință. În cazul în care cei doi părinți nu se înțeleg, părintele rezident va trebui să apeleze la instanța de judecată pentru o decizie. Orice schimbare a locuinței minorului în afara ariei de competență a instanței trebuie luată de comun acord de către cei doi părinți și trebuie încuviințată de instanță. Scoaterea minorului din țară, indiferent de scop, se poate face doar cu acordul ambilor părinți.
Prin Sentința civilă nr. 1130/2012 a Judecătoriei D. (f. 100-104) s-a admis cererea de ordonanță președințială fiind obligat pârâtul la pensie de întreținere în favoarea copilului în cuantum de 1/4 din venitul net lunar realizat începând cu_ până la majoratul copilului.
Potrivit dispozițiilor art. 402 Cod civil, instanța de tutela prin hotărâre stabilește contribuția fiecărui părinte la cheltuielile de creștere, educare, învățătură si pregătire profesionala a copiilor, iar potrivit art. 529 Cod civil, întreținerea este datorata in acord cu nevoia celui care o cere si cu mijloacele materiale ale celui ce urmează a o plăti, fără a putea depăși cota de 1/4 din câștigurile debitorului întreținerii in cazul in care este vorba de întreținerea datorata de părinte pentru un copil.
Văzând dispozițiile art. 402, art. 529 și art. 530 Cod civil, precum și cererea reclamantei, așa cum aceasta a fost precizată, instanța de fond a obligat pârâtul să plătească lunar în favoarea minorului, o pensie de întreținere lunară în cuantum de 1/4 parte din venitul net lunar realizat în calitate de paznic angajat la SC Finale Ambiente Spa cu sediul în Finale Lingue str. Calice nr.16 Italia, începând cu data de 7 martie 2013 și până la majorat ori noi dispoziții.
In temeiul art.274 Cod procedura civila, instanța de fond a obligat pe pârât la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei constând în taxa de timbru, timbru judiciar și onorariu pentru avocat.
Împotriva sentinței menționate, a declarat apel în termen legal T.
D. E.
solicitând admiterea acestuia, modificarea in parte a hotărârii pronunțate in cauza, in sensul admiterii in totalitate a cererii de chemare in judecata, in sensul exercitării autorității părintești doar de către mama si obligarea paratului-reclamant reconventional la relata unei pensii de intretinere de 25% din venitul realizat lunar fara a se menționa, in mod restrictiv, sursa de venit prin indicarea unui anumit loc de munca,
menținerea restului dispozițiilor hotărârii, obligarea paratul-reclamant reconventional la plata cheltuielilor de judecata în apel.
Arată că sentința apelată este netemeinica si nelegala, pronunțata cu incalcarea realității faptice si cu nesocotirea intregii probatiuni administrate in cauza.
În motivarea apelului, apelanta arătat că intimatul dependent de cocaina, cu multiple episoade de recidiva, acestea intervenind după lungi tratamente de "vindecare", apelanta luând hotărârea, impreuna cu paratul, intr-un moment de luciditate, sa se mute din Italia si de a veni sa locuim la
D., tocmai pentru a-l determina pe acesta sa nu isi mai poată procura
droguri si de a-l feri pe fiul nostru de consumul de droguri si de anturajul de consumatori pe care al avea intimatul.
Asa cum este statuat in sentința instanței italiene, consumul exagerat de droguri, de lunga durata, i-a cauzat paratului probleme psihice serioase, fiind internat in nenumărate rânduri la secția de psihiatrie a spitalului din savona.
In sprijinul afirmațiilor sale, ca dependenta de droguri a intimatului nu este "vindecata", sunt si inscrisurile depuse in probatiune de parat, care confirma împrejurarea ca si in prezent paratul se afla sub tratament, acesta fiind reluat in luna mai 2012, la dosar neexistand, pana la acest moment, vreo dovada ca ar fi complet reabilitat, asa cum susține instanța de fond, absolut fara nici un suport probator. Este de menționat, de asemenea, ca paratul a fost pus sub interdicție financiara prin sentința pronunțata de T. ul din Savona - Judecătoria Albenga nr. 94/2010, prin aceeași hotărâre fiind numit tutore tatăl sau, B. Giancarlo. După promovarea prezentei cereri, tatăl intimatului a renunțat, pro causa, la aceasta cerere, solicitând revocarea dispozițiilor instanței de tutela din Italia.
Arată că este in situația unei incapacități psihice, care, chiar fiind temporara, este iminent ca va recidiva, intrucat nu vorbim de o persoana care a avut un episod pasager de consum de droguri, ci de o persoana care se droghează de la vârsta de 16 ani, deci de 25 de ani, in mod continuu, cu scurte perioade de pauza, indusa de familia sa sau de faptul ca a fost internat in diferite centre de dezintoxicare sau psihiatrie. Cum se poate afirma ca tocmai acum, in mod defmtiv si fara nici o repercusiune de ordin psihic, paratul este vindecat si poate fi un părinte responsabil .
In printa presupusului atașament al paratului fata de minor, invocat de prima instanța, in motivarea sentinței, apelanta arată că acesta nu a venit sa isi vadă copilul din luna octombrie a anului trecut pana in data de 20 martie a.c. In luna octombrie a venit la un termen de judecata, ocazie cu care a stat doua zile. învederam, de asemenea, ca, de la momentul la care paratul a decis sa se intoarca in Italia, din motivele lesne de inteles, subsemnata rămânând in România, ajutata fiind de tatăl meu sa imi cresc copilul, acesta nu s-a interesat deloc de minor, cu excepția unor telefoane sporadice, nu si-a indeplinit obligația de plata a pensiei de intretinere si nu si-a adus in nici un fel contribuția la creșterea copilului. învederam un aspect, pe care ii consideram grăitor in ceea ce privește interesul nemărginit al intimatului pentru fiul sau, căruia, inainte de Crăciun i-a promis ca îl vizitează si ii aduce o "valiza de jucării", acesta nu numai ca nu a venit, fara sa îl anunțe pe copil ca nu mai vine, acesta asteptandu-1 pana după Anul Nou, dar nu i-a trimis nici un cdou, motivând ca nu are bani sa ii cumpere nimic, in contextul in care intimatul face parte din cea mai bogata familie din zona, cu vaste proprietăți, lucru probat prin inscrisuri aflate la dosar si martorii audiați in cauza in soluționarea excepției de competenta materiala.
Consideră ca este impropriu sa se aducă ca argument, in motivarea unei soluții netemeinice, un test impropriu adus in discuție, care sa fie mai relevant decât starea de fapt reala si viata unui copil care nu poate fi obligat de nici o instanța sa depindă de un tata incapabil, iresponsabil si cu probleme psihice, doar pentru a ne incadra intr-o practica judiciara care este predominanta in favoarea exercitării autorității părintești in comun. Fiecare cauza, in parte, are o poveste de viata, care este de natura sa creeze practica, nu sa se alieze la una deja existenta sau impusa de vreun stat.
Tocmai roul judecătorului este sa creeze practica, pe baza probatiunii din ficare cauza, neputand sa impunem șabloane sau directive, decât strict
sub aspect legislativ. Sa amintim printre riscurile creșterii si educației copilului doar violentele de ordin fixic sau sexual ca unice motive de exercitare a autorității părintești doar de către un părinte ni se pare nejudicios, întrucât situațiile de viata pot fi multiple, de orice natura, dovada stand tocmai cele din prezenta cauza.
In considerarea acestui fapt, solicită admiterea in totalitate a cererii noastre, intrucat toate probele, inclusiv cele invocate chiar de familia paratului converg in mod incontestabil spre concluzia ca paratul este incapabil sa exercite atribuțiile autorității părintești, împrejurarea susținuta de acesta, in sensul ca acum se afla sub tratament pentru dependenta de cocaina, nu este de natura sa inlature problemele psihice pe care acesta le are si prezumția ca paratul nu va recidiva in consumul in mod frecvent de cocaina, asa cum, din păcate, s-a intamplat si anterior acestui moment, de 25 de ani incoace.
Tocmai in considerarea interesului minorului reiterează toate imprejurarile actuale de fapt, care converg spre imposibilitatea punerii in executare a dispozițiilor sentinței, având in vedere ca paratul a dovedit ca si in prezent are perioade in care nu comunica cu minorul, nu vine in România
.motivând ca nu are bani, dar este extrem de bogat, in sensul propriu al cuvântului, iar in situațiile in care acesta se va afla internat pentru continuarea tratamentului pentru dependenta de droguri, cu acesta nu se va putea comunica deloc, intrucat este previzibil ca situația pentru viitor va fi aceasi ca in ultimii 25 de ani.
In privința solicitării de a inlatura din dispozitivul hotărârii mențiunea referitoare la locul de munca al paratului, ca unica sursa de venit pentru plata pensiei de întreținere, consideram ca aceasta este fondata, având in vedere ca intimatul, cu rea-credinta, isi schimba in mod frecvent locul de munca, tocmai pentru a nu achita pensia alimentara pentru copilul sau, are perioade in care nu are un loc de munca, datorita problemelor medicale pe care le are, situație in care ne vom raporta la venitul minim pe economie din Italia.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul B. A.
a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
A invocat excepția necompetentei generale a instanțelor din România, față de faptul că minorul are ultima reședință obișnuită în Italia, astfel că orice cerere în materia răspunderii părintești este în competența instanței de judecată din Provincia Savona.
Intimatul arată că într-adevar, a căzut in patima consumului de droguri in anul 2009 după o depresie urmare a pierderii locului de munca, dar cu ajutorul familiei, inclusiv al apelantei cu care avea raporturi foarte bune la acel moment, a urmat mai multe proceduri specifice si a depasit aceste probleme regretabile din viata sa.
Aceasta situație medicala este confirmata de Departamentul Sănătății Mentale si Dependentei din Savona care la 6 iunie 2012 precizează:"Domnul
A. B., născut la Finale Ligure (SV) la data de_ si domiciliat pe str. Cavassola nr. 26 se afla sub monitorizarea S. ui pentru Toxico- dependente pentru probleme anterioare in urma consumului de substanțe stupefiante, in principal cocaina.
După o evoluție pozitiva in trecut, domnul B. a luat legătura cu acest serviciu in luna mai 2012, venind o data pe saptamina pentru o discuție cu psihologul si analiza catabolitilor urinari care au indicat un rezultat negativ in ceea ce privește consumul de substanțe stupefiante.In ultimele luni, pacientul pare sa fie mai vesel si in armonie cu el insusi; discuțiile sunt
foarte constructive si demonstrează ca A. a evoluat din punct de vedere psihic.
De remarcat sprijinul familiei, o adevărata resursa pentru pacient si in special activitatea profesionala care i-a creat un sentiment de auto-eficienta, un real factor de impulsionare a încrederii in el insusi. "
Intimatul solicită instanței să aprecieze ca, azi, nu mai poarta stigmatul de consumator de droguri si a reluat activitatea sociala si profesionala normala.
In legătura cu hotarirea T. ului Albenga din 2010, intimatul arată că, într-adevar, in perioada 2009-2010, pentru a evita complicații financiare, a fost pus sub interdicție financiara, urmind sa fie numit reprezentant fiscal tatăl sau, B. GIA. RLO. Numai ca aceasta procedura nu a mai fost finalizata, deoarece intimatul, urmare a tratamentelor de specialitate, a fost complet reabilitat din punct de vedere medical, riscul unor complicații financiare nemaifiind de actualitate.In concluzie, aceasta hotarâre nu mai este de actualitate si nu mai produce niciun efect juridic.
In legătura cu pretinsa incapacitate psihica a sa, intimatul a recunoscut constant episodul regretat si regretabil, de consumator de droguri in perioada 2009-2010, dar urmare a tratamentelor de specialitate si suportul moral si material al familiei sale, acesta si-a revenit total si are o viata sociala, familiala si profesionala normala, fiind complet vindecat.
In aceste condiții, de la refuzul de inapoiere din aprilie-mai 2012 si pină la zi inclusiv, reclamantul a incercat in mai multe rinduri sa se concilieze cu apelanta, a vizitat minorul in mai multe rinduri in România dar s-a lovit de refuzul mamei de a-i permite legaturi directe cu minorul, dar si intre minor si rudele sale paterne-bunici, matusa etc, instaurând un climat negativ, cu numeroase amenințări grave, insulte etc. Mai mult, de citeva luni de zile nu-i mai permite minorului sa vorbească cu tatăl sau la telefon, refuza sa răspundă sau schimba permanent numărul de telefon, incercind astfel sa-1 îndepărteze pe tata de minor dar si pe minor fata de tata si rudele sale paterne, ceea ce este regretabil.
În aceasta situație, solicitam instanței de recurs sa constate ca, fata de probatorul administrat, este in interesul minorului GAB. LE, in virsta de 6 ani, ca ambii părinți sa exercite impreuna toate drepturile părintești prevăzute de lege.
Precizează ca, nu exista niciun motiv temeinic care sa conducă la
îndepărtarea tatălui de minor, ce ar prejudicia grav interesul superior al minorului de a se bucura de dragostea ambilor părinți.
In legătura cu pensia de întreținere, intimatul arată că, in cadrul drepturilor si obligațiilor fundamentale fata de minor, are obligația legala de a participa material la întreținerea minorului GAB. LE si-i plătește acestuia efectiv suma de 300 EUR lunar cu titlu de pensie de intretinere. Indiferent de situația ca acesta si-ar schimba locul de munca, din diverse motive, obligația de intretinere fata de fiul sau este si ramane valabila, nu va fi în niciun caz încălcata de tata.Locul de munca indicat are calitatea de terț poprit pentru a asigura executarea efectiva a obligației, inclusiv prin poprire. In realitate, recurenta care realizează din munca un venit mult inferior cuantumului pensiei de intretinere a minorului, impune intimatului si rudelor sale o poziție de inferioritate, prejudiciind-ul pe minor, care in afara pensiei de intretinere ar beneficia de un aport material mult mai substanțial
din partea acestora.
În drept a invocat disp. art. 115 C. pr. civ. vechi.
Analizând apelul declarat prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate și a prevederilor legale incidente, tribunalul reține umătoarele:
În materia divorțului, noul cod civil consacră prin art.397 noul cod civil regula în conformitate cu care autoritatea părintească se exercită de către ambii părinți, doar în situații excepționale, pentru motive întemeiate, putându-se dispune exercitarea ei doar de către unul dintre părinți. Exercitarea autorității părintești presupune de fapt exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor referitoare la copil, iar regula consacrată de lege este cea a exercitării ei în comun de părinți.
Dispozițiile art. 263 cod civil și prevederile Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului prevăd că toate măsurile luate trebuie să se subordoneze cu prioritate interesului superior al copilului.
Instanța a determinat interesul major al minorului prin examinarea tuturor criteriilor de apreciere, și anume: vârsta acestuia, conduita celor doi părinți, situația materială a fiecărei părți, posibilitățile lor concrete de a se ocupa efectiv de copil, împrejurări reliefate în ancheta psihosocială.
Aceste împrejurări au fost analizate de instanță și față de textele legale invocate, dar mai ales ținând seama de interesul superior al copilului așa cum este prevăzut la art. 263 cod civil.Cu privire la exercitarea autorității părintești instanța a dispus, în mod corect ca exercitarea autorității părintești față de minorul B. Gabriele, va reveni ambilor părinți conform art. 396 și 397 cod civil. Solicitarea reclamantei ca autoritatea părintească față de minor să fie exercitată exclusiv de către mamă, nu a putut fi primită de instanță, în primul rând pentru că reclamanta nu a invocat vreun ,, motiv temeinic,, așa cum acestea se regăsesc în accepțiunea prevederilor articolului 398 cod civil, și în al doilea rând pentru faptul că nici probele administrate în cauză nu au
reliefat un asemenea motiv.
Astfel din depozițiile martorilor audiați în cauză a rezultat că relația dintre minor și tatăl său se bazează pe afecțiune și atașament reciproc, chiar tatăl apelantei arătând că minorului îi este dor de tatăl lui.De asemenea martorii nu au reliefat vreun comportament necorespunzător al intimatului față de persoana minorului nici din punct de vedere psihic și nici fizic.
Revenind la faptul consumului de droguri de către intimat, tribunalul reține că într-adevăr a existat, însă, în prezent, așa cum rezultă din adresa Instituției Medicale Locale nr.2 din Savona din data de_, aflată la fila
60 din dosarul de fond, acesta are o evoluție pozitivă, iar analizele au indicat un rezultat negativ în ceea ce privește consumul de substanțe stupefiante.
Apoi, apelanta nu a adus nici o probă în dovedirea afirmației că intimatul este în incapacitate psihică, neexistând nici un document medical care să releve că intimatul s-ar afla în această stare.
Apelanta, își grefează motivele de apel, mai mult, pe îngrijorarea sa că, în viitorul apropiat, intimatul ar putea relua consumul de droguri.Această temere a apelantei, nesusținută de nici o dovadă, nu justifică, la acest moment, cererea de exercitare a autorității părintești doar de către ea.
De reținut că prezenta hotărâre prin care s-a stabilit exercitarea autorității părintești de ambii părinți nu are autoritate de lucru judecat, astfel încât, potrivit art.403 noul cod civil, subzistă posibilitatea modificării odată cu modificare împrejurărilor care au determinat luarea măsurii.
Împrejurarea că, intimatul s-a confruntat, în trecut cu problema consumului de droguri, care însă, nu s-a răsfrânt asupra minorului, nu justifică înlăturarea acestuia de la luarea deciziilor importante care îl privesc, fiind esențial pentru dezvoltarea firească a copilului și pentru respectarea interesului său superior ca tatăl să fie o prezență constantă în viața sa și să își exercite în mod corespunzător drepturile și obligațiile părintești care îi revin. În cauză nu s-a făcut dovada că pârâtul ar avea o atitudine necorespunzătoare față de minor, că prin comportamentul său ar pune în pericol grav dezvoltarea minorului, nefiind incidentă nici o altă situație similară, care să justifice exercitarea autorității părintești doar de către
mamă.
În ce privește susținerile apelantei că intimatul manifestă dezinteres față de minor, în sensul că nu îl caută și nu îl vizitează, tribunalul reține că sunt infirmate de martora Montenaru M. (f.96 dos.fond), care a relatat că, de fapt, apelanta este cea care interzice intimatului să îl contacteze pe minor telefonic sau prin internet, adoptând această atitudine după promovarea prezentei acțiuni.Cu privire la același aspect, chiar apelanta se contrazice.Astfel din cuprinsul anchetei sociale, reiese că apelanta a afirmat că de la data separării, intimatul B. A. manifestă interes și preocupare față de fiul său, îl contactează periodic telefonic, a solicitat să contribuie financiar la întreținerea lui, însă a refuzat sprijinul financiar al acestuia.
În ce privește hotărârea T. ului Albenga din anul 2010 prin care intimatul a fost pus sub interdicție financiară, fiind numit ca reprezentant tatăl său B. Giancarlo, tribunalul reține că nu mai este de actualitate.Acest aspect reiese din decizia T. ului din Savona prin care la data de_ s- a dispus revocarea curatelei instituită în favoarea intimatului, ca urmare a vindecării acestuia de dependența de droguri și a faptului că este capabil să- și apere singur interesele.
Apare ca întemeiat cel de-al doilea motiv de apel, referitor la înlăturarea mențiunii privind locul de muncă al intimatului din petitul privitor la obligarea intimatului la plata pensiei de întreținere în favoarea minorului B. Gabriele.
Astfel, instanța de fond a stabilit în sarcina intimatului obligația de plată a unei pensii de întreținere în favoarea minorului B. Gabriele, născut la data de_, în cotă de 1/4 parte, lunar, din veniturile salariale nete obținute la locul de muncă, în calitate de paznic angajat al S.C. Finale Ambiente SPA, cu sediul în localitatea Finale Lingure, str. Calice nr.16, Italia, începând cu_ și până la majorat.
Intimatul este obligat la plata pensiei de întreținere, indiferent de locul de muncă al acestuia, în ipoteza în care realizează venituri din muncă, astfel că nu este necesar a fi menționat în hotărârea judecătorească locul de muncă al debitorului obligației de întreținere.Oricând poate interveni o schimbare de terț poprit, astfel că, în mod greșit, prima instanță, a specificat în cuprinsul hotărârii judecătorești locul actual de muncă al intimatului, ca fiind singurul obligat la reținerea și virarea pensiei de întreținere în favoarea minorului.
Pentru toate considerentele expuse, în temeiul art. 296 C.pr.civ. tribunalul va admite, în parte apelul declarat de T. D. E., împotriva Sentinței civile nr. 327/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei D., pe care o schimbă, în parte, în sensul că înlătură din considerentele și dispozitivul sentinței civile apelate mențiunea privitoare la
locul de muncă al intimatului.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței civile.
În tem.art.274 și art.276 cod pr.civilă tribunalul va obliga intimatul să plătească apelantei T. D. E. suma de 500 lei, cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite, în parte, apelul declarat de T. D. E., împotriva Sentinței civile nr. 327/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei D., pe care o schimbă, în parte, în sensul că înlătură din considerentele și dispozitivul sentinței mențiunea privitoare la locul de muncă al intimatului.
Menține restul dispozițiilor sentinței civile.
Obligă intimatul să plătească apelantei T. D. E. suma de 500 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de la 06 Iunie 2013.
Președinte,
C. -V. B.
Judecător,
C. -A. C.
Grefier,
C. -S. Ș.
fiind în CO semnează grefier- șef secție civilă
S. Ș.
Red.CC/dact.DB _
Jud.fond:C. I. Mînzat
| ← Decizia civilă nr. 14/2013. Exercitarea autorităţii părinteşti | Decizia civilă nr. 152/2013. Exercitarea autorităţii părinteşti → |
|---|
