Decizia civilă nr. 81/2013. Ordin de protecţie
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 81/R/2013
Ședința publică din 30 Ianuarie 2013 Completul constituit din: PREȘEDINTE: ANA-SS
JUDECĂTOR: D. T. JUDECĂTOR: E. L.
GREFIER: G. -C. Ț.
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de reclamanta recurentă F.
M. și pârâtul recurent F. I. B. împotriva Sentinței civile nr. 2063/_
, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei T., având ca obiect ordin de protecție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, procuror Romana Răducanu, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța reține că în cauză au fost declarate 2 recursuri, atât de către reclamantă cât și de către pârât. Recursurile sunt declarate în termen legal, recursul reclamantei este nemotivat.
Potrivit dovezii de comunicare de la fila 10, recurentei F. M. i s-au comunicat motivele de recurs formulate de recurentul pârât.
Față de nemotivarea recursului promovat de reclamanta recurentă F.
M., instanța invocă în temeiul art. 137 C.pr.civ. și pune în discuție excepția nemotivării.
Reprezentanta Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj solicită admiterea excepției nemotivării recursului promovat de reclamantă.
În ceea ce privește recursul promovat de pârâtul F. I. B., instanța apreciază că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare.
De asemenea, reține instanța că prin cererea de recurs depusă de F. I.
B. s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă (f. 13).
Reprezentanta Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj precizează că nu mai are de formulat alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat în probațiune, instanța declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pe recursul pârâtului.
Reprezentanta Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj solicită respingerea recursului ca nefondat, cu consecința menținerii hotărârii pronunțate de instanța de fond ca legală și temeinică.
Instanța reține cauza în pronunțare pe fond în ceea ce privește recursul declarat de pârât și asupra excepției nemotivării recursului declarat de reclamantă.
T. UL
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 2063/_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei T. s-a respins cererea înregistrată sub dosar nr._, cerere formulată de reclamanta F. M. în contradictoriu cu pârâtul F.
I. Bogan, având ca obiect emitere ordin de protecție.
S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei F. I. și pe cale de consecință s-a respins cererea având ca obiect emitere ordin de protecție formulată împotriva acesteia ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
S-a admis excepția lipsei de obiect a capătului de cerere privind evacuarea pârâtei F. M. din imobilul situat în T., str. Primăverii nr. 3, jud. Cluj, formulat în dosar nr._ conexat la dosar nr._ și pe cale de consecință respinge aceste capăt de cerere ca fiind lipsit de obiect.
S-a respins cererea înregistrată sub dosar nr._, conexat la dosar nr._, cerere formulată de reclamantul F. I. Bogan în contradictoriu cu pârâta F. M., având ca obiect emitere ordin de protecție.
S-a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei F. I. și pe cale de consecință a respins acțiunea formulată de aceasta în dosar nr._ conexat la dosar nr._, ca fiind promovată de o persoană fără calitate procesuală activă.
De asemenea, s-a dispus ca onorariul avocatului din oficiu din dosar nr._, în cuantum de 200 lei să se vireze din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești, în contul Baroului Cluj, pentru avocat Cojan Robert, onorariul avocatului din oficiu din dosar nr._, în cuantum de 100 lei să se vireze din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești, în contul Baroului Cluj, pentru avocat Brădean D., iar onorariul avocatului din oficiu din dosar nr._, în cuantum de 200 lei să se vireze din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești, în contul Baroului Cluj, pentru avocat Cocan A. .
S-a respins cererea privind plata restului cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 23 alin.l din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, instanța de judecată emite un ordin de protecție, prin care dispune una sau mai multe dintre măsurile enumerate în cuprinsul alin. 1 lit. a-e din textul legal anterior menționat, în scopul înlăturării stării de pericol care se creează atunci când viața, integritatea fizică sau psihică ori libertatea unei persoane este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei.
Potrivit art. 4 lit.a) și b) din Legea nr. 217/2003, violența în familie se poate manifesta atât sub forma violenței verbale, constând în adresarea printr- un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, amenințări, cuvinte și expresii degradante sau umilitoare, cât și sub forma violenței psihologice, care constă, între altele, în provocarea de stări de tensiune și de suferință psihică în orice mod și prin orice mijloace, prin amenințări verbale, afișare ostentativă a armelor, neglijare, controlul vieții personale, acte de gelozie, constrângerile de orice fel, precum și alte acțiuni cu efect similar.
Totodată, potrivit art. 4 lit.c din Legea nr. 217/2003, violența fizică în familie constă în vătămarea corporală ori a sănătății prin lovire, îmbrâncire, trântire, tragere de păr, înțepare, tăiere, ardere, strangulare, mușcare, în orice formă și de orice intensitate, inclusiv mascate ca fiind rezultatul unor accidente, prin otrăvire, intoxicare, precum și alte acțiuni cu efect similar.
În prezenta cauză, instanța a constatat că probatoriul administrat în cauză nu a confirmat existența unor împrejurări de natură să justifice emiterea unui ordin de protecție în dosar nr._ .
Astfel, martorii audiați în cauză au arătat că într-adevăr, între reclamantă, pe de o parte, și soțul acesteia, împreună cu mama sa, pe de altă parte, există o stare de tensiune care degenerează uneori în scandal, însă aceasta se datorează atitudinii reclamantei marcată de irascibilitate și de nemulțumire continuă față de ceilalți membri ai familiei. Tot din declarațiile martorilor reiese că certurile între părți au avut loc de regulă noaptea, atunci când reclamanta se reîntorcea la domiciliul conjugal.
În ceea ce privește certificatul medico-legal prezentat în susținerea cererii de către reclamantă (f.5), instanța a reținut că după cum reiese din mențiunile acestuia, reclamanta a prezentat leziuni corporale care s-au putut produce prin lovire cu un corp dur și comprimare cu mâna, leziunile putând data de_ . Nu poate fi omis probatoriul administrat nu a confirmat existența unor alte acte de agresiune, incidental fiind unul izolat. Mai mult după cum rezultă din modul de formulare de către reclamantă a întrebării nr. 5 din interogatoriul luat pârâtului, se poate deduce că acele echimoze constatate prin certificatul medico-legal menționat sunt rezultatul faptului că în urma unui scandal intervenit în familie, soțul reclamantei a luat-o în brațe pe aceasta, pentru a o scoate din casă, acest fapt cauzând reclamantei "multiple vânătăi";.
Cât privește cererea reclamantului formulată în dosar nr._, de evacuare a pârâtei F. M. din locuința situată în municipiul T., str. Primăverii nr. 3, jud. Cluj, instanța a reținut că după cum rezultă din declarațiile martorilor, confirmate și de părțile împrocesuate, pârâta F. M. s-a mutat în urmă cu câteva săptămâni din locuința anterior menționată.
Față de aceste aspecte, excepția lipsei de obiect a capătului de cerere privind evacuarea pârâtei apare ca întemeiată, astfel că instanța a admis-o și a respins acest capăt de cerere pentru acest considerente.
Având în vedere că în prezent pârâta F. M. nu mai locuiește la domiciliul conjugal, mutându-se la o altă adresă, deplasările ei la domiciliul conjugal având loc doar pentru a-și vizita copiii, precum și faptul că din probele administrate nu reiese că reclamanta ar fi exercitat în mod nemijlocit acte de violență fizică sau psihică asupra celor doi minori, de natura a le zdruncina echilibrul psiho-emoțional, instanța a apreciat că petitul privind obligarea pârâtei F. M. la păstrarea unei distanțe minime de 200 de metri față minorii F. Dragoș Bodan Doris și F. Răzvan P. I. și interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic sau în orice alt mod, apare ca neîntemeiat, astfel că instanța l-a respins.
Totodată, având în vedere că din probele administrate în cauză nu rezultă că pârâta F. M. ar fi exercitat acte suficient de grave de natură să creeze o stare de pericol pentru viața, integritatea fizică sau psihică a reclamantului F. I. B., cererea acestuia din urmă privind obligarea pârâtei F. M. la păstrarea unei distanțe minime de 200 de metri față de reclamant și interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic sau în orice alt mod, apare ca neîntemeiat, astfel că instanța l-a respins. În ceea ce o privește pe reclamanta din dosar nr._, F. I., pârâtă în dosar nr._, instanța a reținut că aceasta, în calitate de soacră a reclamantei F. M., nu se încadrează în categoria persoanelor prevăzute în mod expres și limitativ de art. 5 din Legea nr. 217/2003, motiv pentru care nu poate justifica nici
calitate procesuală activă în dosar nr._, nici pasivă în dosar nr. _
.
Cât privește cererea privind plata cheltuielilor de judecată formulată de
F. I. B., constând în onorariu avocațial, instanța a reținut că suma de 700 lei achitată cu chitanța nr. 25/_ a fost acordată avocatului pentru asistare și reprezentare atât a pârâtului din dosar nr._, F. I. B., reclamant în dosar nr._, cât și a pârâtei din dosar nr._, F. I.
, reclamantă în dosar nr._, fără a exista o defalcare a acestui onorariu pentru fiecare din cei doi reclamanți/pârâți și pe fiecare din cele două dosare conexate, astfel că nu se poate stabili cuantumul onorariului cuvenit avocatului pentru asistarea pârâtului F. I. B. în dosar nr._ .
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta F. M. ,
fără însă a fi motivat în fapt și în drept (f.3).
Împotriva aceleiași hotărâri a promovat recurs și pârâtul F. B. -
I.,
solicitând admiterea recursului, admiterea cererii formulate de pârât astfel cum a fost formulată și precizată, respectiv emiterea unui ordin de protecție prin care să se dispună evacuarea temporară a pârâtei F. M. din locuința situată în T., str. Primăverii nr. 3, jud. Cluj și obligarea pârâtei la păstrarea unei distanțe minime de 200 metri față de reclamanți și minorii F. Dragoș B. și F. Răzvan P. I. și interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic sau în orice alt mod cu reclamanții.
În motivare se arată că pârâta s-a mutat, ducând și o mare parte din lucrurile personale, însă aceasta vine zilnic în locuință, are chei și de fiecare dată provoacă scandal. Mai mult, pârâta locuiește în prezent fără niciun drept și fără titlu valabil în imobilul mai sus identificat. Pe lângă faptul că pârâta nu are nici un drept locativ privind imobilul, aceasta are un comportament agresiv, violent, complet neadecvat unei conviețuiri normale, civilizate.
Martorii audiați în cauză au declarat că pârâta exercită violență psihică atât asupra minorilor cât și privind recurenta. În mod evident, scandalurile provocate în repetate rânduri, de natură a necesita intervenția organelor de poliție, atitudinea agresivă a pârâtei, violențele verbale adresate la ore târzii din noapte, determină zdruncinarea echilibrului psiho - emoțional al celor în cauza. Cu atât mai mult al unor minori, care asistă la astfel de scandaluri determinate tocmai de mama lor, aceștia fiind vădit și în mod nemijlocit afectați de comportamentul inadmisibil al pârâtei.
In condițiile în care martorii arată că aceste scandaluri există, pârâta exercitând violențe psihice asupra minorilor, nu se poate susține neafectarea acestora, întrucât în astfel de situații, dezvoltarea mentală, spirituală, morală și socială a acestora este grav și iremediabil prejudiciată.
Chiar prin sentința recurată, instanța reține că între reclamantă, pe de o parte și soțul acesteia, împreună cu mama sa, pe de altă parte, există o stare de tensiune care degenerează uneori în scandal, aceasta se datorează atitudinii pârâtei marcată de irascibilitate și de nemulțumire continuă față de ceilalți membri ai familiei. Or, câtă vreme, chiar instanța, în urma analizării probelor administrate în cauză, constată existența tensiunilor și scandalurilor, respectiv vina pârâtei, în mod evident aceasta nu doar că nu asigură condițiile necesare bunei dezvoltări a minorilor, ci, dimpotrivă, determină, prin comportamentul ei, atât zdruncinarea psihică a minorilor, cât și un exemplu de viață inacceptabil.
In ceea ce privește pe reclamanta F. I., instanța a constatat că aceasta nu poate justifica calitatea procesuală activă. Așa cum rezultă din
Contractul de vânzare cumpărare încheiat în data de_, reclamanta F.
I. a vândut reclamantului și pârâtei nuda proprietate privind imobilul mai sus identificat, cu menținerea dreptului de uzufruct viager. Rezultă că reclamanta F. I. locuiește în locuința din litigiu împreună cu pârâta, fiind practic cea care sprijină reclamantul în creșterea și educarea celor doi minori. Fiind prezentă în mod nemijlocit la toate scandalurile provocate de către pârâtă, în mod evident este îndreptățită și are calitatea de a solicita evacuarea acesteia din locuință, chiar și numai pentru opozabilitatea hotărârii.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 304/1, art. 304 pct. 9 Cod. Pr. Civ.
Asupra excepției nulității recursului promovat de reclamantă, instanța reține următoarele:
Examinând recursul formulat de reclamanta F. M., tribunalul reține nu a depus motivele de recurs în termenul de 15 zile, motiv pentru care instanța a invocat la acest termen excepția nulității recursului pentru nemotivarea în termenul legal.
Potrivit dispozițiilor art. 303 al.1 C.pr.civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, sau înăuntrul termenului de recurs, iar potrivit art.306 al.1 C.pr.civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal.
Făcând aplicarea dispozițiilor legale menționate mai sus, tribunalul va admite excepția invocată și, pe cale de consecință, va constata nulitatea recursului declarat de F. M. .
Analizând recursul declarat de pârâtul F. I. B., tribunalul reține următoarele:
Cu privire la motivul de recurs vizând evacuarea reclamantei din imobilul situat în T., str. Primăverii, nr., tribunalul constată că din declarațiile martorilor reiese că acesta s-a mutat în apartamentul unei prietene. Astfel, martora Bara L. a arătat că în urmă cu aproximativ o săptămână și ceva pârâta s-a mutat în apartamentul unei prietene, copii rămânând la pârât. Martora Szatmari Ana L. a declarat că reclamanta nu mai locuiește la domiciliu, iar sora pârâtului a arătat că de aproximativ trei săptămâni reclamanta a plecat de acasă. În fine, în interogatoriul luat pârâtului la întrebarea nr.7 acesta a recunoscut că reclamanta s-a mutat, dar revine.
În condițiile în care probele administrate în cauză au confirmat faptul că reclamant nu mai locuiește în imobilul comun al părților, în mod corect prima instanță a respins cererea de evacuare a acesteia. Faptul că mai revine uneori nu este în scopul de a rămâne, ci doar pentru a lua lucruri sau pentru a se vedea cu copii. Susținerile potrivit cărora reclamanta locuiește ( de fapt a locuit)în imobilul din T., str. Primăverii, nr.3 fără drept și fără a deține vreun titlu valabil este neîntemeiată. Însăși pârâtul recurent a recunoscut că această adresa a constituit domiciliul conjugal al părților. Martora Kolozsi, care este sora pârâtului a declarat că imobilul aparține reclamantei și pârâtului, numita
F. I., având doar un drept de uzufruct viager. De fapt, la fila 124 din doar este depus contractul autentificat sub nr.910/2004 de BNP Druia M., Acest aspect reiese și din ancheta socială întocmită în cauză, anchetă care confirmă calitatea reclamantei de proprietară asupra imobilului, calitate care îi conferă drept și titlu de locuit.
În ceea ce privește motivul de recurs privitor la obligarea reclamantei de a păstra o distanță minimă de 200 metr de cei doi copii și față de pârât și interzicerea oricărui contact fizic este, de asemenea, neîntemeiat. De altfel, deși martorii au confirmat existența unor neînțelegeri între părți, concluzia care se
desprinde este aceea că nu doar reclamanta este vinovată de starea tensionată dintre acesta pârât și mama pârâtului. Astfel martora Bara L. a arătat că pârâtul este cel care o provoacă verbal pe reclamantă, și apoi fiecare dintre aceștia adresează celuilalt cuvinte jignitoare. A nai arătat martora că pârâtul folosește în prezența minorilor expresii la adresa reclamantei ca:bețivă sau nu este normală. Această stare de fapt a fost percepută personal de martoră, care a arătat că reclamanta se ocupă de copii, fără a exista acte de agresiune fizică sau verbală față de aceștia. Atitudinea reclamantei în raport cu copii a fost percepută ca fiind una normală și de martora Szatmari Ana L. . Martora Koloszi, sora pârâtului a arătat că în urma unei altercații dintre părți a fost sunată de mama sa, ocazie cu care a constatat că părțile se certau, adică reclamanta și pârâtul, amenințând-o pe numita F. I. . Deși arată martora că reclamanta ar fi lovit-o pe F. I., ulterior arată că aceasta prezenta zgârâieturi la cot și la spate în urma căzăturii. Restul aspectelor sunt din spusele părților. Certurile dintre cei doi soți au fost confirmate și de Horvath A.
, afin al pârâtului. Acesta cunoștea majoritatea aspectelor relatate de la soacra sa, F. I. sau de la pârât.
Prin urmare, în mod corect a reținut prima instanță că agresiunile verbale au fost exercitate de reclamantă pe fondul provocării de către pârât, care la rândul său a exercitat față de aceasta același tip de agresiuni. Aceste agresiuni nu sunt însă de natură a pune în pericol viața, integritatea fizică sau psihică a pârâtului. În ceea ce privește cei doi minori, nu reiese că reclamanta a exercitat vreun fel de agresiune asupra lor, iar eventualele traume ale acestora nu sunt determinate de reclamantă, ci de neînțelegerile dintre părinți. Nu s-a dovedit că într-un fel sau altul reclamanta a exercitat vreun fel de agresiune asupra minorilor care să fi perturbat echilibrul psiho-emoțional al celor doi. Chiar și după părăsirea domiciliului reclamanta a revenit la locuința comună pentru a vedea copii. Chiar dacă unul dintre martori a declarat că copilul mai mic ar fi cerut în una dintre zile tatălui său să nu se grăbească acasă ca să plece mama până ajung, nu duce la concluzia vreunei abuzări de către reclamantă a copiilor, ci la faptul că minorul dorea să evite întâlnirea părinților și, evident o nouă ceartă.
Deși în motivele recursului s-a invocat și faptul că numita F. I. are calitate procesuală, în lipsa unui recurs din partea acesteia, acesta aspect nu se impune a fi analizat.
Din ansamblul probelor administrate în cauză reiese că prima instanță a analizat corect starea de fapt, soluția pronunțată fiind temeinică și legală, instanța de recurs însușindu-și în întregime considerentele reținute, astfel că în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 raportat la art.304 pct.9 și 304 indice 1Cod de procedură civilă va respinge ca nefundat recursul declarat de pârâtul
F. B. .
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția nulității.
Constată nulitatea recursului declarat de F. M. .
Respinge ca nefondat recursul declarat de F. I. B. împotriva Sentinței civile nr. 2063/_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei T., pe care o menține în totul.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Ianuarie 2013.
Președinte, Ana-SS | Judecător, D. T. | Judecător, E. L. |
Grefier, G. -C. Ț. |
Red.dact.S.S./C.Ț.
2 ex/_
| ← Decizia civilă nr. 558/2013. Ordin de protecţie | Decizia civilă nr. 884/2013. Ordin de protecţie → |
|---|
