Decizia civilă nr. 558/2013. Ordin de protecţie
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
cod operator 4204
DECIZIE CIVILĂ NR. 558/R
Ședința publică din 20 Noiembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE D. W.
J. ecător D. T.
J. ecător A. S. T.
G. ier A. S.
Reprezentantul Ministerului Public procuror L. Băgeag din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș
Pe rol este soluționarea recursului formulat de recurentul M. M. D. cu domiciliul procesual ales în C. -N. str. C. nr. 6 bloc C6 scara 2 etaj 2 ap. 31 jud. C., împotriva sentinței civile nr. 10008/_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._, având ca obiect ordin de protecție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul M. M.
D. personal lipesc intimatele.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța invocă din oficiu excepția inadmisibilității recursului, raportat la prevederile art. 457 din Noul Cod de procedură civilă. Dă citire textului de lege arătat și pune în discuția recurentului excepția invocată.
Recurentul M. M. D. arată că în aprecierea sa hotărârea primei instanțe conține dispoziții contrare legii din moment ce a menționat calea de atac a recursului în loc de apel. A înțeles să atace cu recurs sentința pentru că aceasta este calea de atac prevăzută în dispozitivul sentinței atacate. Apreciază că sub acest aspect sentința este greșită și ar trebui casată.
Reprezentanta Ministerului Public procuror L. Băgeag pune concluzii de admitere a excepției motivat de faptul că sentința trebuia atacată cu apel nu cu recurs.
Instanța reține cauza în pronunțare pe excepția inadmisibilitatea căii de atac a recursului.
T.
Prin sentința civilă nr. 10008/_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._ s-a admis în parte acțiunea formulată de
reclamantele M. M., CNP 2., în nume propriu și ca reprezentant legal al minorei M. O. și B. A., CNP 2., cu domiciliu procesual ales în B. M., str V. nr 59A/23, județul M. (SCPA "Fărcaș și Asociații";), în contradictoriu cu pârâtul M. M. D., CNP 1., cu domiciliul în B. M., str V. nr 146, bl V, sc A, ap 25, județul M. și domiciliu procesual ales în B. M., str Grănicerilor nr 105, ap 56, județul M. (d-na Luminița Denuț).
S-a dispus emiterea unui ordin de protecție în favoarea reclamantelor
M. și B. A. prin care, cu caracter provizoriu, s-a stabilit următoarele obligații și interdicții în sarcina pârâtului:
- să păstreze față de reclamanta B. A. distanța minimă de 50 m pentru o perioadă de 6 luni de la data emiterii ordinului.
- interzice pârâtului M. M. D. orice contact, inclusiv telefonic, prin corespondență, inclusiv e-mail, sau în orice alt mod cu reclamanta B. A. pentru o perioadă de 6 luni de la data emiterii ordinului.
- să păstreze față de reclamanta M. M. distanța minimă de 50 m pentru o perioadă de 3 luni de la data emiterii ordinului.
S-a respins cererea privind interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență, inclusiv e-mail, sau în orice alt mod cu reclamanta M. M. .
S-a respins cererea formulată pentru minora M. Olguța de reprezentantul legal M. M. .
S-a stabilit onorariu definitiv pentru avocatul T. Apollonia, desemnat din oficiu pentru reprezentarea pârâtului, în cuantum de 300 lei și s-a dispus efectuarea plății către acesta din fondul pentru ajutor public judiciar al Ministerului Justiției, cheltuieli ce rămân în sarcina statului.
S-a admis în parte cererea de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată și a fost obligat acesta la plata către reclamanta M. M. a sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
A fost obligată reclamanta M. M. să plătească pârâtului suma de 75 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Hotărârea s-a comunicat de îndată structurilor Poliției Române în a căror rază teritorială se află locuința reclamantelor și a pârâtului.
În considerentele sentinței se reține că: Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că reclamanta M. M. s-a căsătorit cu pârâtul M. M. D. în data de 24 octombrie 2008 potrivit certificatului de căsătorie seria CE nr. 1. din data de_ (f.13). Actualmente părțile sunt în proces de divorț (dosar nr._ ). Din căsătoria părților a rezultat minora M. O. născută la data de
05 aprilie 2009 (f.14). Împreună cu părțile a locuit (a conviețuit) fiica reclamantei M. dintr-o căsătorie anterioară, reclamanta B. A., între părți stabilindu-se relații asemănătoare celor dintre părinți și copii conform art. 5 lit. c) din Legea 217/2003.
Potrivit art. 23 din Legea 217/2003 "persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării
stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să dispună cu caracter provizoriu una sau mai multe măsuri, obligații sau interdicții";.
Prin cererea de chemare în judecată reclamantele au solicitat să se dispună emiterea unui ordin de protecție împotriva pârâtului M. M. -D. pe durata a 6 luni de zile, sub forma obligării acestuia la păstrarea unei distanțe de minim 200 m față de reclamante și a interzicerii oricărui contact cu acestea, fizic, telefonic, prin corespondență sau prin email, obligații și interdicții prevăzute la lit. d) și f) a art. 23 din legea 217/2003.
Prevenirea și combaterea violenței în familie fac parte din politica integrală de ocrotire și sprijinire a familiei și reprezintă o importantă problemă de sănătate publică (art. 1 alin. 2 din Legea 217/2003). În sensul legii nr. 217/2003 violența în familie reprezintă orice acțiune sau inacțiune intenționată, cu excepția acțiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârșită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiași familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice, inclusiv amenințarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate.
Din declarațiile martorilor audiați a rezultat că între părți (reclamanta
M. M. și pârât) a existat în ultima perioadă (aproximativ de la începutul anului 2013) o relație tensionată ce a determinat și hotărârea de a divorța. Între reclamanta B. A. și pârât a existat o relație tensionată, de neacceptare, pe toată durata căsătoriei mamei sale cu pârâtul. Această relație tensionată s-a datorat atitudinii autoritare și abordării inflexibile din partea pârâtului a procesului educațional al reclamantei B. A., aflată la vârsta adolescenței. Există posibilitatea ca relația tensionată să se datoreze și faptului că reclamanta B. A. nu a acceptat relația de căsătorie a mamei sale cu pârâtul, peste care s-a suprapus comportamentul autoritar al pârâtului care și în situația în care ar fi fost mânat de cele mai bune intenții nu a înțeles un copil aflat la vârsta adolescenței și nu a respectat opțiunile acestuia în condițiile în care nu rezultă că aceste opțiuni ar fi fost distructive (declarația martorei Horobeanu O. M. care a perceput în mod direct relația dintre reclamanta B. și pârât, dar și prin deducție în urma conversațiilor avute cu reclamanta B. dat fiind relația apropiată dintre martoră și reclamante).
Declarațiile celorlalți martori audiați cu privire la relația dintre reclamanta B. și pârât nu au fost la fel de relevante ca și declarația martorei Horobeanu, întrucât martorii au cunoștință indirect despre natura relației dintre cele două părți (martora Moni A. cunoaște multe aspecte de la reclamantă, iar martorul Bran D. de la pârât, în timp ce martora Denuț Luminița Letiția cunoaștea de asemenea, cele mai multe aspecte de la pârât, fiind în prezența reclamantei B. o singură dată, insuficient pentru a caracteriza în ansamblu comportamentul acesteia).
Chiar dacă reclamanta B., aflată la vârsta adolescenței dovedea un comportament verbal, incompatibil cu maniera în care pârâtul înțelegea să abordeze educația unui copil, revenea pârâtului ca persoană adultă obligația de
a înțelege și de a adapta procesul educațional al reclamantei B. astfel încât acesta să fie unul constructiv.
Violența psihologică reprezintă impunerea voinței sau a controlului personal, provocarea de stări de tensiune și de suferință psihică în orice mod și prin orice mijloace, violență demonstrativă asupra obiectelor și animalelor, prin amenințări verbale, afișare ostentativă a armelor, neglijare, controlul vieții personale, acte de gelozie, constrângerile de orice fel, precum și alte acțiuni cu efect similar (art 4 lit b din Legea 217/2003).
În baza probelor administrate - declarațiile martorilor - se poate reține exercitarea unei violențe psihologice de către pârât față de reclamanta B. A.
, urmând ca pentru asigurarea dreptului la o viață liniștită, echilibrată, lipsită de tensiuni, cererea formulată de aceasta să fie admisă cu mențiunea că se va dispune păstrarea unei distanțe minime de 50 de m, distanța solicitată de 200 m apreciindu-se ca fiind o măsură excesivă, nejustificată.
Cu privire la cererea formulată în numele minorei M. O.: cererea a fost respinsă, luarea măsurilor și interdicțiilor nefiind justificată. Relația dintre pârât și minoră este o relație bună, de afecțiune. Pârâtul nu a exercitat în legătură cu minora violențe fizice, verbale, psihologice sau de altă natură. S-a implicat în procesul de creștere și educare a minorei, relația fiind bazată pe afecțiune. Luarea unei măsuri în legătură cu minora ar aduce atingere dreptului la viață privată și de familie atât pentru minoră, cât și pentru pârât.
Cu privire la cererea formulată de reclamanta M. M.: din proba testimonială a rezultat că pârâtul nu este o persoană violentă din punct de vedere fizic și verbal. Accesul de violență al pârâtului de la începutul lunii septembrie poate fi considerat ca un act izolat ce a survenit pe fondul procesului de divorț, cum pot fi de altfel apreciate (ca și acte izolate) și atenționările din partea pârâtului la adresa reclamantei M. și a fratelui acesteia (atenționări la care face referire în declarație martora Horobeanu și sunt cuprinse și în corespondența electronică, înscrisurile de la filele 81 - 83). Aceste atenționări nu au putut fi calificate drept amenințări astfel cum a solicitat reclamanta a fi calificate întrucât pe de o parte nu sunt explicite în sensul unei amenințări, dând loc interpretărilor, iar pe de altă parte, nu creează o stare de pericol, violență emoțională, psihologică. Mesajele transmise de pârât conțin totuși, într-o oarecare măsură o notă de agresivitate verbală.
În contextul existenței actului de partaj voluntar a bunurilor comune din data de 01 august 2013, prin care părțile au convenit ca apartamentul situat în
B. M., str. V. nr. 146, bloc U, scara A, mansardă, înscris în CF 1. - C1-2125 B. M., bun comun al soților, să revină reclamantei M. în cotă de 1/1 parte (f.6-12), aceasta era îndreptățită să solicite pârâtului la începutul lunii septembrie 2013 să părăsească apartamentul, violența manifestată de acesta, chiar dacă reprezintă un act izolat, este nejustificată.
A rezultat însă, din probe starea de tensiune dintre părți, disconfortul emoțional creat reclamantei de relația dintre părți și de comportamentul pârâtului față de fiica acesteia din căsătoria anterioară, incidentul de la începutul lunii septembrie 2013, care chiar dacă reprezintă un act izolat poate
crea o stare de teamă, precum și agresivitatea verbală la care s-a făcut referire anterior, conținută de mesajele transmise reclamantei M. (declarația martorei Horobeanu O. M. și înscrisurile de la f.81-83) pentru a fi obligat pârâtul să respecte distanța minimă de 50 m față de reclamanta M. M. pentru o perioadă de 3 luni. Pentru aceleași considerente ca și în cazul reclamantei B.
A. nu se va dispune păstrarea distanței minime de 200 m.
A fost respinsă cererea privind interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență, inclusiv e-mail ori în orice alt mod, raportat la faptul că minora M. O. se află în grija reclamantei M. M., iar părinții trebuie să aibă la îndemână mijloacele minime de comunicare, protejându-se astfel interesul minorei de a menține relațiile personale cu ambii părinți. Un alt argument în respingerea acestei cereri este dat de faptul că așa cum a rezultat din declarația martorei Horobeanu reclamanta M. M. poate păstra o relație civilizată în interesul minorei.
S-a stabilit onorariu definitiv pentru avocatul T. Apollonia, desemnat din oficiu pentru reprezentarea pârâtului, în cuantum de 300 lei conform delegației pentru asistența juridică obligatorie (f. 28) și s-a dispus efectuarea plății către acesta din fondul pentru ajutor public judiciar al Ministerului Justiției, cheltuieli ce rămân în sarcina statului.
În temeiul art 452 alin 2 c.p.c. având în vedere că reclamanta M. M. a dovedit cheltuielile efectuate (f. 85) a fost admisă în parte cererea de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată și a fost obligat acesta la plata către reclamanta M. M. a sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pârâtul a solicitat obligarea reclamantei la suma de 150 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând cheltuieli de transport. Acesta nu a depus înscrisuri în dovedirea acestor cheltuieli, însă în condițiile în care pârâtul a efectuat deplasarea din C. N. și a fost prezent la toate termenele de judecată se poate prezuma că acesta a efectuat astfel de cheltuieli, astfel încât s-a acordat jumătate din suma solicitată cu titlu de cheltuieli de judecată.
Deoarece acțiunea reclamantei a fost înregistrată după data de_, deci după intrarea în vigoare a dispozițiilor Noului Cod de procedură civilă, iar împotriva sentinței judecătoriei care menționează greșit calea de atac a recursului s-a declarat recurs, tribunalul din oficiu a pus în discuție excepția inadmisibilității căii de atac a recursului.
Cu privire la excepție se rețin următoarele:
Potrivit Legii 76/2012 Titlul II art. 7 "dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "definitivă";, de la data intrării în vigoare a Codului de procedură civilă, aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară";, iar potrivit al. 2 "dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "supusă recursului"; sau că "poate fi atacată cu recurs"; ori, după caz, legea specială folosește o altă expresie similară";.
Potrivit art. 457 al. (1) Noul Cod de procedură civilă: "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei. (2) Mențiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege. (3) Dacă instanța respinge ca inadmisibilă calea de atac neprevăzută de lege, exercitată de partea interesată în considerarea mențiunilor inexacte din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac, hotărârea pronunțată de instanța de control judiciar va fi comunicată, din oficiu, tuturor părților care au luat parte la judecata în care s-a pronunțat hotărârea atacată. De la data comunicării începe să curgă, dacă este cazul, termenul pentru exercitarea căii de atac prevăzută de lege";.
Pe cale de consecință, deoarece calea de atac care a fost formulată în cauză este recursul și nu apelul, în temeiul art. 457 Noul Cod de procedură civilă urmează a se admite excepția inadmisibilității căii de atac a recursului, excepție invocată de tribunal din oficiu și se va respinge ca inadmisibilă calea de atac a recursului, exercitată de recurentul M. M. D. .
După comunicarea prezentei decizii, recurentul poate exercita, în
termenul legal, calea corectă de atac prevăzută de lege și anume aceea a
apelului potrivit art. 457 alin. 3 Noul Cod de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul M. M. D.
cu domiciliul procesual ales în C. -N. str. C. nr. 6 bloc C6 scara 2 etaj 2 ap. 31 jud. C., împotriva sentinței civile nr. 10008/_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de azi 20 Noiembrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | ||||
W. D. | Ț. | D. | S. | T. A. | SA |
Red.WD/_
Tred. A.S. / 22 Noiembrie 2013 - 5 ex
J. ecător la fond: R. A. A.
| ← Decizia civilă nr. 199/2013. Ordin de protecţie | Decizia civilă nr. 81/2013. Ordin de protecţie → |
|---|
