Decizia civilă nr. 417/2013. Tutelă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 417/A/2013
Ședința publică de la 18 Septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C. -A. C.
Judecător C. -V. B. Grefier C. -S. Ș.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de apelant C. V., împotriva Sentinței civile nr. 3773/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., privind și pe intimat I. G., petent M.
V. - F. - I., pârât M. C. -N., - SA T., intimat B. S., intimat P. M. C. -N., pârât I. G., pârât M. V. F. I. - PRIN T. I. G., pârât M. F. L.
M. - PRIN T. I. G., având ca obiect tutelă.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată faptul că la data de_ s-au depus la dosar concluzii scrise din partea apelantului.
Instanța constată faptul că mersul dezbaterilor și cuvântul părților pentru concluzii a fost consemnat în încheierea ședinței publice din data de_, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
T. UL
Prin Sentința civilă nr. 3773/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., s-a respins cererea pentru înlocuirea tutorelui, formulata de reclamantul C. V., în contradictoriu cu pârâții I. G., P. municipiului C. -N., M. C. -N., prin primar, privind interzisele M. V. F. si M. F. L. M. .
S-a respins cererea de interventie formulata de intervenientul Basolu S. .
A obligat reclamantul să achite pârâtei cheltuieli de judecată în sumă de 1984 lei.
Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut următoarele:
Procedura privind înlocuirea tutorelui este reglementată de Codul Civil adoptat în anul 2012 la art.121, care permite o asemenea situație la cererea tutorelui, pentru una din situațiile prevăzute de art. 120 alin. 1 pct. 2 C.civ.
În condițiile art. 158 C.civ. tutorele poate fi îndepărtat dacă săvârșește un abuz, o neglijență gravă sau alte fapte care îl fac
nedemn de a fi tutore, precum și dacă nu își îndeplinește în mod corespunzător sarcina.
Din actele depuse la dosarul cauzei a reieșit că tutorele a făcut demersuri pentru a reintra în patrimoniul interziselor apartamentul proprietatea lor, situat în C. -N., str. Clinicilor nr. 24 (f. 68, 69, suprafața de 10 ha teren în localitatea Morău, com. Corești (f.50- 54). În nici un caz, probele analizate nu dovedesc îndeplinirea condițiilor de îndepărtarea a tutorelui, așa cum sunt reglementate de art. 58 C:civ.
Martorele audiate nu au relevat aspecte de natură s-o incrimineze pe pârâta I. G., ci au relevat preocuparea reclamantului față de interzise, oferindu-se să suporte contravaloarea unor ochelari, lucrări dentare, fără a exista refuzul pârâtei de a le achita, din veniturile lor, aceste lucrări.
Ele au mai descris o stare tensionată existentă între interzise și tutore, însă aspectul nu interesează în cauză, câtă vreme tutorele nu se face vinovat de fapte care îl fac nedemn de a mai deține această calitate.
Nu intră în sarcina tutorelui să fine, în mod, obligatoriu, plăcut interzisului, iar simpatia sau antipatia unui interzis față de tutore trebuie analizată și în funcție de capacitatea de discernământ a interzisului. Nu poate fi trecut sub tăcere faptul că există afecțiuni psihice care împiedică relaționarea bolnavilor cu orice persoană și tocmai de aceea legiuitorul nu a prevăzut acest criteriu între cauzele de înlăturare a tutorelui
Toate probele converg înspre concluzia că în persoana pârâtei I.
G. nu s-a putut reține niciuna dintre situațiile care, potrivit art. 158 C.civ. fac posibilă înlocuirea sa. Reclamantul a acreditat ideea că pârâta nu are credibilitate, deoarece a semnat în numele interzisei pentru ridicarea unui proces verbal, chestiune fără relevanță în cauză, câtă vreme nu s-a dovedit falsul semnăturii iar finalitatea este majorarea patrimoniului interziselor.
Apoi, reclamantul a evocat momentul în care pârâta a sesizat poliția în vederea ridicării interzisei, de la domiciliul concubinului ei și internarea în spitalul din Borșa, dar și acest moment, chiar dacă ar fi real, ar duce la concluzia că pârâta a acționat în interesul interzisei, chiar dacă nu a fost pe placul acesteia.
Faptul că tutorele nu a vizitat interzisele, argument folosit de reclamant în susținerea acțiunii, nu intră în atribuțiile sale curente, atribuții care se circumscriu gestionării patrimoniului și nu au legătură cu crearea unui cadru ambiental plăcut celor puse sub interdicție. Rolul echilibrării psihice revine cadrelor medicale de specialitate, care au cunoștințele necesare.
Instanța a apreciat că nici critica adusă pârâtei I. G., că nu a respectat recomandările medicilor, privind externarea bolnavelor nu poate fi primită. Pârâta a justificat refuzul de a le externa prin faptul că apartamentul celor două bolnave nu este eliberat. Pe de altă parte, dacă medicii considerau că se impune externarea, aveau instrumentele legale pentru a se realiza externarea, indiferent dacă tutorele era sau nu de acord.
La fel, lipsit de relevanță juridică este și refuzul pârâtei de a colabora cu reclamantul în privința intereselor interziselor, câtă vreme tutorele și nu terții vin să răspundă personal pentru îndeplinirea sarcinilor tutelei.
În consecință, instanța a apreciat că nu sunt incidente dispozițiile art. 158 C.civ, motiv pentru care, cererea a fost respinsă.
În temeiul art. 274 C.pr.civ. a obligat reclamantul să achite pârâtei I. G. cheltuieli de judecată în sumă de 1984 lei, potrivit facturilor și chitanțelor nr. 52/_ și 84/_ (f 140-144).
Cererea de intervenție formulată de B. S., a fost, de asemenea, respinsă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, reclamantul C.
V.
, solicitând instanței admiterea apelului, schimbarea în totalitate a sentinței apelate în sensul admiterii în totalitate a cererii de schimbare a pârâtei I. G. din calitatea sa de tutore al numitelor M.
V. F. I., născută la_, identificată prin act de identitate seria PC nr. 4., având CNP 2., și M. F. L. M., născută la_, identificată prin act de identitate seria P.C. nr. 6., având CNP 2. actualmente internate în Spitalul de Boli Psihice Cronice Borșa, din com, Borșa, sat Borșa, str. Principală nr. 258, jud.
C., respectiv să se dispună numirea acestuia ca tutore al bolnavelor. Chiar dacă instanța va ajunge la concluzia că nu se impune schimbarea tutorelui, solicită a se dispune ca ocrotitele să fie îngrijite în afara instituției sanitare, mai precis într-o locuință, cu cheltuieli de judecata.
În motivare apelantul arată faptul că a introdus acțiune în contencios administrativ prin care a solicitat instanței, motivat în fapt și în drept, obligarea P. ui C. -N. să emită o dispoziție de schimbare a numitei I. G., care deține calitatea de tutore al numitei M. V. F. . Pe calea unei completări de acțiune a solicitat schimbarea aceleiași pârâte și din calitatea de tutore al numitei M. F. L. . Datorită intrării în vigoare a Noului Cod Civil, primarul a fost lipsit de competența de desemnare a tutorelui, toate aceste cereri fiind, pentru viitor, de competența instanței de tutelă, astfel că Tribunalul Cluj, secția de contencios administrativ și fiscal, și-a declinat competența în favoarea Judecătoriei C. -N., Secția Civilă, ca instanță care îndeplinește atribuțiile instanței de tutelă până la înființarea acesteia din urmă.
Prin sentința apelată s-a respins acțiunea acestuia. Lecturând însă această sentință, se poate constata faptul că prima instanță nu a analizat toate argumentele pe care le-a evidențiat. Astfel, aceasta s-a mărginit să constate unele aspecte a căror relevanță este extrem de discutabilă: deși, în opinia lui, există dovezi clare care cel puțin pun sub semnul întrebării îndeplinirea atribuțiilor de către tutore cu bună- credință, instanța s-a pronunțat doar cu privire la unele aspecte mai puțin importante, analizate parcă doar în ideea de a respinge acțiunea acestuia, în schimb, instanța a considerat ca fiind lipsite de relevanță unele aspecte esențiale cum ar fi cele care țin de obligațiile legale ale tutorelui, obligații pe care instanța nici nu le apreciază că ar intra în
atribuțiile sale. Mai mult, instanța a respins cererea de schimbare a locului de plasament al interziselor printr-o încheiere interlocutorie pe motiv că n-ar exista avizul consiliului de familie, ori așa cum a susținut în cuprinsul unei completări de acțiune, acest aviz nu este necesar în cazul tutelelor instituite anterior intrării în vigoare a Noului Cod Civil, conform dispozițiilor art. 17 din Legea 71/2011.
Argumentul suprem utilizat în motivarea deciziei instanței, constă în susținerea că tutorele, I. G. ar fi făcut demersuri în vederea reintrării unui imobil în patrimoniul interziselor. În jurul acestei susțineri s-au conturat toate aprecierile instanței cu privire la lipsa de relevanță a faptelor pe care le-a expus în susținerea cererii.
Apelantul arată că nu s-au avut în vedere circumstanțele concrete în care demersurile la care se face referire au fost efectuate. Astfel, s-a ignorat complet faptul că, în ciuda câștigării acestor procese, care s-au finalizat prin obligarea părții adverse la plata de cheltuieli judiciare în valoare de cca. 9000 lei în favoarea interziselor, această sumă nu figurează la categoria de venituri în evidența tutorelui în luna în care acestea au fost încasate de la executorul judecătoresc, deși în unii anteriori această sumă figurează la capitolul cheltuieli, iar în fața instanței de fond a fost depusă dovada încasării acestor bani de la executorul judecătoresc. Altfel spus, tutorele și-a însușit această sumă de bani. În vederea asigurării respectării acestui interes instanța ar fi trebuit să analizeze cu deosebită atenție această susținere și, în lipsa unei explicații a tutorelui, să constate că acesta și-a însușit suma în cauză pe nedrept, încălcând astfel interesul celor aflate sub tutelă.
Cu privire la credibilitatea tutorelui, fapt pe care l-a pus sub semnul întrebării, instanța s-a mărginit la respingerea susținerilor lui pe motiv că n-ar fi dovedit falsul semnăturilor aplicate. Invocând neregularitățile referitoare la procesele-verbale de punere în posesie, arată apelantul faptul că a expus contextul echivoc în care tutorele, I.
G. a manifestat un interes excesiv în vederea reîntregirii patrimoniului doamnei M. F., la un moment la care "aceasta nici măcar nu era pusă sub interdicție, cu atât mai mult nu exista calitatea de tutore a pârâtei, I. G. . Pe scurt, interesul pârâtei în această privință, la un moment anterior punerii sub interdicție a doamnei M.
F. este cu atât mai dubios cu cât, în cuprinsul interogatoriului la care a fost supusă, pârâta a negat cu vehemență că ar ști ceva cu privire la terenurile retrocedate în baza Legii nr. 18/1991. Astfel se pune întrebarea: dacă pârâta nu a făcut altceva decât să urmărească interesul patrimonial al doamnei M. F., de ce ar dori să ascundă acest fapt prin negarea semnării proceselor-verbale de punere în posesie, deși există dovezi clare în sens contrar? Trebuie subliniat însă faptul că, contrar celor arătate de instanța de fond, aici nu se pune problema vreunui fals: pe lângă faptul că semnătura de pe unul dintre procesele verbale este inteligibilă: "I. ", chiar autoritatea emitentă, prin adresă depusă la dosarul cauzei, atestă că pârâta este cea care a semnat procesul-verbal în cauză, cunoscându-i numele întreg chiar dacă acest lucru nu rezultă chiar din semnătură.
Trebuie observat că, deși a făcut demersuri pentru punerea în posesie în baza legii fondului funciar a lui M. F., ulterior, nici chiar după ce a devenit tutore, pârâta nu a continuat cu evidențierea în cartea funciară a terenurilor astfel obține, iar, din adresa Primăriei Frata rezultă că terenurile sunt în folosința altor persoane, cel mai probabil deținătoare ale unor ante-contracte de vânzare-cumpărare cu persoana acum pusă sub interdicție, dar care, la acea dată, se afla sub
"consilierea" și "protecția" de facto a pârâtei de astăzi.
Un alt aspect avut în vedere de către instanță, pleacă de la declarațiile martorelor audiate. Aprecierea superficială a acestor declarații reiese în mod evident din cuprinsul motivării sentinței pronunțate. Astfel singurul aspect care a fost reținut din declarațiile martorelor a fost "starea de tensiune" existentă între ocrotite și tutore. Această stare evidențiată în declarații a fost trecută cu vederea complet de către instanța de fond, aceasta, în mod normal trebuind să cerceteze amănunțit motivele care stau la baza acestei stări conflictuale prin prisma probelor existente la dosar.
De asemenea instanța nu reține afirmațiile acestuia cu privire la sesizarea făcută de către pârâtă în fața organelor de poliție în vederea reinternării interziselor, considerându-le nedovedite. Or, aceste afirmații au fost probate prin însăși declarația acesteia din urmă din data de_, dată la secția de Poliție. În schimb, la interogatoriu, pârâta neagă vehement acest aspect, fapt care de asemenea pune sub semnul întrebării credibilitatea și buna credință a tutorelui.
De asemenea ține apelantul să învedereze instanței că au existat o serie de acțiuni întreprinse de tutore care sunt contrare intereselor ocrotitelor, aspecte complet ignorate de instanța de fond.
În acest sens este relevant faptul că în ciuda concluziilor medicilor sub a căror supraveghere se aflau d-nele M. V. și M.
F., acestea până în ziua de azi se află în același spital din Borșa unde au fost internate ulterior punerii lor sub interdicție. Astfel specialiștii au afirmat în mai multe rânduri că în vederea unei însănătoșiri complete acestora li se recomandă externarea sub control medical. Cu privire la acest aspect instanța s-a pronunțat într-un mod de-a dreptul tranșant: "..dacă medicii considerau că se impune externarea, aveau instrumentele legale pentru a se realiza externarea, indiferent dacă tutorele era său nu de acord.". Ceea ce nu a fost avut în vedere a fost faptul că tutorele însuși a împiedicat prin demersurile sale aducerea la îndeplinire a dispozițiilor medicilor curanți.
Ceea ce pare să uite instanța de fond este aceea că pacienții în cauză, cu privire la care "medicii aveau instrumente legale pentru a se realiza externare" sunt persoane puse sub interdicție, care din punctul de vedere al capacității juridice sunt asimilate copiilor sub 14 ani. Or, nu crede apelantul că instanța de fond ar fi considerat normal ca un spital să externeze un copil când nimeni nu se oferă să îl preia, fiind necesară sesizarea serviciilor de protecție a copilului care eventual să îl plaseze într-un centru de îngrijire. Din păcate, pentru adulții lipsiți de capacitate de exercițiu nu există centre de ocrotire, care să îi preia din oficiu, în cazul în care nimeni nu își asumă grija lor. Iar Spitalul de
boli psihice Borșa nu își asumă externarea fără acordul tutorelui, a unui bolnav psihic, care, deși este compensat din punct de vedere medical fără a mai necesita spitalizare, nu este mai puțin bolnav psihic. De altfel, cu ocazia audierii martorilor, dr. D. L. a explicat că a existat în trecut un bolnav externat fără acordul tutorelui, strict pe criterii medicale, care, ulterior, pe fondul singurătății a suferit o agravare a bolii și s-a sinucis, motiv pentru care, de atunci, spitalul cere tutorelui acordul la externare pentru a avea siguranța că este cineva care se interesează de soarta bolnavului și în afara spitalului. Acest aspect a fost considerat destul de firesc de judecătorul fondului la data audierii martorei, astfel că nu a insistat asupra lui, cu întrebări suplimentare. Este vorba deci de o politică a spitalului, justificată de grija pentru soarta bolnavului și în perioada ulterioară externării, fiind cunoscut că pe fondul solitudinii, bolile psihice, mai ales cele asociate cu depresia, se agravează. În aceste condiții, consideră apelantul de-a dreptul cinică afirmația instanței cum că medicii aveau instrumente
"legale" pentru a face externarea indiferent de acordul tutorelui. Crede apelantul că atât medicii, dar și instanța de tutelă vizează mai mult decât niște simple instrumente legale, au în vedere protecția unor oameni, iar uneori recursul la niște instrumente legale reci nu este suficient, ba poate fi chiar dăunător.
Faptul că nici M. V., nici fiica acesteia nu au fost vizitate de către tutore, a fost considerat irelevant din punctul de vedere al instanței, susținându-se că vizitarea lor nu intră în atribuțiile tutorelui. Această susținere contravine însăși rațiunii instituției tutelei, întrucât există o imposibilitate fizică din partea tutorelui de a urmări interesul celui pus sub interdicție în măsura în care nu păstrează în niciun fel legătura cu acesta. Acest paradox însă nu a reprezentat un aspect demn de analizat în motivarea sentinței pronunțate.
Din declarația martorei D. L., medicul psihiatru care le îngrijește pe ocrotite, rezultă cu claritate că tutorele nu s-a interesat niciodată de starea medicală a acestora, nu a contactat medicul niciodată în acest sens. Ba, mai mult, când medicul a făcut demersuri la autoritatea tutelară, pentru a afla care este situația locativă a ocrotitelor, pentru că aprecia că ele puteau fi externate, răspunsul a fost o aspră admonestare a medicului, în sensul că și-ar depăși atribuțiile, cu amenințarea unei plângeri la Colegiul medicilor, dacă amestecul în aspecte care nu intrau în competența sa ar fi continuat.
Or, dacă nu intră în obligațiile stricte ale tutorelui să viziteze, cu siguranță nu este un indiciu favorabil acestuia lipsa acestor vizite. În plus, coroborată cu lipsa oricărei discuții cu medicul curant, cu demersurile efectuate la Poliție pentru readucerea lor în spital, după ce acestea au plecat în perioada Crăciunului, indică foarte clar că dorința tutorelui este cea care le ține internate într-un spital de boli psihice din afara C. ului, și nu grija pentru sănătatea lor.
Un ultim aspect care trebuie evidențiat ține de omisiunea instanței de a se pronunța cu privire la petitul raportat la schimbarea locului de internare în vederea plasării ocrotitelor în condiții decente
de viață. Astfel lipsește din motivarea sentinței, analiza intereselor superioare ale celor două persoane protejate, prin prisma condițiilor de viață existente la momentul actual la locul de plasament din Borșa.
Raportat la dispozițiile legale din materia tutelei în Noul Cod Civil, există o serie de prevederi care conferă instanței un reper care trebuie avut în vedere odată cu existența unei solicitări de schimbare a tutorelui de către o persoană interesată. Astfel conform art. 158: "In afară de alte cazuri prevăzute de lege, tutorele este îndepărtat dacă săvârșește un abuz, o neglijență gravă sau alte fapte care îl fac nedemn de a fi tutore, precum și dacă nu își îndeplinește în mod corespunzător sarcina.". Acest text trebuie coroborat cu art. 174, care cu titlu general, la al. (1) prevede că: " T. le este dator să se îngrijească de cel pus sub interdicție, spre a-i grăbi vindecarea și a-i îmbunătăți condițiile de viață. În acest scop, se vor întrebuința veniturile și la nevoie, toate bunurile celui pus sub interdicție judecătorească.".
în spiritul acestor reglementări consideră apelantul că instanța a omis complet să le aibă în vedere în pronunțarea sentinței atacate. Astfel, este elocventă susținerea instanței în sensul inexistenței obligației tutorelui de a vizita persoanele care se află sub tutela acestuia. Astfel chiar dacă în mod expres această obligație nu este prevăzută în sarcina sa, interpretând și analizând art. 174 în spiritul său nu se poate susține că singura atribuție a tutorelui se circumscrie în jurul gestionării patrimoniului interzișilor judecătorești. Acestuia îi revine și obligația legală de se îngriji de aceștia și a depune toate diligentele necesare în vederea însănătoșirii lor chiar dacă acestea sunt internate în spital. Cu privire la acest aspect acesta în nici un moment nu a susținut că tutorele ar avea obligația să creeze " un cadru ambiental plăcut celor puse sub interdicție", însă s-ar impune în lumina unei minime diligente, ca în vederea îndeplinirii obligațiilor legale impuse, tutorele să țină legătura cu acestea. În acest context este evidentă lipsa de interes a pârâtei față de starea de sănătate a celor aflate sub ocrotirea sa, fapt care nu a fost semnalat de către instanță. În acest sens se impune precizarea că într-adevăr instanța are o putere de apreciere în privința faptelor prezentate și invocate, însă raportat la șablonul conferit de către textul legal, în speță art. 174 al. (1).
Pe de altă parte, textul legal, stabilește că tutorele, atunci când își îndeplinește obligațiile legale, în vederea îngrijirii persoanelor puse sub interdicția sa, acestora din urmă trebuie să li se întrebuințeze veniturile, respectiv toate bunurile dacă este cazul în vederea obținerii unei însănătoșiri grabnice; or, raportat la sumele derizorii care le-au fost alocate celor două doamne puse sub interdicție, nu se poate susține sub nicio formă că instanța a ținut cont de aceste prevederi în analiza situației de fapt.
În lumina acestor argumente consideră că instanța în mod greșit a ajuns la concluzia că nu sunt aplicabile cazurile în care este întemeiată o cerere de schimbare a tutorelui conform art. 158.
La data de_ s-a depus la dosar întâmpinare din partea intimatului P. municipiului C. -N.
, solicitând instanței respingerea apelului ca fiind nefondat.
În motivare intimatul arată faptul că instanța in mod corect a apreciat faptul ca procedura privind înlocuirea tutorelui, permite o asemenea situație numai la cererea tutorelui si pentru situațiile prevăzute la art.120 alin 2, cod civil si nu sunt aplicabile cazurile de îndepărtare a tutorelui conform art.158 Cod civil, deoarece nu s-a făcut dovada ca tutorele a săvârșit un abuz, o neglijenta grava sau alte fapte care îl fac nedemn de a fi tutore, dimpotrivă acesta a acționat in interesul interziselor, atât in ceea ce privește reglementarea situației locative prin acțiuni care au dus la îmbogățirea patrimoniului acestora dar si cu privire la starea de sănătate prin asigurarea unui tratament intr-o instituție de specialitate.
Consiliul de familie, poate fi constituit ulterior la cerere si in cazul tutelelor instituite înainte de intrarea in vigoare a Noului Cod Civil si chiar in lipsa acestuia este necesar sa se tina cont in luarea deciziilor cu privire la interzis, de punctul de ședere al rudelor acestuia, in cazul de fata fiul interzisei, B. S., care a declarat ca dorește menținerea actualului tutore pentru mama sa si-a dat acordul si cu privire la numirea tutorelui pentru bunica materna, pana la data când va putea prelua personal tutela.
Cu privire la starea conflictuala dintre tutore si interzise, instanța in mod corect a apreciat ca trebuie sa se tina cont de lipsa capacității de discernământ a bolnavei, de specificul bolii psihice in cadrul căreia una dintre manifestări este si inversia afectiva.
Referitor la externarea interziselor, precizează intimatul că externarea se face la recomandarea medicului curant, insa numai cu avizul șefului de secție, iar acesta nu a considerat ca starea de sănătate este stabila, pentru a permite externarea acestora, prin urmare este adevărat ca in situația in care medicii considerau ca se impunea externarea, aveau instrumentele legale, cu precizarea ca externarea si deplasarea acestora trebuie sa se facă numai in prezenta tutorelui, sau a unei persoane delegate de acesta, fiind reprezentantul lor legal, mai ales in situația in care nu au unde sa locuiască, deoarece pana in prezent demersurile privind evacuarea chiriașilor si amenajarea locuinței, proprietate personala a interzisei M. V. F. nu sunt finalizate.
T. le a făcut dovada ca s-a interesat in mod constant de situația interziselor, atât telefonic cat si prin intermediul cadrelor medicale de la Spitalul de Boli Cronice Psihice Borsa, a trimis periodic pachete cu alimente si îmbrăcăminte si nu a refuzat plata unor tratamente medicale suplimentare.
Medicul curant, d-na Dr. L. D. și-a depășit atribuțiile de serviciu, respectiv a contactat tutorele si i-a cerut sa renunțe la tutela și in locul ei a indicat sa fie numit dl. Morutan, persoana cu care interzisa este in litigiu, si care ocupa abuziv locuința acesteia, fiind pe rol un proces de evacuare din locuința, astfel ca a fost emisa o adresa către Spitalul de Boli Cronice Psihice Borsa cu precizări referitoare la
atribuțiile tutorelui, deoarece tot d-na Dr. D. a facilitat si fuga din Spitalul de Boli Cronice Psihice Borsa a interzisei si a mamei acesteia, cu toate ca avea cunoștința de faptul ca spre deosebire de alți bolnavi psihici, cele doua fiind puse sub interdicție judecătoreasca sunt persoane lipsite de capacitate de exercițiu si nu avea dreptul sa emită bilete de voie decât cu înștiințarea tutorelui si deplasarea acestora sa se facă numai însoțite fie de tutore, fie de o alta persoana desemnata de acesta.
Sumele "derizorii" care le-au fost alocate celor doua persoane puse sub interdicție, reprezintă totalul veniturilor acestora, respectiv indemnizația de persoana cu handicap a bolnavei M. V. F. I. in suma de 234 lei si 2.154 lei, reprezentând pensia bolnavei M. F.
L. M., suma din care tutorele a trimis periodic pachete cu alimente si îmbrăcăminte pentru ambele bolnave si a achitat sumele necesare acțiunilor in instanța pentru a reintra in patrimoniul interziselor apartamentul situat in C. -N., str. Clinicilor nr. 24 si a unor terenuri revendicate, dar si pentru evacuarea persoanelor care locuiesc acolo abuziv.
La data de_ s-a depus la dosar întâmpinare din partea intimatei I. G.
, solicitând instanței respingerea apelului ca fiind nefondat, cu obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare intimata arată faptul că nu s-a demonstrat și nu există nicio cauză de nedemnitate a tutorelui I. G. care își îndeplinește cu onestitate sarcinile de tutore.
Este de observat că singura " acuză, care i se aduce - legat de unele terenuri ce face obiectul Legii 18/1991 - datează dintr-o perioadă când intimata nu era tutorele niciuneia dintre cele două interzise.
Apelantul insistă asupra împrejurării că interzisele ar trebui externate de la Spitalul din Borșa, fără să observe cel puțin 2 aspecte:
- starea lor de sănătate s-a îmbunătățit tocmai datorită îngrijirii medicale din spital; nu este posibilă externarea lor; deoarece nu dispun de o locuință liberă, apartamentul din str. Clinicilor nr. 24 a interzisei M. V. fiind litigios.
Alături de aceste procese, tutorele I. G. susține și procesul pentru redobândirea în natură a unor imobile din Reghin în baza L. 10/2001, Dosar nr._ Curtea de Apel Târgu-Mureș ( câștigat în fond ).
Se observă și împrejurarea că, tutorele I. G. a prezentat potrivit legii, anual darea de seamă instanței, acestea fiind admise.
De asemenea se observă că, dacă apelantul ar fi dorit cu adevărat dezinteresat să îmbunătățească situația interziselor, ar fi trebuit să coopereze cu tutorele I. G. și nu să o atace cu acuze imaginare.
Apelantul are 80 de ani, locuiește în gazdă într-o garsonieră, chiar în cursul acestui proces indicând mai multe adrese, prin urmare intimata are motive să se îndoiască că intervenția lui ar fi complet dezinteresată.
Analizând apelul, tribunalul reține următoarele:
Potrivit art.158 cod civil tutorele poate fi îndepărtat dacă săvârșește un abuz, o neglijență gravă sau alte fapte care îl fac nedemn de a fi tutore, precum și dacă nu își îndeplinește în mod corespunzător sarcina.
Față de probele administrate, în mod corect, a reținut instanța de fond că nu sunt îndeplinite condițiile de îndepărtare a tutorelui.
Potrivit art.174 cod civil :
Al.1 T. le este dator să îngrijească de cel pus sub interdicție judecătorească, spre a-i grăbi vindecarea și a-i îmbunătăți condițiile de viață.În acest scop, se vor întrebuința veniturile și la nevoie toate bunurile celui pus sub interdicție judecătorească.
Al.2 Instanța de tutelă, luând avizul consiliului de familie și consultând un medic de specialitate, va hotârî, ținând seama de împrejurări va fi îngrijit la locuința lui sau într-o instituție sanitară.
În acest sens, intimata, în calitate de tutore, s-a preocupat sub toate aspectele material, medical și moral în ce le privește pe cele două interzise M. V. F. și M. F. L. M. .
Astfel, a întreprins demersuri care au dus la îmbogățirea patrimoniului acestora, privitor la apartamentul proprietatea lor situat în C. -N. str.Clinicilor nr.24 și la suprafața de 10 ha teren în localitatea Morău com.Corești.
Tot privitor la aspectele de ordin material, de reținut că darea de seamă aferentă anului 2011 a fost admisă de către instanța de tutelă și s-a dat descărcare de gestiune intimatei, prin încheierea civilă nr.13553/_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._ .
Acuzațiile apelantului că intimata și-ar fi însușit suma de 9000 lei reprezentând cheltuieli de judecată care se cuvin celor două interzise urmare a câștigării unor procese nu au fost dovedite.
De asemenea chiar dacă intimata nu le-a vizitat pe interzise la Spitalul de Boli Psihice Cronice din Borșa unde sunt internate nu înseamnă că nu s-a preocupat de situația lor.În acest sens, în mod corect, a reținut instanța de fond, din probele administrate intimata s- a interesat de situația interziselor telefonic prin intermediul cadrelor medicale,le-a trimis pachete cu alimente și îmbrăcăminte și nu a refuzat plata unor tratamente medicale suplimentare.
Rezerva manifestată de intimată cu privire la externarea interziselor, în actualul context este firească și nu atrage, contrar susținerilor apelantului, nedemnitatea acesteia de a fi tutore.În condițiile unei situații locative incerte, întrucât momentan singura lor locuință nu este liberă, demersurile privind evacuarea chiriașilor nefiind finalizate, și față de afecțiunile psihice ale acestora, este în interesul celor două interzise de a rămâne, așa cum consideră și intimata, sub supravegherea cadrelor medicale din spital.
Pentru toate aceste considerente, constatând legală și temeinică sentința civilă atacată, în tem.art.296 cod proced.civilă tribunalul va respinge ca nefondat apelul declarat de C. V., împotriva Sentinței civile nr. 3773/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.
În tem.art.274 cod pr.civilă tribunalul va obliga apelantul să plătească intimatei I. G. suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de C. V., împotriva Sentinței civile nr. 3773/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.
Obligă apelantul să plătească intimatei I. G. suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de la 18 Septembrie 2013.
Președinte,
C. -A. C.
Judecător,
C. -V. B.
Grefier,
C. -S. Ș.
Red.CC/dact.CȘ _
Jud.fond:C. M. C.
| ← Decizia civilă nr. 81/2013. Stabilire program vizitare minor | Decizia civilă nr. 598/2013. Tutelă → |
|---|
