Decizia civilă nr. 128/2013. Stabilire program vizitare minor
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 128/2013
Ședința publică de la 15 Martie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: O. R. G.
JUDECĂTOR: ANA-SS GREFIER: A. P.
S-a luat în examinare apelul declarat de apelanta D. M. împotriva Sentinței civile nr. 6637/2012 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei
C. -N., privind și pe intimatul G. M., autoritate tutelară C. Local al municipiului C. -N., având ca obiect stabilire program vizitare minor.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constata lipsa părților. Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la data de_, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
T. UL
Reține că prin Sentința civilă nr.6637/_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., s-a admis în parte cererea de stabilire a programului de vizitare a minorei G. C. M. și a dreptului de a avea legături personale cu aceasta, formulată de reclamantul de G. M. în contradictoriu cu pârâta D. M. și s-a încuviințat ca autoritatea părintească asupra minorei să se exercite în comun de către ambii părinți, iar domiciliul minorei să fie la mamă; s-a încuviințat ca reclamantul să aibă legături personale cu minora după următorul program, cu posibilitatea acestuia să ia minora de la domiciliul pârâtei și cu obligația să o readucă la domiciliul acesteia: - în fiecare zi de joi, în săptămânile 2 și 4 din lună, de la ora 16 la ora 19, cu mențiunea că în timpul vacanțelor programul să fie de la ora 10 la ora 19; - în primul și al treilea week-end din fiecare lună, de vineri de la ora 17, reclamantul are dreptul să ia minora de la domiciliul pârâtei cu obligația să o readucă la domiciliul pârâtei duminica la ora 18; - în vacanța de vară în luna iulie, ultimele 3 săptămâni din lună; - în vacanta de iarnă și de primăvară minora va petrece alternativ cu fiecare părinte sărbătorile de iarnă și sărbătorile de Paște, astfel: în anii pari minora va petrece sărbătorile de Paște și Anul Nou cu mama, iar sărbătorile de Crăciun cu tatăl, iar în anii impari invers; - cu ocazia zilei de naștere a reclamantului între orele 13 și 19; - cu ocazia zilei de naștere a minorei între orele 15 si 19; s-a încuviințat reclamantului comunicarea telefonică cu minora de minim două ori pe săptămână, înștiințarea acestuia de către mama minorei cu privire la activitățile școlare ale minorei cu cel puțin 4 zile înainte de data stabilită pentru aceste activități și înștiințarea acestuia de către mama minorei cu privire la modificarea stării de sănătate a minorei.
S-au respins celelalte cereri ale reclamantului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
În privința cererii de constatare ca autoritatea părinteasca revine în comun reclamantului și pârâtei, raportat la prevederile noului Cod Civil, respectiv art.6 alin.6 coroborat cu art.397, art.483, art.398 din noul cod civil și constatând că din probele administrate nu au reieșit motive temeinice pentru ca autoritatea părintească să fie exercitată de un singur părinte,
instanța a încuviințat ca autoritatea părintească asupra minorei G. C. M. să se exercite în comun de către ambii părinți, iar domiciliul minorei să fie la mamă.
Având în vedere disp. art.401 din Noul Cod Civil instanța a stabilit un program de vizitare, reținând principiul egalității în drepturi a părinților, în ceea ce privește exercitarea drepturilor și îndatoririlor față de copiii minori, acesta fiind unul din principiile care guvernează relațiile de familie. Art. 14 alin. 1 din legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, prevede că "C. ul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament.";
În consecință, părintele la care s-a stabilit domiciliul copilului, este obligat să permită celuilalt părinte să-și exercite dreptul de a avea legături personale cu minorul.
Potrivit art. 15 alin.1 din legea nr. 272/2004, "1) În sensul prezentei legi, relațiile personale se pot realiza prin: a) întâlniri ale copilului cu părintele ori cu o altă persoană care are, potrivit prezentei legi, dreptul la relații personale cu copilul; b) vizitarea copilului la domiciliul acestuia; c) găzduirea copilului pe perioadă determinată de către părintele sau de către altă persoană la care copilul nu locuiește în mod obișnuit; d) corespondență ori altă formă de comunicare cu copilul; e) transmiterea de informații copilului cu privire la părintele ori la alte persoane care au, potrivit prezentei legi, dreptul de a menține relații personale cu copilul; f) transmiterea de informații referitoare la copil, inclusiv fotografii recente, evaluări medicale sau școlare, către părintele sau către alte persoane care au dreptul de a menține relații personale cu copilul.";
Cu toate acestea, dreptul de a avea legături personale cu minorul urmează să fie exercitat în așa fel încât să nu aibă o influență negativă asupra dezvoltării minorului, trebuind să fie respectate condițiile normale în privința întreținerii acestor legături, cu respectarea principiului respectării și promovării cu prioritate a interesului superior al minorului, potrivit art. 6 lit. a din Legea nr. 272/2004.
Instanța a reținut că minora în vârsta de 5 ani și jumătate locuiește
împreună cu mama sa. Așa cum rezultă din raportul de anchetă psiho-socială relațiile dintre cei doi părinți sunt caracterizate prin disensiuni accentuate și divergențe de opinii, iar exprimarea dezacordului și a reproșurilor au loc frecvent în prezența copilului. În prezența exclusivă a mamei a fost evidențiată relația apropiată cu minora, în prezența ambilor părinți copilul a manifestat nesiguranță, ezitare și cenzură, iar ulterior când tatăl și fetița au rămas singuri, minora a comunicat și s-a jucat cu acesta. Din interogatoriul pârâtei reiese că minora nu l-a vizitat pe tată la domiciliul acestuia și că manifestă o protecție excesivă a fetiței față de tatăl acesteia, în condițiile în care din declarațiile martorilor, interogatorii și înscrisurile depuse nu au relevat un
comportament neadecvat al tatălui față de fiica sa. Atașamentul minorei de mamă, nu este de natură să justifice restrângerea drepturilor reclamantului, cu atât mai mult cu cât acesta are o relație bună cu minora, iar aceasta și-a manifestat dorința de a fi vizitată de tată. Prin urmare se impune ca reclamantul să aibă posibilitatea să ia copilul de la locuința mamei mai des față de programul propus de pârâtă pentru a se putea asigura intimitatea necesară unei relații personale cu atât mai mult cu cât copilul nu are obișnuința relației cu tata și are nevoie să recupereze normalitatea acesteia. Deplasarea împreună cu minora în afara locuinței pârâtei este esențială în scopul stabilirii unei apropieri reale între tată și fiică.
Acest drept este în deplină concordanță și cu interesul superior al copilului de a beneficia de sprijinul, protecția și echilibrul emoțional conferite de prezența figurii paterne în viața sa, iar exercitarea acestui drept trebuie să aibă loc în mod firesc, necenzurat de celălalt părinte. Pentru a fi posibilă crearea și menținerea legăturii afective specifice relației părinte-copil, părintele care nu locuiește cu minorul trebuie să beneficieze de un timp rezonabil pentru exercitarea dreptului său, astfel încât acesta să nu devină pur formal, în condițiile în care reclamantul prezintă suficiente garanții morale și materiale și manifestă interes pentru menținerea relației cu fiica sa. Rezultă din actele depuse la dosar că minora are unele probleme de sănătate și a fost diagnosticată cu sindrom anxios. Instanța a apreciat că această situație nu constituie un motiv pentru ca reclamantul să nu poată lua copilul la domiciliul său mai des, având în vedere că recomandările medicilor pot fi respectate și de către reclamant, după cum acesta poate asigura și administrarea tratamentului prescris de medici pentru copil.
Sunt de înțeles din punct de vedere emoțional temerile pârâtei în legătură cu starea sănătății copilului său, însă aceasta trebuie să manifeste încredere și în capacitatea tatălui de a avea grijă de copil, nefiind relevate, din probele administrate, situații care ar dovedi lipsa de supraveghere a copilului de către reclamant. Programul de vizitare trebuie să permită o relație reală și efectivă între minoră și tatăl său, astfel încât să nu fie afectat procesul de dezvoltare și maturizare a fetitei, proces ce presupune recunoașterea imaginii paterne și sentimentul de siguranță conferite de prezența paternă. Instanța a constatat că relația dintre reclamantul și fiica sa intră în sfera vieții de familie în sensul art. 8 CEDO. Dispoziția convențională reclamă îndeplinirea de către autoritățile statului a unor obligații pozitive inerente respectării efective a vieții de familie, iar în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, ea implică un drept al părintelui de a beneficia de măsuri adecvate pe care autoritățile naționale competente trebuie să le dispună pentru ca acesta să fie alături de copilul său, cu respectarea în mod evident a echilibrului între necesitatea existenței contactului minorului cu părintele său și asigurarea respectării intereselor superioare ale copilului (cauza Ignaccolo-Zenide contra României).
Posibilitatea părintelui și a copilului de a se bucura reciproc unul de compania celuilalt reprezintă un element fundamental al vieții de familie (cauza Monory contra României), astfel că, instanța nu a putut reține apărările pârâtei în sensul că fetița refuză să plece cu reclamantul în condițiile în care, minora, când a fost audiată de instanță, a spus că îi este frică să meargă în oraș sau acasă cu tatăl său, întrucât i-a spus mama că o va bate reclamantul dacă face boacăne, iar dacă nu i-ar fi frică ar dori să meargă acasă la el. Părinții, ambii intelectuali, au datoria să se comporte civilizat, să se respecte reciproc și să
renunțe la resentimente pentru sănătatea și dezvoltarea armonioasă a personalității copilului lor și să nu le manifeste în prezența minorei, care evident simte că relația părinților este tensionată. Este esențial ca aceștia să înțeleagă că minora are nevoie să se simtă în siguranță și iubită de ambii părinți, iar inducerea în mintea copilului a unei imagini negative despre celălalt părinte nu face decât să producă o destabilizare emoțională a minorei, sentimente de insecuritate și o confuzie în mintea acesteia, în condițiile în care la această vârstă fragedă fetița nu are capacitatea de a înțelege clar care sunt problemele părinților, în acest sens fiind concluziile psihologului din raportul de ancheta psiho-socială.
Luând în considerare programul de vizitare propus de fiecare dintre părți, ca expresia practică a menținerii legăturilor între minor și părintele cu care nu locuiește, instanța a dat eficiență principiului preeminenței interesului superior al copilului și îl va încuviința conform dispozitivului.
Împotriva acestei hotărâri a promovat apel pârâta D. M.,
solicitând admiterea apelului, modificarea in parte a hotărârii pronunțate de instanța de fond, și în consecință să dispună:
Stabilirea programului de vizitare de către reclamant a minorei G.
M. astfel: cu luarea minorei la domiciliul reclamantului după cum urmează:
în fiecare zi de joi în săptămânile 1 și 3 din lună de la ora 16 la ora 19 cu excepția vacanțelor de primăvară, vară și iarnă.
în primul și al treilea week-end din lună, de vineri de la ora 17, reclamantul are dreptul să ia minora de la domiciliul pârâtei cu obligația să o readucă la domiciliul pârâtei duminică la ora 18 cu excepția lunii august.
în vacanța de iarnă și de primăvară în perioada sărbătorilor de Crăciun respectiv de Paște alternativ 5 zile începând cu ziua precedentă sărbătorii de la ora 10 până a 5 -a zi la ora 18 astfel încât în anii pari să petreacă sărbătorile de Paște și Anul Nou cu mama, iar sărbătorile de Crăciun cu tatăl iar în anii impari invers.
Să încuviințeze ca la aniversarea zilei de naștere a minorei reclamantul să viziteze minora la domiciliul mamei sau la locația în care minora își aniversează ziua de naștere.
Respingerea cererii prin care reclamantul solicită înștiințarea sa cu privire la modificarea stării de sănătate a minorei.
În motivarea cererii s-a arătat că sentința civilă atacată este în parte nelegală și netemeinică pentru următoarele motive: în ceea ce privește programul din timpul săptămânii și week-end în modalitatea în care a fost stabilit de prima instanța nu este confortabil pentru nici una din părțile implicate. Corelarea programului din timpul săptămânii cu programul din week-end ar fi în interesul tuturor părților dar mai ales în interesul minorei.
Astfel, dacă instanța a stabilit ca program de vizitare primul și al treilea week- end din lună apreciază că este potrivit ca și programul de vizitare din timpul săptămânii să fie tot în prima și a treia săptămână, respectiv în fiecare zi de joi din săptămână 1 și 3 din lună. În felul acesta pe timpul unei săptămâni minora ar fi mai mult cu tatăl ei pregătindu-se astfel pentru perioadele de timp mai mari din perioada vacanței. Pe de altă parte, atâta timp cât instanța a stabilit program de vizitare și în timpul vacanțelor de primăvară, vară și iarnă nu se justifică ca pe această perioadă să fie stabilit programul săptămânal sau programul pentru week-end deoarece aceasta presupune limitarea dreptului minorei de a petrece vacanța și cu mama.
În ceea ce privește programul din perioada vacanței de iarnă și de primăvara apreciază că instanța trebuie să precizeze concret acest program pentru a putea fi realizat. Astfel, pentru a putea petrece sărbătorile de Crăciun cu un părinte și sărbătorile de Anul Nou cu celălalt părinte, perioada de timp din vacanță nu poate fi mai mare de 5-6 zile.
În ceea ce privește programul de vizitare de aniversarea zilei de naștere a minorei instanța a stabilit că reclamantul va putea duce minora la domiciliul acestuia deși o astfel de cerere nu a fost formulată. Reclamantul a solicitat ca instanța să încuviințeze ca la aniversarea zilei de naștere a minorei să poată vizita minora la domiciliul mamei sau la locația în care minora își aniversează ziua de naștere. Doar în această modalitate această cerere este întemeiată și firească.
Cererea reclamantului de a fi înștiințat cu privire la modificarea stării de sănătate a minorei aceasta este neîntemeiată. Atâta timp cât instanța a încuviințat ca autoritatea părintească să fie exercitată în comun de ambii părinți reclamantul are dreptul să se adreseze medicului de familie pentru a constata personal starea de sănătate a minorei. Pe de altă parte, programul de vizitare săptămânal și în weekend-uri îi permite sa constate personal starea de sănătate a minorei. Modificarea stării de sănătate poate fi o părere subiectivă a unuia sau a altuia dintre părinți motiv care nu ar face decât să genereze noi conflicte între părinți ceea ce ar crea un disconfort serios minorei.
In drept, s-au invocat dispozițiile art. 282 si urm. C.pr.civ. art. 295, art.
296 C.pr.civ.
Prin întâmpinarea formulată de intimatul G. M.,
s-a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea în totalitate a hotărârii primei
instanțe ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
Prin hotărârea atacată, instanța de fond a stabilit ca intimatul să viziteze minora în al doilea și al patrulea week-end din lună iar în săptămânile impare să aibă posibilitatea de a vedea minora în ziua de joi.
Rațiunea instanței a fost în mod clar aceea de a asigura un anumit grad de continuitate pentru relația părinte copil în condițiile în care, o perioadă de două săptămâni între vizite, pentru un copil cu vârsta de 5 ani este un interval de timp destul de lung. De asemenea, un atare program ar cauza un evident disconfort și confuzie minorei cât timp este luată de acasă joi după amiaza, seara revine acasă numai pentru ca a doua zi să plece din nou cu tatăl. Un asemenea program nu este nicidecum de natură să pregătească minora pentru perioade mai lungi de timp petrecute exclusiv cu tatăl, dar va fi în mod cert un factor de stres și oboseală pentru copil.
În egală măsură, acest program trebuie păstrat și în perioadele de vacanță cu excepția bineînțeles a perioadelor pentru care există stabilit un alt program, fiind obligatorie menținerea legăturilor părinte copil și în perioada de vacanță.
Așadar, ceea ce se solicită de către pârâtă, și anume ca vizita prevăzută pentru ziua de joi să aibă loc tot în săptămânile pare, este neîntemeiată și
inoportună raportat la scopul urmărit și pe care instanța de fond l-a sesizat în mod corect.
Pârâta solicită ca în cursul lunii august programul de vizită să fie eliminat, altfel fiind afectat dreptul mamei de a petrece vacanța cu minora. Având în vedere că instanța de fond a stabilit ca minora să petreacă cu tatăl ultimele trei săptămâni din luna iulie apreciază că și apelanta poate să beneficieze ca perioadă de vacanță exclusivă ultimele trei săptămâni din luna
august. Se impune însă a fi păstrat programul de vizită obișnuit pentru week endul din prima săptămână a lunii august pentru a asigura continuitatea relațiilor părinte - copil.
Referitor la programul de vizită stabilit pentru aniversarea minorei într- adevăr intimatul a solicitat a i se permite vizitarea minorei la domiciliul mamei sau la locația unde se va afla minora. În aceste condiții nu se poate opune solicitării apelantei și modificarea programului de vizită în acest sens.
În ceea ce privește cererea apelantei de înlăturare a dispozițiilor privind înștiințarea cu privire la modificarea stării de sănătate a minorei, solicită respingerea acestei solicitări. Chiar dacă instanța a dispus ca autoritatea părintească să fie exercitată în comun astfel că are posibilitatea de a se adresa direct medicului de familie, această soluție nu este una care să-i permită să fie informat rapid despre eventualele modificări de sănătate.
Consideră că această posibilitate nu exclude și nu poate acoperi obligația apelantei de a-l informa cu privire la starea de sănătate a fetiței mai ales în condițiile în care informarea este o chestiune extrem de simplă ce nu necesită vreo formalitate specială.
Raportat la toate aspectele învederate mai sus apreciază ca fiind vădită netemeinicia apelului formulat de către reclamantă, motiv pentru care solicită respingerea și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate și a ansamblului probator administrat în cauză, tribunalul reține următoarele:
Cu privire la motivul de apel ce vizează ziua de naștere a minorei, tribunalul apreciază că acesta este întemeiat. Prin cererea de chemare în
judecată reclamantul a solicitat instanței să încuviințeze să viziteze minora și să fie prezent la ziua de naștere a acesteia. Față de această cerere este clar că prima instanță a acordat altceva decât s-a cerut. Prin întâmpinarea formulată intimatul a fost de acord cu admiterea apelului sub acest aspect, astfel că tribunalul a ținut cont și de acordul părților cu privire la acest motiv de apel.
În ceea ce privește motivul de apel cu privire la programul din cursul săptămânii în zilele de joi și week-end-urile din săptămânile 1 și 3 din lună, tribunalul apreciază că apelul este nefondat. Prin stabilirea unui program de vizitare în care minora să se întâlnească cu tatăl său doar în săptămânile 1 și 3, practic de joi până duminică, s-ar ajunge ca întâlnirile dintre tată și copil să nu aibă continuitate, iar scopul realizării unei adevărate apropieri între fiică și tată să nu se realizeze. Așa cum corect a reținut prima instanță, la stabilirea programului de vizitate este prioritar interesul superior al copilului.
În aprecierea instanței, programul de vizitare pe care îl propune apelanta este de natură a rupe echilibrul timpului petrecut de minoră în compania
fiecăruia dintre părinți în defavoarea tatălui. Or, este în interesul superior al minorei ca ambii părinți să fie prezenți în viața sa în mod constant, astfel încât raporturile cu unul dintre părinți să nu se dezvolte în detrimentul raporturilor cu celălalt părinte.
Potrivit dispozițiilor art.14 alin.1 și 16 alin 1 din Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului orice copil care a fost separat de unul dintre părinți printr-o măsură dispusă în condițiile legii are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu ambii părinți, cu excepția situației în care acest lucru contravine interesului superior al minorului, iar conform art. 31 alin.1 și 2 din aceeași lege ambii părinți sunt responsabili pentru creșterea copiilor lor, iar exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor de către aceștia trebuie să se subordoneze acestui interes superior.
Conform acestor prevederi relațiile personale cu părintele căruia nu i-a fost încredințat trebuie să vizeze, in primul rând, interesul superior al copilului.
Cu privire la acest interes, acesta este evident în condițiile în care din probele administrate în cauză nu s-a evidențiat vreun dezinteres al tatălui în ceea ce privește creșterea și educarea minorei. Tatăl este preocupat de copil, se
interesează de situația acestuia, iar minora nu pare să nu-l accepte sau să nu-l iubească. Ca urmare, tribunalul apreciază că pentru păstrarea relațiilor minorei cu tatăl, pentru consolidarea acestor relații și favorizarea unei bune comunicări între părinte și copil, ținând cont și de vârsta minorei căreia trebuie să i se asigure și o anumită stabilitate, este necesar ca programul stabilit să asigure o permanență a acestor legături.
În ceea ce privește perioada vacanței de vară, tribunalul apreciază că pentru a asigura egalitate de tratament între cei doi părinți se impune ca și apelanta să aibă o perioadă de 3 săptămâni pe care să le petreacă exclusiv cu minora, așa cum tatăl are o asemenea perioadă în ultimele trei săptămâni din luna iulie. Ca urmare, apreciază că motivul de apel cu privire la relațiile reclamantului cu minora să nu vizeze și ultimele trei săptămâni din luna august. În același sens se impune și modificarea programului de vizitare pe durata sărbătorilor de iarnă și de Paști. Mai mult, cu privire la programul de vizitare din timpul acestor sărbători se impune menționarea exactă a perioadei pentru a nu se crea confuzii sau neînțelegeri. Ca urmare, tribunalul apreciază că se impune ca durata programului să fie de 5 zile cu începere din ziua precedentă sărbătorii de la ora 10 până în a cincea zi la ora 18.
Nu este întemeiat motivul de apel ce vizează înlăturarea obligației apelantei de a informa reclamantul cu privire la starea de sănătate a minorei. Aceasta deoarece este normal ca tatăl să fie informat cu privire la starea de sănătate a copilului, drept conferit de dispozițiile Legii nr.272/2004. Faptul că prima instanță a stabilit ca autoritatea părintească să se exercite în comun nu schimbă situația întrucât nu este normal ca tatăl să se informeze permanent cu privire la starea de sănătate a minorei luând legătura cu medicul de familie și nu primind aceste vești de la mamă. Există situații în care informarea din partea medicului de familie să vină cu întârziere sau când copilul ar putea avea probleme de sănătate fără a trece pe la medicul de familie, ci ajungând la internare sau la o unitate de primire a urgențelor. De aceea este important ca acesta să fie informat de către mamă.
Raportat la considerentele mai sus invocate, în baza dispozițiilor art.296 Cod de procedură civilă tribunalul va admite apelul și va schimba în parte sentința atacată .
În temeiul dispozițiilor art.274 și art.275 Cod de procedură civilă va obliga intimatul să plătească apelantei cheltuieli parțiale de judecată în cuantum de 410 lei.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite în parte apelul declarat de apelanta D. M. , împotriva Sentinței civile nr. 6637/_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o schimbă în parte, și anume în ceea ce privește programul de vizitare, în sensul că:
Încuviințează ca reclamantul să aibă legături personale cu minora după următorul program, cu posibilitatea acestuia să ia minora de la domiciliul pârâtei si cu obligația să o readucă la domiciliul acesteia:
în fiecare zi de joi, în săptămânile 2 si 4 din lună, de la ora 16 la ora 19, cu mențiunea că în timpul vacanțelor programul să fie de la ora 10 la ora 19, cu excepția perioadei din vacanța de iarnă și de primăvară când minora petrece sărbătorile cu mama și în ultimele 3 săptămâni din luna august;
în primul si al treilea week-end din fiecare lună, de vineri de la ora 17, reclamantul are dreptul să ia minora de la domiciliul pârâtei cu obligația să o readucă la domiciliul pârâtei duminica la ora 18, cu excepția ultimelor 3 săptămâni din luna august;
în vacanta de iarnă și de primăvară minora va petrece alternativ cu fiecare părinte Sărbătorile de iarnă și Sărbătorile de Paște, câte 5 zile, începând cu ziua precedentă sărbătorii de la ora 10, până în a cincea zi la ora 18, astfel: în anii pari minora va petrece Sărbătorile de Paște și Anul Nou cu mama, iar Sărbătorile de Crăciun cu tatăl, iar in anii impari invers;
cu ocazia zilei de naștere a minorei intre orele 15 si 19, la domiciliul mamei sau locația unde minora își aniversează ziua de naștere.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Obligă apelanta să plătească intimatului cheltuieli de judecată parțiale, în sumă de 410 lei.
Definitivă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de la 15 Martie 2013.
Președinte,
R. G.
Judecător, Ana-SS
Grefier,
P.
Red.dact.S.S./C.Ț.
5 ex/_
Jud.fond.C. R.
.
| ← Decizia civilă nr. 348/2013. Stabilire program vizitare minor | Decizia civilă nr. 3029/2013. Stabilire program vizitare minor → |
|---|
