Decizia civilă nr. 81/2013. Stabilire program vizitare minor
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZI A CIV IL Ă Nr. 81/A/2013 Ședința publică din data de 19 iunie 2013
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: R. | -I. | B., judecător |
JUDECĂTOR: M. | -L. | B. |
GREFIER: M. | -M. | E. |
S-a luat în examinare, urmare recalificării căii de atac, apelul declarat de pârâtul M.
D.
împotriva sentinței civile nr. 305/_, pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul nr._, având ca obiect stabilire program vizitare minor.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru pârâtul-apelant avocat Rădăcină Felicia, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind pârâtul-apelant M. D.
, reclamantele-intimate Ș. I., Ș. D. și autoritatea tutelară P. comunei R. .
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că, la data de_, la dosar s-au depus, în scris, prin serviciul de registratură, precizări din partea pârâtului-apelant M. D., în două exemplare.
Reprezentantul pârâtului-apelant, avocat Rădăcină Felicia, consideră că se impune completarea probațiunii în sensul de a se efectua o anchetă psihosocială la domiciliul apelantului din localitatea R., pentru a se observa starea psihică a minorului, respectiv dacă acesta este pregătit psihic pentru programul solicitat de reclamante.
Tribunalul, după deliberare, respinge cererea de suplimentare a probatoriului formulată de către reprezentantul apelantului, nefiind necesară și utilă cauzei.
Reprezentantul pârâtului-apelant, avocat Rădăcină Felicia, arată că nu are alte cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind alte cereri prealabile soluționării apelului de formulat, tribunalul dispune dezbaterea acestuia, dând cuvântul reprezentantului pârâtului-apelant în susținere.
Reprezentantul pârâtului-apelant, avocat Rădăcină Felicia, solicită instanței admiterea apelului așa cum a fost formulat și precizat, stabilirea unui program de vizitare a minorului, cel puțin pentru un an, la domiciliul apelantului așa cum a solicitat prin acțiune, cu cheltuieli de judecată.
Deliberând constată:
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 305/_, pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul nr._, instanța de fond admite în parte acțiunea civilă formulată și precizată de reclamantele Ș. I., Ș. D., ambele cu domiciliul în com. Zabreni, N., nr. 250, jud. Arad în contradictoriu cu pârâtul M. D. domiciliat în loc R., nr. 124, jud. Bistrița-Năsăud, și în consecință: încuviințează reclamantelor să aibă legături personale cu minorul M. Damian, născut la data de 5 aprilie 2006, după următorul program: în vacanta de iarnă, în ani pari o săptămână de Crăciun din data de 23.12, ora 10.00 până în
29.12. ora 18.00, iar în anii impari o săptămână de Anul Nou din 29.12 ora 10 si până în
04.01 ora 18.00; în vacanța de Paștele ortodox în ani impari din joia mare ora 10.00 până miercurea după paște la ora 18.00; în vacanța de vară din 01.08. ora 10.00 și până în data de 15.08., în toate cazurile cu posibilitatea reclamantelor de a lua-prelua minorul de la domiciliul pârâtului la domiciliul acestora și ulterior după terminarea programului, prin revenirea la domiciliul pârâtului; respinge cererea pârâtului de obligare a reclamantelor la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prim a instanță a reținut:
Prin acțiunea civilă formulată și înregistrată inițial la Judecătoria Lipova sub nr. _
, ulterior declinată spre competentă soluționare la Judecătoria Năsăud, fiind precizată și reînregistrată la această instanță sub nr._, reclamantele Ș. I. și Ș. D. au chemat în judecată pe pârâtul M. D. solicitând instanței ca prin hotărârea ce va fi pronunțată să stabilească în favoarea acestora un program de vizitare a minorului M. Damian după cum urmează:
în vacanța de iarnă, în ani pari, o săptămână de Crăciun din data de 23.12 ora
10.00 până în 29.12 ora 18.00, iar în ani impari, o săptămână de Anul Nou din
29.12 ora 10.00 și până în 04.01;
în vacanța de Paștele ortodox în ani impari din joia mare ora 10.00, până miercurea după paște la ora 18.00;
în vacanța de vară din 01.07. ora 10.00 și până în data de 15.08. ora 18.00, cu mențiunea că în toate cazurile aceste vizite să fie efectuate prin luarea-preluarea minorului la domiciliul reclamantelor din N., jud. Arad, sau în orice altă locație din România.
În fapt, reclamantele au arătat că prin sentința de divorț, minorul M. Damian, născut la data de_ a fost încredințat spre creștere și educare tatălui acestuia având în vedere că la data respectivă, mama copilului, reclamanta Ș. I. nu avea posibilități materiale pentru a putea să crească minorul, nerealizând nici un venit.
S-a arătat că motivul promovării acestei acțiuni este acela că relațiile dintre minor și mama acestuia, precum și cu bunicii materni sunt nejustificat de cenzurate de către pârât și bunicii paterni ai minorului, fapt ce a determinat înstrăinarea minorului de mama sa.
S-a menționat că pârâtul și părinții acestuia nu au permis reclamantei să ia minorul și să îl ducă în vizită la domiciliul acesteia sau nici măcar să îl ia pentru câteva ore în orașul din apropiere fiind nevoită reclamanta să efectueze vizita exclusiv la domiciliul tatălui pârât și al părinților lui, unde evident există un disconfort pentru buna desfășurare a relațiilor dintre mamă și minor.
În final, reclamantele au arătat că minorul este influențat negativ să se îndepărteze de acestea și că în aceste condiții mod clar este nevoie ca relațiile dintre minor și mama acestuia să se desfășoare într-un alt mod astfel încât acesta să beneficieze și să se poată bucura și de dragostea maternă, fiind o cerință necesară pentru dezvoltarea armonioasă din punct de vedere psihic.
În drept, s-au invocat prevederile art. 401 Cod civil.
În dovedirea acțiunii reclamatele as-au folosit de proba cu înscrisuri.
Pârâtul, legal citat, s-a prezentat în instanță și a formulat la dosar întâmpinare, poziția acestuia fiind de oponență la admiterea acțiunii astfel cum a fost precizată.
În apărarea sa, pârâtul a arătat că vizita și deplasarea minorului la domiciliul reclamantelor nu este în favoarea minorului fiind la o vârstă destul de fragedă și neavând o legătură strânsă cu mama sa și cu bunica maternă. S-a mai arătat că minorul a fost vizitata de mama sa doar de două ori și a mai fost sunat la telefon periodic.
În final, a arătat că minorului nu-i lipsesc nici lucruri materiale, nici dragoste maternă pe care o primește din partea mamei vitrege și a bunicii paterne care se implică în creșterea și educarea copilului, astfel că hotărârea va trebui luată în favoarea minorului și nu în favoarea reclamantelor, vizita putându-se efectua doar la domiciliul tatălui pârât.
În probațiune, pârâtul s-a folosit de proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorii Gavriloaie M. și R. I. .
Din oficiu, instanța a dispus efectuarea de anchete psihosociale la domiciliile părților, concluziile anchetelor fiind atașate la dosar. Totodată a procedat și la audierea minorului în Camera de consiliu, toate aspectele discutate fiind consemnate într-un proces verbal (f.63).
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma probatoriului administrat în cauză, respectiv proba cu înscrisuri, declarațiile martorilor, concluziile anchetelor psihosociale și
având în vedere și opțiunea minorului exprimată cu ocazia audierii, instanța reține următoarea stare de fapt:
Reclamanta Ș. I. și pârâtul M. D. au fost căsătoriți iar din căsătorie a rezultat minorul M. Damian, născut la data de 05 aprilie 2006.
Prin Sentința civilă 2100/2009 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul civil nr._ a fost dispusă desfacerea căsătoriei celor doi soți iar minorul a fost încredințat spre creștere și educare tatălui pârât, mama minorului fiind obligată să plătească lunar o pensie de întreținere în sumă de 150 lei în favoarea minorului.
Părțile locuiesc în localități diferite, adică reclamantele în comuna Zăbrani, sat N., județul Arad iar pârâtul împreună cu minorul M. Damian și bunica paternă a minorului în localitatea R., județul Bistrița-Năsăud, astfel cum reiese din susținerile părților și referatul de anchetă socială.
Cu privire la dreptul ce se solicită a fi stabilit prin prezenta hotărâre, trebuie precizat că este vorba despre dreptul fiecărui părinte de a menține relații personale cu propriul copil, în mod corelativ acest drept aparținând și copilului. În primul rând art.8 din CEDO, cuprinde un asemenea drept în cadrul noțiunii mai largi de drept la respectarea vieții private și de familie. Or, CEDO, primează față de dreptul intern, conform art. 20 din Constituția României, republicată. De asemenea, în dreptul intern este reglementat dreptul sus menționat.
Conform art. 14 alin.1 și art 15 alin. 1 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, copilul are dreptul de a menține relații personale și directe cu părinții, rudele, precum și alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament, aceste relații personale putându-se realiza prin întâlniri ale copilului cu persoanele respective, vizitarea copilului la domiciliul său, găzduirea copilului pe o perioadă determinată, corespondență sau altă formă de comunicare ori transmiterea de informații referitoare la copil. Dreptul la relații personale nu este, așadar, numai un drept al părintelui, ci și un drept fundamental al copilului.
Art. 31 din lege prevede, la rândul său, atât responsabilitatea ambilor părinți pentru creșterea copiilor lor, obligația acestora ca în exercitarea drepturilor și îndatoririlor părintești să aibă în vedere întotdeauna interesul superior al copilului și să asigure bunăstarea materială și spirituală a copilului, în special în îngrijirea acestuia, prin menținerea relațiilor personale cu el ori prin asigurarea creșterii, educării și întreținerii sale, cât și dreptul oricăruia dintre părinți de a se adresa instanței de judecată în caz de neînțelegeri cu privire la exercitarea drepturilor și îndatoririlor părintești.
Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. 3 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești, acestui principiu urmând a i se subordona și hotărârea instanței privind programul de legături personale a minorului cu mama acestuia precum și cu bunica lui maternă.
Mama reclamantă își manifestă prin prezenta cerere intenția de a-și exercita efectiv dreptul de a avea legături personale cu fiul său, solicitând instanței stabilirea unui program de legături personale cu acesta, cu mențiunea ca și bunica maternă să poată beneficia alături de aceasta de dreptul de a avea legături personale cu nepotul său.
Dreptul conferit de reglementările mai sus enunțate presupune exercitarea lui neîngrădită, cât timp titularul dreptului nu abuzează de el și nu pune în primejdie interesele primordiale ale minorului.
De aceea, în caz de neînțelegere între părți cu privire la exercitarea acestui drept, instanța va soluționa conflictul fixând un program concret de întâlnire între părinte și copil, astfel încât acest program să reflecte cât mai fidel dreptul părintelui de a avea legături personale și contacte directe cu minorul, fără să creeze premisa exercitării abuzive, contrare dreptului concomitent al celuilalt părinte și, mai ales, interesului minorului.
Pentru determinarea interesului copilului, instanța apreciază că trebuie avut în vedere întregul complex de împrejurări menite să asigure copilului o dezvoltare fizică, morală și
intelectuală armonioasă, interesând vârsta acestuia, legăturile afective ce s-au stabilit între părți și copil, precum și între copil și alți membrii ai familiei extinse.
Instanța va avea în vedere, pe lângă dispozițiile legale expuse anterior și dispozițiile art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului ce fac parte din integrantă din dreptul intern conform art. 11 alin. 2 și art. 20 din Constituție. În cauza Eriksson contra Suediei, Curtea Europeană a statuat cu valoare de principiu, că în lumina drepturilor garantate de Convenție, contactele reciproc acceptate ale copilului cu părintele său constituie un element fundamental al vieții de familie. Același principiu a fost aplicat și în cauza Monory contra României și în cauza Ignaccolo-Zenide contra României, subliniindu-se că în cazul în care copii nu sunt suficient de maturi pentru a-și exprima ei înșiși în mod clar propriile preferințe, instanța trebuie să promoveze interesele superioare ale acestora.
Interesul superior al copilului pentru dezvoltarea sa armonioasă este acela de a păstra legături cu ambii părinți, iar legăturile personale cu minorul la care are dreptul părintele trebuie să asigure minorului timpul necesar pentru a-și cunoaște părintele și să aibă cu acesta o relație armonioasă care nu poate fi construită decât în timp, iar durata vizitelor să fie suficientă ca părintele să-și poată exercita atribuțiile de educare a minorului.
În speță, instanța reține următoarele elemente de fapt care au influență determinantă pentru stabilirea programului concret al relațiilor personale dintre minor și mama reclamantă (și implicit și cu bunica maternă): vârsta minorului, ambianța propice dezvoltării lui oferită de mediul în care trăiește în prezent dar și distanța mare dintre domiciliul mamei și domiciliul minorului. Instanța a avut în vedere și concluziile anchetelor psihosociale efectuate la domiciliul părților, care arată că mama și bunica din partea mamei împreună dispun de condiții locative foarte bune. Instanța va avea în vedere și opinia exprimată de minor cu ocazia audierii în camera de consiliu care a relatat că dorește să aibă pe viitor legături personale atât cu mama sa cât și cu bunica maternă.
Astfel, instanța consideră că este deosebit de important ca minorul M. Damian sa aibă legături personale cu mama sa (și implicit cu rudele din familia mamei extinsă), fiind oportun și benefic ca aceștia să aibă posibilitatea de a petrece cât mai mult timp împreună, fără a fi necesară prezența tatălui pârât, minorul fiind la o vârstă la care poate și chiar este recomandabil să-și creeze o relație personală cât mai strânsă alături de mama sa, care ar asigura o dezvoltare afectivă sănătoasă a copilului. În consecință, se va acorda posibilitatea pentru mama reclamantă de a lua minorul de la domiciliul tatălui și cu condiția ca aceasta să poată oferi minorului condiții optime de găzduire.
Astfel apreciind că reclamanta Ș. I. alături de reclamanta Ș. D. (bunica maternă) prezintă garanții materiale și morale și pentru considerentele arătate mai sus, instanța, în lipsa acordului părților cu privire la modalitatea de desfășurare a programului de vizitare, urmează să admită în parte cererea reclamantelor și să încuviințeze exercitarea dreptului mamei și implicit bunicii materne de a avea legături personale cu minorul M. Damian, născut la data de_ după următorul program de legături personale:
- în vacanta de iarna, în anii pari o săptămână de Crăciun din data de 23.12, ora 10.00 până în 29.12. ora 18.00, iar în anii impari o săptămână de Anul Nou din 29.12 ora 10 si până în 04.01; - în vacanța de Paștele ortodox în ani impari din joia mare ora 10.00 până miercurea după paște la ora 18.00; - în vacanța de vară din 01.08. ora 10.00 și până în data de 15.08., în toate cazurile cu posibilitatea reclamantelor de a lua-prelua minorul de la domiciliul pârâtului la domiciliul acestora și ulterior după terminarea programului, prin revenirea la domiciliul pârâtului.
Pe tot timpul programului de vizitare reclamantele sunt obligate să respecte programul de somn și hrană a minorului, iar la sfârșitul programului să readucă minorul la domiciliul acestuia.
Instanța atrage atenția părților că trebuie să manifeste bună-credință în desfășurarea programului de vizitare și că trebuie să țină seama de interesul superior al copilului, de a crește într-un mediu echilibrat din toate punctele de vedere și că acest interes primează față de orice alt interes al părinților săi.
Având în vedere prevederile art. 6 lit. c din Legea nr. 272/2004 în baza cărora respectarea și garantarea drepturilor copilului presupune, printre altele, responsabilizarea părinților cu privire la exercitarea și îndeplinirea obligațiilor părintești, instanța apreciază că programul ce urmează a fi încuviințat este susceptibil de aducere eficientă la îndeplinire și poate să asigure valorificarea optimă dreptului, permițând în primul rând un contact mai îndelungat între părinte și fiul său.
Pe cale de consecință instanța, văzând și dispozițiile art. 401 cod civil, va admite în parte cererea potrivit dispozitivului.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, prin prisma soluției adoptată, va fi respinsă ca neîntemeiată cererea pârâtului de obligare a reclamantelor la cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței expuse, în termen, a declarat recurs pârâtul .
Împotriva sentinței, în termen, a declarat recurs pârâtul M. D., calea de atac fiind recalificată apel în ședința publică din 5 iunie 2013, solicitând schimbarea sentinței în sensul de a se stabili ca legăturile personale cu minorul să aibă loc, cel puțin pentru un an, la domiciliul acestuia din localitatea R., urmând ca, ulterior, dacă se va constata realizarea unei relații de afecțiune între minor și mamă, respectiv bunica maternă, să se reanalizeze programul de vizitare a acestuia, cu posibilitatea preluării minorului de la domiciliul pârâtului și transportarea lui la domiciliul bunicii materne.
Se susține că minoul a locuit cu părinții până la vârtsa de 2 ani, în Spania, apoi, după separarea acestora mionorul a locuit doar cu al și gfamilia lui în localitatea R. din județul Bistrița-Năsăud și nu an fost niciodată în comuna Zabreni, județul Arad unde se află domiciliul bunicii materne, reclamanta Ș. D. . Mai mult nici în perioada în care mama copilului a locuit cu recurentul bunica maternă nu a avut nicun fel de legături cu minorul întrucât nici bunica maternă nu i-a vizitat în Spania și nici ei nu au făcut vreo vizită la locuința bunicii materne din localitatea Zabreni, după nașterea minorului.
Ulterior despărțirii părinților copilului, bunica maternă nu a înțeles să vină să viziteze copilul, niciodată, niic chiar în cele două ocazii în care Ș. I., mama copilului, venind în țară, a venit să vadă minorul.
În aceste împrejurări, atât mama cât mai ales, bunica maternă sunt, pentru minor, persoane străine, cu care acesta nu a rămas singur niciodată iar pe bunica maternă niic nu o cunoaște.
În cei 4 ani de la separarea părinților copilului, mama acestuia nu a venit să-l viziteze pe copil decât de 2 ori iar vizitele au avut loc la domiciliul lui.
Este lesne de înțeles că minorul nu poate, brusc, să plece din casa și familia ăn care a trăit permanent, într-o altă localitate, la sute de kilometri distanță, cu persoane cu care, deși sunt rude apropiate, minorul nu este obișnuit deloc.
Dacă pe mama Ș. I., minorul o știe, în sensul că știe cum arată, pe bunica maternă nici măcar nu o cunoaște..
În aceste condiții consideră că cel puțin o perioadă de 1 an este absolut necesar ca minorul să primească vizitele reclamantelor la domiciliul lui, eventula din 2 în 2 săptămâni și sub supravegherea unui pisholog, după care, dacă se cor reliza legături într eaceștia minorul să poată pelca și la locuința bunicii materne. Însă, și în aceasză situațșie, vizita la bunica maternă sp fi econdiționată de prezența mamei ciopilului la domiciliul bunicii materne.
Instnța apierdut din veder faptul că mama minorului locuiește în Spania iar vizitele în țară, cel puțin, până în anul 2012, s-au realizat o datză la doi ani.
Dreptul minorului de a avea legături persoanle cu părinții și ruidele precum și dreptul acestora de a avea legăturipersonale cu minorul trebuie să fie în interesul superior al minorului.
Or, în prezenta cauză, rupoere aminorului care încp nu are 7 ani, din mediul familial în care este obișnuit și mutarea sa, chiar și pentru o săptămână, într-.o familie complet străină pentru el, reprezintă o traumă pe care recuzrentul nu o pateu accepta. A depus o scrisoare medicală din care rezultă că minorul are probleme de adaptare la strs, fiind consultta în regim de urgență, la foarte scurt timp după audierea sa de către judecătorul care a instrumentatta cauze la fond. Considereă că și audierea sa de către instanța de fond reprezintă un abuz, atâta timp cât copilul fiind și mia timid, a fost atât de putrernic
marcatde această dusiscuție cu judecătorul. Minorul a declarat că este de acord să fie vizitat doar la doimiciliul lui din rebra..
Programul stabilit de instanța de fond este unul dur, pragmatoiic, făăr a șlăsa posibilitatea ca minorul să se iuntegreze treptat în relația cu mama și bunica materbnă. Inbstnaț a avut în veder, în primul rând, distanmța dintre localități, mai precis duisconforz’tul mamei de a se deplasa pentru a-și vizita minorul, nicidecum relația aproape inexistentă între mamă și minor, care trebuie clădită în timp, precum și inexistența vreunei relații de orice natiură între minor și bunica materbnă..
Pe de altă parte recurentul apreciază că hotărâre apronunțată de instanța de fond nici nu se va putea realiza având în vedre personalitatea inorului, sansibilitatea sa în fața situațiilro cu care nu eatste obișnuit, precum și spaima care l-a cuprins numai urmare a discuțiilor cu judecătorul cvare l-a întrebat dacă dorește să plece împreună cu reclamnatele, în vizită la o altă locuinăță și în altă familie, în altă locualitate.
Intimatele au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului ca nefiind fondat.
Se arată că apelantul le reproșează cp nu au vizitat minorul dar acesta uită că le-a pus piedici în a-și vizita minorul, comunicându-le că nu au ce căuta la locuința lui, pentru că el și-a format o altă familie, ba mai mult s-au văzut în imposibilitatea de a avea legături cu minorul datprită pâârtului care cenzurează și convorbirile telefonice ale minocrului cu mama și bunica și i se ia telefonul din mână în mod discreționar de către bunica patrernă și de către pârât
La domiciliul apelantului nu pot ave arelații opersonale cu minorul în adevăratul sens al cuvântului în condițiile în care apelantul este ercăsătorit iatr prezența reclamnatelor la domiciliul lui ar fi permisă doar 2-3 ore.
Chiar apelantul recunoaște că minorul a mai fost plecat singur cu mama reclamntă, duă divorț, astfel că nu se poate susține că nu există o legătură de apropiere si de afecțiune între cei doi și în momentul în care minorul se va întâni din nou cu mama biologică, proprierea dintre ei se va consolida și nu se va produce nici un disconfort pishic coipilului.
Cel care produce diusconfort pishic minorului ets echiar apelantul care încearcă să distrorsioneze realitatea și să ruoăp legătura dintre mamă și copil.
Spaima care atr fi cuprins minorul atunci cânbd a fost audiart, nu este reală și chiar dacă ar fi erală aceaasta se datorezaă exclusiv apelantului care încearcă prin orice mijloace să ăl convingă pe minor că nu ets ebine să se întălnească cu mama sa decât în condițiile agreate de pârât., monorul să primeascî minorul nu-și cunoaște bunica maternă că mama acestuia locuiește în Spania și a vizitat minorul foarte rar și că ar fi un șoc prea mare pentru copil să fie luat de la locuința lui și dus la locuința bunicii materne, situată la o distanță foarte mare.
Intimatele, prin avocat au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului.
Apelantul a solicitat, în probațiune, în apel, efectuarea de anchete psihosociale la locuința părților întrucât anchete efectuate la fond sunt doar anchete sociale și nu psihosociale, așa cum prevede Noul Cod Civil, cerere care a fost respinsă având în vedere că autoritățile sociale au întocmit ancheta psihosocială prevăzută de art… din Noul cod civil ,însă fiecare autoritate administrativă doar a întitulat-o eronat anchetă socială.
Apelul declarat este fondat în limitele și pentru considerente ce urmează:
În cauză, mama și bunica maternă a copilului minor… care, în urma divorțului părinților, a fost încredințat spre creștere și educare tatălui, pârâtul M. D., au solicitat stabilirea unui program în care să aibă legături personale cu minorul, arătând expres că aceste legături să aibă loc, la locuința bunicii paterne unde locuiește și mama când este în România, prin preluarea minorului de la locuința tatălui și deplasarea acestuia la locuința mamei și a bunicii materne din județul Arad, menționând că la locuința tatălui legăturile personale dintre mamă și bunica maternă, pe de o parte și minor, pe de altă parte, nu pot avea loc corespunzător.
Conform art. 401 Cod civil, părintele separat de copilul său, are dreptul de a avea legături personale cu acesta.
Având în vedere că minorul nu o cunoaște pe bunica maternă iar prin senti nța atacată s-a stabilit același program pentru ambele reclamante, ceea ce presupune dreptul bunicii materne de a lua minorul de la locuința tatălui și a-l deplasa în județul Arad, chiar și în lipsa mamei, tribunalul va examina în mod distoinc dreptul mamei de dreptul bunicdistinct senti nța atacată
Dreptul mamei-intimate este în deplină concordanță cu interesul superior al copilului,care la rândul său are dreptul de a beneficia de sprijinul, protecția și echilibrul emoțional, conferite de prezența figurii materne în viața sa iar exercitarea acestui drept trebuie să aibă loc în mod firesc și fără a fi eventual stânjenit de prezența celuilalt părinte, în acest sens fiind și dispozițiile art. 16 alin. 1 din Legea nr. 272/2004.
Art. 14 din Legea nr. 272/2004 prevede că, orice copil are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament. Copilul are dreptul de a-și cunoaște rudele și de a întreține relații personale cu acestea, precum și cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viața de familie, în măsura în care acest lucru nu contravine interesului său superior. Părinții sau un alt reprezentant legal al copilului nu pot împiedica relațiile personale ale acestuia cu bunicii, decât în cazurile în care instanța decide în acest sens, apreciind că există motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului.
De asemenea, art.2 din Legea nr.272/2004 consacră aplicarea cu prioritate a principiului interesului superior al copilului, care este impus inclusiv în legătură cu drepturile și obligațiile ce revin părinților și prevalează în toate demersurile și deciziile care privesc copii, inclusiv în cauzele soluționate de instanțele judecătorești.
Modalitatea in care se realizează legăturile personale este descrisă în art. 15 din Legea nr. 272/2004 și, respectiv, în art. 2 lit. a din Convenția asupra relațiilor personale care privesc copiii de la Strasbourg, ratificată de România prin Legea nr. 87/2007 și presupune inclusiv vizite și întâlniri, găzduire, schimb de informații cu privire la minor.
Din ansamblul acestor dispoziții legale, rezultă că legiuitorul consacră atât dreptul părintelui de a menține relații personale cu copilul său, având în vedere că părintele căruia nu i-a fost încredințat minorul are aceeași răspundere în ce privește creșterea și educarea copilului, cât și dreptul copilului care, pentru a-și dezvolta armonios personalitatea ca viitor adult și a avea un psihic echilibrat, are dreptul de a menține legături personale nu numai cu ambii părinți, dar și cu rudele sale și cu celelalte
persoane cu care a dezvoltat legături apropriate, dat fiind că între drepturile copilului se înscrie și acela de a crește în familie.
Conform art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, reclamantului îi este recunoscut și garantat dreptul la respectarea vieții de familie care presupune în mod primordial dreptul de a menține legături personale cu minorul.
Potrivit art. 14 alin. 3 din Legea nr. 272/2004, părinții sau un alt reprezentant legal al copilului nu pot împiedica relațiile personale ale acestuia cu bunicii, frații și surorile ori cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viața de familie, decât în cazurile în care instanța decide în acest sens, apreciind că există motive temeinice de natura a primejdui dezvoltare psihică, fizică sau morală a copilului.
În speță, dreptul intimatei de a avea legături personale cu copilul său nu poate fi negat, fiind necesar ca acesta să-l poată vedea și să mențină permanent legătura cu minora.
Pentru a fi posibilă crearea și menținerea legăturii afective specifice relației părinte-copil,
părintele căruia nu i s-a încredințat minorul, trebuie să beneficieze de un timp rezonabil pentru exercitarea dreptului său, astfel încât acesta să nu devină unul pur formal. Mai mult, legăturile personale cu minora au ca scop consolidarea raporturilor afective dintre părintele la care nu a fost stabilit domiciliul copilului și acesta din urmă, iar în realizarea efectivă a acestei legături, trebuie să se țină cont de durata de timp în care părintele are legături personale cu minora, de interesul manifestat de părinte în acest
sens, de vârsta copilului, de capacitatea sa de a înțelege nevoia legăturilor mai strânse cu mama sa, specifică vârstei și sexului.
Este în interesul minorei, dar și al părintelui de a avea o viață de familie, deziderat ce se poate realiza numai prin menținerea legăturilor personale în mod efectiv și fără nici o ingerință din partea tatălui minorei. În spiritul bunei-credințe și al înțelegerii, în interesul superior al copilului, ambii părinți trebuie să manifeste o disponibilitate maximă și o cooperare deplină în creșterea și dezvoltarea minorei, de așa manieră încât copilul să se bucure de prezența, afecțiunea, de grija și de ocrotirea
ambilor părinți.
În speță, programul de vizitare al copilului nu poate fi restricționat doar la vizitarea copilului de către mama sa, în fiecare zi de sâmbătă și duminică de la ora 9,00 la ora 21,00, așa cum a stabilit prima instanță deoarece recurentul nu a dovedit că stabilirea programului de menținere a legăturilor personale cu minora ar periclita dezvoltarea și creșterea copilului, din contră, un program extins de vizitare așa cum a fost stabilit de către instanța de apel și pentru motivele mai sus arătate, este conform cu interesul superior al acestuia și este de natură să permită dezvoltarea unei relații firești între copil și mama sa, precum și implicarea acesteia din urmă în creșterea și educația minorei.
este esențial ca programul de vizitare să permită consolidarea unei legături între mama și copil, în absența fizică a tatălui, pentru ca minorul să ajungă să se comporte firesc, și pentru a avea posibilitatea să-și formeze propriile idei și convingeri, fără influențe și fără a resimți disensiunile dintre părinții săi, comunicarea dintre mamă și fiu trebuind Este în interesul copilului ca mama să poată lua minorul la locuința eii în timpul vacanțelor școlare, aceasta pentru a se ajunge ca relația pe care minorul o are cu părinții săi să nu fie ostilă, să fie regulată, copilul să știe că poate să se adreseze oricărui părinte tunci când are nevoie de el.
Modalitatea de stabilire a relațiilor personale dintre copii și părinți și alte rude sau persoane cu care copiii au dreptul de a menține legături, constituie, pe de o parte, o problemă de apreciere în soluționarea căreia instanțele trebuie să ia în considerare mai multe criterii, unele având caracter general, altele particulare, dar și o problemă de legalitate, întrucât în acest demers se impun a fi respectate dispozițiile legale interne și internaționale în materia drepturilor copilului.
În speță, se solicită stabilirea legăturilor personale dintre mama căreia nu i-a fost încredințat copilul la divorț, bunica maternă și copilul în vârstă de 7 ani(fiind născut la 5 aprilie 2006), copil în privința căruia pârâtul nu aprobat că are nevoi speciale ci este un copil sănătos.
Problemele de sănătate invocate de apelant, reale fiind, sunt probleme acute și nu cronice și sunt generate tocmai datorită comportamentului tatălui față de minor, care în loc să îcurajaze trecătoare consecința faptului că care ar la data promovării acțiunii și 5 ani și 6 luni în prezent.
Este vorba de un copil sănătos, care nu are nevoi speciale - terapeutice, alimentare, de mediu sau de altă natură - care să îi restrângă libertatea de mișcare, deplasare sau care să impună prezența cvasipermanentă a unei anumite persoane, cum ar fi tatăl.
Fiind deci un copil în vârstă de peste 5 ani, sănătos, deplasabil, tribunalul constată că luarea sa de la domiciliul tatălui de către mamă și deplasarea la domiciliul mamai și bunicii materne de câte două ori pe lună de sâmbătă dimineața până duminică după-masa, timp de o săptămână în vacanța de Paști și timp de două săptămâni în vacanța de vară, nu constituie un program excesiv, care să afecteze negativ minora. Dimpotrivă, este un program care permite formarea, dezvoltarea și menținerea unei legături efective dintre copil și două persoane cu care acesta are dreptul legal de a menține relații personale.
Programul stabilit de către instanța de apel de două ori pe lună timp de câteva ore este unul extrem de restrictiv, timpul alocat pentru dezvoltarea relației personale dintre tată-fiică și bunică-nepoată, fiind mult prea scurt pentru a permite o legătură efectivă.
Contrar celor reținute de instanța de apel, în sensul că prin programul stabilit de judecătorie nu se menține un mediu consecvent și fără variații majore, scoaterea copilului din mediul cu care s-a obișnuit pe perioade mari de timp putându-l destabiliza, curtea apreciază că plecarea copilului la tată și bunică timp de două zile, de câte două ori pe lună și trei săptămâni în vacanțe, pe de o parte nu reprezintă o variație majoră, căci copilul este dus tot într-o locuință, corespunzătoare din punct de vedere al condițiilor pe care le oferă, la o distanță nu foarte mare de locuința mamei, așa cum însăși aceasta a arătat în recurs, iar, pe de altă parte, perioada stabilită nu este o perioadă mare de timp, raportat la toate circumstanțele anterior arătate.
S-a recunoscut de către părți împrejurarea că în cursul anilor 2011-2012 minora a petrecut foarte puțin timp cu tatăl și cu bunica.
Această împrejurare constituie un motiv suplimentar ca, începând măcar de acum înainte, copilul să aibă posibilitatea de a dezvolta o relație și cu celălalt părinte și cu rudele acestuia - în speță tatăl și bunica paternă. Dacă până la vârsta de peste 5 ani minora nu a avut ocazia să își dezvolte relația personală cu părintele căruia nu i-a fost încredințată, se impune ca de acum înainte să aibă această posibilitate, fiind demonstrat din punct de vedere psihologic că trecerea timpului fără realizarea, menținerea și dezvoltarea unei relații dintre un copil și unul sau ambii părinți, are efecte negative asupra dezvoltării psihologice și cu cât se înaintează în timp și copilul crește, realizarea unei relații psiho-afective armonioase și trainice este mai dificilă.
Dreptul mamei
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite,în parte,apelul declarat de pârâtul M. D., domiciliat în lpcalitatea rebra, nr… județul Bistrița-Năsăud, împotriva sentinței civile nr.305/2013 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul nr._, schimbă în parte sentința atacată în sensul că: Respinge cererea formulată de reclamanta Ș.D.împotriva pârâtului M. D.
M.D.
Obligă reclamanta Ș. .D.să plătească 500 lei cheltuieli de judecată la fond. Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Obligă intimata Ș.D.să plătească apelantului suma de 304,15 lei cheltuieli de
judecată în apel.
Decizia este definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 19 iunie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | GREFIER, | ||
B. R. -I. | B. | M. | -L. E. M. -M. |
Redactat BRI/tehnoredactat BRI/ 21 iunie 2013 /5ex. Judecător fond PAR
| ← Decizia civilă nr. 3029/2013. Stabilire program vizitare minor | Decizia civilă nr. 417/2013. Tutelă → |
|---|
