Decizia civilă nr. 3029/2013. Stabilire program vizitare minor
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 3029/R/2013
Ședința publică din data de 12 iunie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
A. -T. N.
JUDECĂTORI:
M. -C. V.
I. -D. C.
GREFIER:
M. -L. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta L. E. -ANA, împotriva deciziei civile nr. 22/A din 6 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul, în dosar nr._, privind și pe reclamanții L. M. L, L.
E., L. M., L. RUBINICA și autoritatea tutelară P. C. Ș., având ca obiect stabilire program vizitare minor.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă pârâta-recurentă L.
E. -Ana asistată de avocat Tătaru C. -D., și reclamanții-intimați L. M.
, L. E., asistați de avocat Molnar Iulia, care-i reprezontă și pe reclamanții-intimați L. M. și L. Rubinica, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu 5 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului și asupra excepției inadmisibilității invocate prin întâmpinarea depusă la dosar de către reclamanții-intimați.
Reprezentanta pârâtei-recurente susține recursul așa cum a fost formulat în scris, solicită admiterea acestuia, modificarea deciziei recurate în ceea ce privește programul de vizitare al minorului stabilit în favoarea reclamanților, în sensul de li se acorda acestora dreptul de vizită într-un program mai restrictiv și diferențiat între tată și celelalte rude, în așa fel încât să se țină cont de interesul superior al copilului.
În ceea ce privește excepția de inadmisibilitate, pune concluzii în sensul respingerii acesteia, întrucât motivele invocate în cuprinsul recursului nu sunt motive de netemeinicie, care se circumscriu prevederilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 1500 lei, conform chitanțelor existente la dosar, și a chitanței pe care o depune azi la dosar. Apreciază că hotărârea recurată este nelegală întrucât încalcă dispozițiile art. 396 din Noul cod civil precum și art. 14 și art. 31 alin. 2 și 3 din Legea nr. 272/2004, care stabilesc în principal faptul că exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului, să asigure bunăstarea materială și spirituală a acestuia, iar în cazul unor neînțelegeri cu privire la exercitarea
drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești, instanța hotărăște potrivit interesului superior al copilului. Instanța trebuie să analizeze această cauză raportat la toate motivele invocate prin memoriul de recurs, și consideră că măsura prin care se stabilește programul de vizitare al copilului de către ceilalți membri ai familiei tatălui, încalcă prevederile legale prin care se stabilește că familia tatălui nu poate avea aceleași drepturi ca și tatăl și nu asigură respectarea interesului superior al copilului. Programul de vizită este deosebit de extins, și trebuie avute în vedere nevoile minorului care se află la o vârstă fragedă. De asemenea mai trebuie avut în vedere faptul că între părți există o stare de animozitate care nu este favorabilă copilului. Prin programul de vizită așa cum a fost stabilit, se impun anumite obligații și unor persoane care nu sunt părți în proces, întrucât atunci când recurenta este la serviciu, bunica maternă va fi obligată să stea acasă și să aștepte
intimații să-și exercite dreptul de vizită timp de 7 ore. Arată că din spusele recurentei, intimații au instalat la poartă un cort, unde țin copilul când vin să-l viziteze.
Consideră că programul stabilit este mult prea extins ca să poată să corespundă cu nevoile minorului și cuprinde prea multe persoane. Acesta ar trebui să fie diferențiat și să nu se realizeze în același timp, pe aceeași durată.
Pentru aceste motive solicită admiterea recursului, și stabilirea unui program de vizitare care să fie în interesul minorului, respectiv în favoarea tatălui de două ori pe săptămână câte 2-3 ore, iar pentru bunicii paterni și pentru mătușă o dată sau de două ori pe lună câte două ore.
La întrebarea instanței, reclamantul-intimat L. M. arată că la început programul de vizită se desfășura în casa mamei recurentei, iar mai apoi, când a începută să se încălzească vremea, stăteau afară. Arată de asemenea că recurenta nu le-a dat voie să stea cu copilul când acesta dormea, și nu au instalat nici un cort, au cumpărat un cort pentru copii, pe care l-au instalat pe spațiu verde, unde copilul se poate juca.
La întrebarea instanței, reprezentanta recurentei arată că au dorit ca vizitele să se desfășoare la domiciliului acesteia, având în vedere vârsta copilului. Arată de asemenea că nu ar avea nimic împotrivă dacă intimații ar veni să vadă copilul pe rând, nu toți odată.
Curtea, după deliberare, lasă cauza la o strigare ulterioară pentru a da posibilitatea părților de a ajunge la o înțelegere cu privire la programul de vizitare.
La reluarea cauzei, la apelul nominal se prezintă aceleași părți ca și la prima strigare a cauzei.
Reprezentanta recurentei arată că nu au reușit să ajungă la un acord.
Reprezentanta intimaților arată că au fost de acord să li se permită luarea copilului de la domiciliu, însă reclamantul-intimat lucrează în ture, și astfel apare posibilitatea ca acesta să nu poată vedea copilul în ziua stabilită.
Reprezentanta recurentei arată că este de acord ca reclamantul- intimat să ia copilul de la domiciliu, fără a se stabili o zi anume, urmând să- l ia atunci când nu este la muncă.
Curtea, constată că părțile nu au reușit să ajungă la o înțelegere amiabilă, concesiile au fost făcute doar de pârâta-recurentă care a fost de acord ca minorul să fie luat 2 zile pe săptămână de la domiciliu, în funcție de programul de muncă al reclamantului-intimat.
Intimatul nu este de acord, dorește ca minorul să fie luat de la domiciliul pârâtei în cele trei zile ce i-au fost acordate.
Reprezentanta pârâtei-recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 1500 lei, conform chitanțelor existente la dosar.
Reprezentanta reclamanților-intimați solicită respingerea recursului ca nefondat și pe cale de consecință menținerea ca temeinică și legală a deciziei recurate, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 700 lei reprezentând contravaloarea onorariului avocațial și 400 lei reprezentând contravaloarea transportului la instanță, pentru două termene, sens în care depune la dosar chitanța prin care se atestă plata onorariului avocațial și bonuri fiscale pentru dovedirea contravalorii combustibilului aferent transportului la instanță.
Apreciază că hotărârea recurată este temeinică și legală, ambilor părinți trebuie să li se dea posibilitatea să petreacă alături de copil aceeași durată de timp, întrucât ambii au drepturi egale asupra copilului și autoritatea părintească se exercită în mod comun de către aceștia. În opinia sa, programul stabilit de instanță a avut în vedere interesul superior al copilului, și prin hotărârea pronunțată în apel nu s-au încălcat nici prevederile art. 396 din Noul cod civil și nici dispozițiile art. 14 și art. 31 alin. 1 și 2 din Legea nr. 272/2004.
Consideră că recursul este inadmisibil, întrucât nu vizează motive de nelegalitate pentru care o hotărâre să poată fi casată sau modificată.
Arată că s-au acordat aceste zile de vizită în mod provizoriu, pentru că un tată nu poate să fie privat de posibilitatea de a-și vedea copilul.
În replică, reprezentanta pârâtei-recurente arată că s-a apelat la executorul judecătoresc numai pentru punerea în executare a cheltuielilor de judecată, nu pentru că a interzis reclamantului să-și vadă copilul.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1158/2012 pronunțată de Judecătoria Beclean
la data de_ în dosarul nr._ s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții L. M., L. E., L. M. și L. R. în contradictoriu cu pârâta L. E. Ana și în consecință s-a încuviințat ca reclamanții să aibă legături personale cu minorul L. M., născut la data de_, în fiecare săptămână, începând cu ziua de joi, orele 1000și până vineri, orele 1700, la domiciliul reclamanților.
A fost obligată pârâta la plata sumei de 450 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, către reclamantul L. M. .
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond, în baza probatoriului administrat, a reținut faptul că reclamantul L. M. și pârâta L. E. Ana s-au căsătorit la data de_, din relația de căsătorie rezultând minorul L. M., născut la data de_ .
La data de_ între soți a survenit separația în fapt, pârâta părăsind domiciliul conjugal - împreună cu minorul M. - și mutându-se în locuința părinților săi, locuință situată în orașul Beclean, cartierul B. .
După separarea în fapt a soților, deși, inițial, reclamanții au fost lăsați să-l viziteze pe minorul M., vizitele minorului efectuându-se într-o manieră corespunzătoare, între soți au apărut serioase divergențe legate de
modalitatea în care reclamantul și aparținătorii acestuia își pot exercita dreptul de a avea legături personale cu minorul amintit.
Astfel, din cuprinsul depozițiilor martorilor audiați în cauză, instanța a reținut că, ulterior, mai exact începând cu data de_, acestora le-a fost interzis accesul la locuința minorului, respectiv că, la data anterior menționată, discuțiile contradictorii au fost determinate de apariția neanunțată a reclamanților la domiciliul minorului, în contextul în care pârâta și tatăl acesteia se aflau la instanță (în procesul având ca obiect divorțul) și, în același timp, de prezența martorei Luca A., persoană adusă de către reclamanți să asiste la modalitatea de derulare a vizitei minorului.
Din cuprinsul anchetei sociale realizată la domiciliul reclamanților și a depozițiilor martorilor, instanța a reținut că reclamanții prezintă toate garanțiile morale și condițiile pentru a-și exercita dreptul garantat de legiuitor, respectiv că sunt cunoscuți în comunitate ca persoane respectabile, aceștia locuind în localitatea Ș., la nr. adm. 305, într-o casă compusă din trei camere si dependințe, la care se adaugă și o anexă compusă din sufragerie, bucătărie, baie și o cameră. Condițiile de locuit sunt foarte bune, locuința este racordată la rețeaua de electricitate din localitate, alimentarea cu apa la baie și bucătărie se face din sursa proprie, respectiv fântâna din curtea casei, reclamantul L. M. deținând, totodată, în proprietate un autoturism marca Dacia Logan.
În vederea soluționării prezentei acțiuni, instanța a avut în vedere înainte de orice interesul superior al copilului, interes ce este privit nu numai prin prisma posibilităților materiale ale părinților și rudelor sale, ci și a vârstei acestuia, a comportamentului părinților înainte de despărțirea în fapt, a gradului de atașament, a preocupării pe care au manifestat-o față de copil și a legăturilor afective care s-au stabilit între părinți și rude - pe de o parte - și copil, pe de altă parte. Din probatoriul administrat în cauză,
instanța a reținut că este benefic pentru minor să păstreze relații personale, atât cu tatăl său, cât și cu bunicii paterni și mătușa acestuia, cât timp acesta a beneficiat de prezența și de afecțiunea reclamanților, încă de la momentul imediat ulterior nașterii sale și în contextul în care starea conflictuală iscată între părți nu poate avea decât efecte negative asupra creșterii minorului.
Instanța a reținut ca fiind relevante în cauză dispozițiile art. 2 al. 2 și 3 din Legea nr. 272/2004, respectiv dispozițiile instituite de către legiuitor prin art. 14 alin. 1 și 2 din același act normativ.
Cât timp dreptul de a avea legături personale cu propriul copil este recunoscut părintelui divorțat, apare în mod neîndoielnic că acest drept trebuie recunoscut și părintelui unui copil care nu este separat prin divorț de celălalt părinte, cum este cazul în speță.
Modalitatea de exercitare a dreptului de vizitare în modul propus de reclamanți a fost însă cenzurată de către instanță.
S-a reținut sub acest aspect că minorul L. M. are vârsta de doar
11 luni, vârstă la care are nevoie în cea mai mare parte a timpului de supravegherea și prezența mamei, respectiv că, în ultimele 5 luni, copilul nu și-a mai văzut tatăl și rudele paterne (situație de fapt imputabilă, în parte, pârâtei). Instanța apreciat, pe de altă parte, că se impune ca reclamanții să aibă posibilitatea să ia copilul de la locuința mamei. Prezența pârâtei - care locuiește împreună cu părinții săi - eventualul său amestec, mai ales în situația în care relațiile cu soțul și aparținătorii acestuia sunt încordate,
îngreunează mult menținerea unei legături normale între minor și tatăl său, respectiv bunicii paterni și mătușa paternă. De altfel, raportat tocmai la acest climat conflictual, reclamanților trebuie să li se creeze posibilitatea de a derula legături personale cu minorul în mod firesc, fără a se simți stânjeniți de prezența celuilalt părinte, respectiv bunicii materni.
Nu trebuie omis faptul că legăturile dintre tatăl biologic și minor se impun a fi încurajate și perpetuate, în caz contrar drepturile părintelui căruia minorul nu i-a fost încredințat și care nu a fost decăzut din drepturile părintești urmând a fi grav încălcate.
Restrângerea unui atare drept, garantat atât de prevederile legislației interne, cât și de art. 8 din CEDO poate avea loc exclusiv atunci când există motive de protecție a minorului, motive care, în speță, nu pot fi invocate. Tatăl natural, în speță reclamantul, nu poate fi "sancționat"; nici de către instanță, și nici chiar de părțile implicate în litigiu prin îngrădirea dreptului său de a beneficia de timp cu propriul său copil și de a încerca să consolideze relația cu minorul.
Același drept este conferit și bunicilor și celorlalte rude paterne ale minorului (în speță, mătușa minorului), cât timp prin exercitarea lui nu se aduce atingere dezvoltării fizice, psihice, intelectuale sau morale a copilului.
La stabilirea intervalului de timp instanța a avut în vedere faptul că reclamantul (tatăl minorului) lucrează în ture (schimburi) adaptabile, respectiv că este benefic ca minorul să se afle la fiecare sfârșit de săptămână în locuința mamei sale, existând posibilitatea planificării unor programe destinate exclusiv acestei perioade de timp.
Față de soluția adoptată instanța a obligat pârâta la plata parțială (1/2 din onorariul avocațial în valoare de 900 lei) a cheltuielilor de judecată către reclamantul L. M. .
În drept s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 2 al. 2 și 3, art. 14 alin. 1 și 2 din Legea nr. 272/2004, art. 274 Cod procedură civilă.
Prin decizia civilă nr. 22/A/_ a Tribunalului Bistrița-Năsăud, s- au admis apelurile declarate de reclamanții L. M., L. E., L.
M., L. R., și de pârâta L. E. Ana, împotriva sentinței civile nr. 1158/2012 pronunțată de Judecătoria Beclean la data de_ în dosarul nr._, care a fost schimbată în parte în sensul că s-a încuviințat ca reclamanții să aibă legături personale cu minorul L. M., născut la data de 19 octombrie 2011, 3 zile pe săptămână, la locuința minorului, astfel: în prima și a treia săptămână în fiecare zi de marți, miercuri și joi, de la orele 10,00 și până la orele 17,00 în fiecare zi, iar în a doua și a patra săptămână, în fiecare zi de vineri, sâmbătă și duminică, de la orele 10,00 și până la orele 17,00 în fiecare zi.
S-u menținut restul dispozițiilor hotărârii.
S-au compensat parțial cheltuielile de judecată efectuate de apelanți în apel și în final a fost obligată apelanta L. E. Ana să plătească apelanților L. M., L. E., L. M., L. R. suma de 250 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale în apel.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut următoarele:
Acțiunea a fost promovată la data de 14 mai 2012, când în vigoare erau dispozițiile noului Cod civil, care în art. 496 alin. 5 reglementează dreptul părintelui la care copilul nu locuiește în mod statornic de a avea legături personale cu minorul, la locuința acestuia, posibilitatea limitării
unui asemenea drept de instanță subzistând doar în ipoteza în care o astfel de limitare este în interesul superior al copilului.
De asemenea, conform art. 494 NCC părinții pot, numai pe baza unor motive temeinice, să împiedice corespondența și legăturile personale ale copilului în vârstă de până la 14 ani. Neînțelegerile se soluționează de instanța de tutelă.
Totodată, în cauză sunt incidente și prevederile art. 14 și 15 din Legea nr. 272/2004, conform cărora copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament.
Prin derogare de la regula conform căreia orice drept dă expresie unui interes legitim, dreptul părintelui, al bunicilor, al altor rude de a avea legături cu minorul este recunoscut în considerarea interesului exclusiv al copilului.
Noțiunea de "interes a copilului"; are un caracter complex, interesul fiind legat de vârsta acestuia, de ocupația și comportamentul părinților, de atașamentul copiilor față de părinți, de interesul pe care aceștia l-au manifestat față de minor, de legăturile afective stabilite între părinți și copii, de posibilitățile materiale ale părinților.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că posibilitatea părintelui și a copilului de a se bucura reciproc de compania celuilalt reprezintă un element fundamental al vieții de familie, chiar dacă relația dintre părinți s-a rupt, iar măsurile naționale care stânjenesc această posibilitate reprezintă o ingerință în dreptul protejat de art. 8 din Convenția europeană. Procedurile legate de exercitarea autorității părintești necesită urgență, deoarece trecerea timpului poate avea consecințe ireparabile asupra relațiilor dintre copii și părintele care nu locuiește cu ei (Ignaccolo-Zenide c. României, 25 ianuarie 2000).
Esența acțiunii în stabilirea unui program de vizită este aceea de a apăra individul împotriva oricărui prejudiciu ce ar putea rezulta din simpla curgere a timpului.
În lumina jurisprudenței C.E.D.O., părintele are dreptul de a beneficia de măsuri adecvate din partea statului pentru a fi alături de copilul său, iar autoritățile naționale sunt obligate să dispună aceste măsuri. O asemenea obligație nu are însă caracter absolut, deoarece este posibil ca reluarea conviețuirii cu minorul să nu se realizeze atât de ușor și să necesite măsuri pregătitoare. Ca atare, natura și anvergura măsurilor pe care autoritățile trebuie să le ia depind de circumstanțele fiecărei cauze, iar înțelegerea și cooperarea din partea tuturor persoanelor vizate constituie întotdeauna un factor important. O măsură execuțională este apreciată ca fiind adecvată în funcție de celeritatea cu care este pusă în aplicare.
În vederea stabilirii programului concret de vizită trebuie avute în vedere circumstanțele speciale ale cauzei, ce rezultă din ansamblul probatoriului administrat.
Astfel, copilul este născut la data de 19 octombrie 2011, la momentul soluționării apelului având vârsta de 1 an și 3 luni împliniți.
De la data nașterii copilului și până la finele lunii decembrie 2011, copilul a locuit împreună cu ambii părinți, cu mătușa paternă și bunicii paterni la locuința din Ș. nr. 305, județul Bistrița-Năsăud.
După această dată, ca urmare a separării în fapt a soților, copilul a locuit cu mama sa, pârâta apelantă, la locuința bunicilor materni din B. nr. 73, județul Bistrița-Năsăud.
Între locuințele părinților copilului este o distanță de maxim 10 km, conform declarației martorei Kovacs M. dată în apel.
Reclamanții apelanți locuiesc împreună într-un imobil casă compus din 3 camere și dependințe, o anexă compusă din sufragerie, bucătărie, baie, cămară, tatăl minorului deținând în proprietate și un autoturism Dacia Logan, așa cum rezultă din cuprinsul anchetei sociale întocmită la fondul cauzei.
Reclamanții se gospodăresc împreună, fiecare obținând venituri salariale, respectiv din pensie, de natură să permită un trai decent.
Familia reclamantului este una bine închegată, în care domină înțelegerea între membri, relațiile acestora cu membrii comunității locale fiind foarte bune, așa cum se atestă de reprezentanții autorității tutelare.
În ceea ce privește programul zilnic al reclamanților se reține că bunicii paterni sunt pensionari, mătușa paternă este profesoară în Beclean, având un program de 16 ore pe săptămână, cu 1, 2, 5, maxim 6 ore într-o zi, conform orarului depus la dosar.
Tatăl minorului este angajat în funcția de mecanic de locomotivă, având un program de lucru în sistem Turnus, flexibil, cu posibilitatea angajatorului de a stabili un program care să permită tatălui să vină în contact cu copilului său, așa cum rezultă din adeverința nr. 678/_ depusă la dosar.
La locuința reclamanților există amenajată o cameră pentru copil, conform fotografiilor depuse la dosar.
Copilul locuiește de la sfârșitul lunii decembrie 2012 împreună cu mama sa la locuința bunicilor materni din B. nr. 73, într-un imobil casă compus din 3 camere și dependințe, foarte bine mobilate și întreținute, conform declarației martorei Luca Ana și concluziilor anchetei sociale efectuată în dosarul de divorț împreună cu cei doi bunici paterni și cu fratele vitreg, copilul pârâtei apelante dintr-o căsătorie anterioară, în vârstă de 12 ani și 10 luni (născut la data de 19 martie 2000), încredințat spre creștere și educare mamei, conform sentinței civile nr. 961/2003.
În perioada în care pârâta apelantă este la serviciu (în intervalul orar 7,30 - 15,30 conform declarației martorei Kovacs M. audiată și în apel) copilul rămâne în grija bunicii materne.
Și familia pârâtei apelante este bine primită în comunitatea locală, relațiile dintre membrii familiei se bazează pe încredere reciprocă, respect, suport afectiv, așa cum se atestă de reprezentanții autorității tutelare în cuprinsul anchetei socială aflată în dosarul de divorț.
Pornind de la aceste considerente, rezultate din probațiunea administrată, în fond și în apel, tribunalul a reținut că nu există niciun temei pentru a se limita dreptul reclamanților de a avea legături personale cu minorul numai 1 zi și 7 ore pe săptămână, așa cum a stabilit instanța de fond. Aceasta în condițiile în care reclamanții au un comportament moral în familie și societate, tatăl minorului se preocupă de întreținerea materială a minorului său, trimițând sume de bani cu titlu de întreținere, din depozițiile martorilor audiați rezultă că reclamanții sunt atașați și preocupați de copil, încercând să-l viziteze cât mai des, participând la botezul acestuia.
Întrucât copilul este la o vârstă foarte fragedă are nevoie să simtă afecțiunea ambilor părinți, trebuie să cunoască figura tatălui, a rudelor paterne, să se obișnuiască cu aceștia.
Timpul alocat reclamanților pentru vizită nu este suficient pentru a permite formarea și consolidarea unei puternice legături afective dintre copil, tată și rudele paterne, ceea ce este în detrimentul copilului.
În condițiile în care programul de vizită nu este mai larg există riscul ca tatăl, bunicii paterni, mătușa să nu poată stabili o legătură afectivă cu copilul, pentru care aceste persoane devin niște străini pe care îi vede o zi dintr-o săptămână.
În aceste condiții, întrucât minorul trebuie să se bucure de compania ambilor părinți, de compania rudelor paterne, trebuie să-și cunoască tatăl, bunicii paterni și mătușa paternă, să stabilească cu aceștia o legătură afectivă, tribunalul apreciază că se impune ca reclamanții să aibă legături personale cu minorul 3 zile pe săptămână.
Pentru a se asigura posibilitatea pentru fiecare părinte, pentru fiecare bunic de a fi în compania copilului atât în zilele lucrătoare, cât și în cele nelucrătoare, se impune ca reclamanții apelanți să aibă legături cu minorul în prima și a treia săptămână în fiecare zi de marți, miercuri și joi, de la orele 10,00 și până la orele 17,00 în fiecare zi, iar în a doua și a patra săptămână, în fiecare zi de vineri, sâmbătă și duminică, în același interval orar zilnic.
La stabilirea orei de început a vizitei s-a avut în vedere declarația martorei Kovacs M., care în apel a arătat că la acea oră copilul este deja treaz, fiind văzut pe stradă în compania bunicii materne.
La stabilirea orei de terminare a vizitei s-a avut în vedere necesitatea asigurării unui interval de 7 ore în fiecare din cele 3 zile de vizită, apreciat ca fiind suficient pentru stabilirea și consolidarea relațiilor dintre copil și rudele sale paterne, precum și necesitatea de a asigura copilului posibilitatea ca pentru cel puțin o oră în zilele lucrătoare minorul să fie în compania ambilor părinți.
Vizitarea minorului va avea loc în fiecare din cele 3 zile la locuința acestuia, deoarece interesul actual al minorului este acela de a se afla într- un mediu pe care îl cunoaște, cu care s-a obișnuit.
La un an și 3 luni copilul are nevoie să fie mereu în compania mamei, să o simtă alături de el, mai ales la ora de culcare. Prin urmare, tribunalul a apreciat că la acest moment o soluție de realizare a legăturilor personale cu minorul prin găzduirea acestuia de către reclamanți pe perioadă determinată, la locuința reclamanților sau în apartamentul din Beclean, prevăzută de art. 15 alin. 1 lit. c din Legea nr. 272/2004 respectiv de art. 496 alin. 5 NCC coroborat cu art. 497 NCC, luând minorul de lângă mama cu care este obișnuit să adoarmă, să o simtă în permanență lângă el, să îi audă vocea, ar fi în detrimentul copilului, fiind de natură a-i crea un sentiment de insecuritate, de teamă, care ar putea avea efecte negative asupra dezvoltării sale viitoare.
Tot astfel, o eventuală soluție a luării minorului în fiecare din cele 3 zile stabilite pentru vizită la domiciliul tatălui și aducerea lui înapoi la finalul programului, nu numai că nu este prevăzută de Codul civil sau de art. 15 alin. 1 din Legea nr. 272/2004 sau de art6. 496 NCC, dar ar fi și obositoare pentru copil, i-ar crea sentimentul de teamă de despărțire de persoanele pe
care deja le cunoaște, în compania cărora este zilnic, cu consecințe negative asupra sănătății și dezvoltării sale viitoare.
Soluția vizitării copilului la locuința unde stă în prezent este benefică, de natură să permită în prezenta cauză începerea și stabilizarea, iar ulterior consolidarea relației tată - fiu, bunici - nepot, mătușă - nepot. Aceasta întrucât minorul nu va trăi cu teama că este luat de lângă cei cu care este obișnuit, că se află în compania unor persoane puțin cunoscute pentru el, ci dimpotrivă se va simți în siguranță văzând zilnic chipul bunicii materne, cu care este obișnuit, chipul mamei, astfel încât fiind un copil sociabil așa cum declară martora Kovacs M. în apel, aflându-se în mediul pe care îl cunoaște, va reuși să coopereze și să se atașeze cu ușurință de tată și de rudele paterne.
În acest interval de timp de câte 7 ore pe zi timp de 3 zile pe săptămână, reclamanții vor avea posibilitatea să fie în preajma minorului, asistând la diferite momente ale programului său, având posibilitatea să îl hrănească, să îl adoarmă, să-i vegheze somnul, să îl îmbrace pentru a-l scoate la aer în plimbările obișnuite ale copilului, să se joace cu el.
Copilul are dreptul de a se bucura de compania reclamanților liber, nestânjenit, astfel încât legăturile dintre copil și aceștia trebuie să se realizeze fără supraveghere de celălalt părinte sau de altă persoană (bunicii materni ori alte persoane ce locuiesc în imobil), întrucât limitarea dreptului de a avea legături personale nu poate avea loc decât în condițiile art. 496 alin. 5 NCC, adică atunci când păstrarea acestor legături ar fi contrară sau ar pune în pericol interesul copilului, ceea ce nu este cazul în prezenta cauză.
Indiferent de neînțelegerile dintre părinții copilului, de neînțelegerile dintre rude, părinții și rudele minorului trebuie să conștientizeze că numai o relație pașnică, armonioasă între ei în momentele în care se întâlnesc poate contribui la buna dezvoltare a copilului.
Atât pârâta apelantă, cât și bunicii materni au obligația de a respecta prezenta hotărâre, asigurând reclamanților dreptul de a avea legături cu copilul, cu tot ceea ce implică acest drept, inclusiv dreptul de a hrăni copilului, de a-l îmbrăca și a-l scoate la plimbare în jurul locuinței sale, de a- l adormi, de a se juca cu el, drept care trebuie exercitat liber, fără supraveghere.
Desigur, programul de vizită poate fi schimbat pe măsură ce minorul crește, pe măsură ce relațiile dintre reclamanți și copil se consolidează.
La stabilirea prezentului program de vizită tribunalul nu a avut în vedere înregistrarea pe CD depusă de pârâta apelantă la ultimul termen de judecată, întrucât pe de o parte aceasta s-a efectuat fără informarea apelanților, iar pe de altă parte, nu rezultă din cuprinsul ei motivele pentru care plânge copilul, astfel încât nu se poate prezuma că plânsul se datorează prezenței reclamanților, mai ales că din discuțiile purtate de părți în limba maghiară rezultă atitudinea pașnică a reclamanților apelanți, dorința lor de a fi în compania copilului.
În baza considerentelor reținute și a textelor legale invocate, făcând aplicarea dispozițiilor art. 296 C.proc.civ., tribunalul a admis ambele apeluri.
Au fost menținute restul dispozițiilor hotărârii privitoare la admiterea în parte a acțiunii și la obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată la fondul cauzei, necriticate în calea de atac.
Întrucât ambele apeluri au fost admise, în baza art. 276 C.proc.civ., tribunalul a compensat parțial cheltuielile de judecată efectuate de fiecare parte în apel.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta,
solicitând în temeiul art. 3904 pct. 9 Cod proc.civ., modificarea, în sensul acordării reclamanților a dreptului la vizitare a minorului într-un program mai restrictiv și diferențiat între tată și celelalte rude, în așa fel încât să s țină cont de interesul superior al copilului.
S-a solicitat obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
În motivarea recursului pârâta a invocat nelegalitatea deciziei, aceasta fiind dată cu încălcarea art.396 din Noul Cod Civil, art. 14, art. 31 alin. 2, 3 din Legea nr. 272/2004, care prevăd că instanța judecătorească hotărăște potrivit interesului superior al copilului în cazul existenței unor neînțelegeri între părinți cu privire la exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești.
Programul de vizitare stabilit în mod egal în favoarea tuturor celor 4 reclamanți, 3 zile pe săptămână, câte 7 ore pe zi, încalcă aceste dispoziții legale și nu asigură respectarea interesului superior al copilului.
Copilul are o vârstă mică - 1 an și 4 luni - este plecat din locuința reclamanților de la vârsta de 10 săptămâni, astfel încât reținerea de către instanța de apel că o perioadă copilul și reclamanții s-au bucurat împreună de viața de familie nu are relevanță.
Raportat la vârsta și nevoile copilului, programul stabilit de către tribunal nu este în interesul dezvoltării armonioase a minorului.
Programul stabilit este mult prea extins ca durată și cu privire la numărul de persoane, ca să corespundă nevoilor minorului.
Prin programul stabilit, sunt afectate și alte persoane, care nu sunt părți în litigiu, care locuind împreună cu pârâta vor fi nevoite să accepte prezența celor 4 pârâți timp de 3 zile pe săptămână, pe o durată de 7 ore, în casă.
Peste aproximativ 8 luni copilul va putea frecventa grădinița, or, în condițiile programului fixat, pârâta, în mod retoric se întreabă dacă nu va putea duce copilul la grădiniță în zilele în care reclamanții trebuie să beneficieze de dreptul la vizită?
Solicitarea pârâtei în recurs constă în stabilirea programului de legături cu minorul de 2 ori pe săptămână, câte 2-3 ore, pentru reclamantul L. M. - tatăl copilului și o dată sau de două ori pe lună, câte 2 ore pentru bunicii paterni și eventual mătușă, la domiciliul mamei, cât timp copilul este atât de mic.
Prin întâmpinarea formulată (f. 21-23), reclamanții au solicitat respingerea recursului cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
Reclamanții au invocat inadmisibilitatea motivelor de recurs care vizează netemeinicia hotărârii, opinând că toate motivele se încadrează în această categorie, scopul final al recursului fiind acela de reapreciere a probatoriului administrat.
Instanța de apel a respectat dispozițiile art. 396 Noul Cod Civil, art.
14, art. 31 alin. 2-3 din Legea nr. 272/2004.
Pe fondul recursului, în ipoteza înlăturării excepției inadmisibilității, reclamanții au solicitat respingerea sa ca nefondat.
Legea nu face distincție la stabilirea programului de vizitare al minorilor, nici prin raportare la vârsta acestora, și nici prin raportare la gradul de rudenie al persoanelor care au dreptul de a păstra și menține
legături firești cu copilul.
În speță, stabilirea programului de vizitare s-a recunoscut rudelor de grad 1,2,3, ceea ce nu încalcă interesul superior al copilului în condițiile în care nu s-ar putea susține că ar fi încălcat interesul copilului dacă s-ar afla într-o creșă, în prezența altor copii și câtorva supraveghetori.
Legătura reclamanților cu minorul în modalitatea stabilită de instanța de apel se derulează de trei luni, iar rezultatele constau în aceea că minorul s-a obișnuit cu reclamanții, și se bucură de prezența lor.
În cadrul procesului de divorț dintre reclamantul L. M. și pârâtă, s-a solicitat un alt program de vizită, cu luarea copilului de la domiciliul reclamantei.
Prin hotărârea pronunțată, instanța a avut în vedere și modificările legislative privind exercitarea în comun a autorității părintești, care constituie o viziune legislativă modernă, fiind din această perspectivă, progresistă și în spiritul noii legislații.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, curtea
constată că acesta este fondat în p arte, urmând a fi admis pentru
următoarele considerente:
Analizând prioritar excepția inadmisibilității recursului, invocată de către reclamanți, curtea constată că aceasta nu este incidentă.
În tot cuprinsul motivelor de recurs, pârâta a invocat încălcarea principiului respectării interesului superior al copilului, prin hotărârea pronunțată în apel.
Fiind un principiu consacrat legislativ - art. 2 din Legea nr. 272/2004
- invocarea încălcării sale poate fi încadrată în motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 9 Cod proc.civ.
În consecință, curtea va înlătura această excepție, urmând să supună analiza recursului pe fond, respectiv să verifice dacă hotărârea pronunțată în apel corespunde cerinței respectării interesului superior al copilului.
Obiectul prezentului litigiu îl constituie stabilirea legăturilor între tată, bunicii paterni, mătușa paternă și un copil în vârstă de 1 an și 8 luni în prezent, care domiciliază cu mama sa. De menționat este faptul că în cadrul procesului de divorț pendinte, între părinții copilului, s-a solicitat, de asemenea, stabilirea programului de vizită.
La data promovării litigiului, copilul avea vârsta de 7 luni.
Din punct de vedere medical, fiziologic, psihologic, este de notorietate faptul că în primii trei ani de viață un copil traversează o perioadă de evoluție foarte rapidă, în sensul că dezvoltarea sa fizică și psihică, programul său de viață, alimentația, nevoile pe care le are, nivelul de dependență, cunosc transformări radicale într-un interval scurt de timp. Aceasta înseamnă că în privința copilului L. M. situația se prezenta într-un fel, la data promovării acțiunii, când avea 7 luni, la data declarării apelului, când avea 1 an și în prezent, când are 1 an și 8 luni.
În ceea ce îi privește pe reclamanți, aceștia cu toții au calitatea de rude, fiind tatăl, respectiv bunicii și mătușa copilului, încadrându-se în categoria denumită generic "familie extinsă";, căreia actuala reglementare în materie, art. 14 din Legea nr. 272/2004, îi recunoaște dreptul de a menține relații personale cu copilul.
Interesul superior al copilului presupune ca în orice demers care îl privește să se țină seama de toate elementele obiective și subiective, generale și particulare, ce țin de persoana și personalitatea sa.
Intimații au arătat în întâmpinare că legea nu face distincție la stabilirea programului de vizitare, nici de vârsta copilului și nici de gradul de rudenie al persoanelor care au dreptul de a menține legături firești cu copilul.
Această afirmație este reală, însă motivul pentru care legea nu stabilește criteriile de care trebuie să se țină seama la stabilirea programului de vizitare, este acela că acestea sunt numeroase și nu pot fi cuprinse într-o dispoziție legală fără riscul de a se omite o parte dintre ele.
Tocmai de aceea, legiuitorul a instituit cu putere de principiu obligația de a acorda prioritate interesului superior al copilului în orice demers care îl privește pe acesta, pentru ca, cei care iau decizii referitoare la copii - părinți, instanța judecătorească, alte instituții cu atribuții referitoare la copii - să analizeze acest interes ridicat la rang de principiu prin prisma tuturor criteriilor concrete, care, în prezenta cauză sunt reprezentate tocmai de vârsta copilului și persoanele care cer să li se stabilească un program de legătură cu copilul.
Concret, fiind un copil în vârstă de 1 an și 8 luni în prezent, nu este în interesul superior al său ca să fie luat de la domiciliul mamei timp de peste 30 de ore, consecutiv, așa cum a stabilit prima instanță, după cum, nu este în interesul său ca timp de 3 zile pe săptămână, câte 7 ore, să fie vizitat de 4 persoane, care, au grade de rudenie diferite în raport cu copilul, stabilirea unui program egal pentru fiecare dintre ele, nejustificându-se.
Pe de altă parte însă, luând în considerare aceleași criterii, curtea constată că, spre deosebire de vârsta pe care o avea copilul la data promovării acțiunii, când, într-adevăr, avea nevoie de prezența cvasipermanentă a mamei, în prezent, datorită procesului de creștere și evoluție, în urma căruia deja alimentația este diversificată, nu mai are nevoie de un program de somn atât de îndelungat, umblă, copilul poate fi luat de lângă mamă, pentru o perioadă de câteva ore, prezența acesteia nemaifiind necesară mai tot timpul.
La termenul de judecată din_, părțile prezente personal în instanță, au fost consiliate și îndrumate să încerce să ajungă la un acord în
ce privește programul de vizitare a copilului de către reclamanți, dându-li- se în acest sens un timp pentru a discuta, cauza reluându-se.
La reluarea cauzei reclamanții au arătat că nu sunt de acord nici cu reducerea programului, nici cu stabilirea acestuia diferențiat, iar pârâta a arătat că este de acord ca reclamanții să ia copilul de la domiciliul ei.
Reclamantul L. M. a arătat că distanța dintre domiciliul său și cel al pârâtei este de aproximativ 10 km, iar din conținutul anchetei sociale cu privire la situația familială și materială a aceluiași reclamant, reiese că acesta posedă un autoturism.
Este adevărat că în prezent reglementarea în materia stabilirii relațiilor dintre copii și părinții cu care aceștia nu locuiesc efectiv, este diferită semnificativ față de dispozițiile anterioare: se instituie ca regulă exercitarea în comun a autorității părintești, se recunoaște dreptul copilului de a menține relații personale și contacte directe nu doar cu părinții, ci și cu rudele și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat relații de
atașament, însă chiar și în actuala reglementare, principiul interesului copilului este prioritar.
Curtea constată că programul stabilit de către instanța de apel nu corespunde respectării principiului interesului superior al copilului, întrucât în forma stabilită acesta se desfășoară timp de 3 zile pe săptămână, pe o durată de 7 ore, la domiciliul pârâtei, toți cei 4 reclamanți beneficiind în mod egal de acest program, în condițiile în care:
Relațiile dintre reclamanți și pârâtă sunt încordate, divorțul dintre reclamantul L. M. și pârâtă fiind în curs de derulare, pârâta locuiește împreună cu încă 4 persoane, pârâta și-a încheiat concediul pentru îngrijirea copilului, revenind la locul de muncă, iar copilul, în aceste condiții, ar fi afectat întrucât, ar resimți că între mama sa, pe de o parte, și tatăl său și familia sa, pe de altă parte, relația este tensionată, în locuință ar fi un număr prea mare de persoane (10, în ipoteza în care toți membrii familiei pârâtei și toți reclamanții ar fi în același timp în locuință), aspect care s-ar putea repercuta negativ inclusiv asupra stării de sănătate a copilului.
Având în vedere toate aceste considerente - vârsta copilului, gradul de rudenie diferențiată dintre copil și cei 4 reclamanți, acceptul exprimat de către pârâtă în sensul că nu se mai opune luării copilului la domiciliul reclamanților - în temeiul art. 312 alin. 1, art. 304 pct. 9 Cod proc.civ., curtea va admite în parte recursul declarat de pârâta L. E. Ana împotriva deciziei civile numărul 22/A din_ a Tribunalului Bistrița Năsăud pronunțată în dosar numărul_, pe care o va modifica în sensul că va admite în parte apelul declarat de pârâta L. E. Ana și reclamanții L. M., L. E., L. M., L. R. împotriva sentinței civile numărul 1158/_ a Judecătoriei Beclean, pronunțată în dosar numărul_, pe care o va schimba în parte și în consecință:
Va încuviința ca reclamantul L. M., (tatăl minorului) să aibă legături personale cu minorul L. M., născut la data de 19 octombrie 2011, după următorul program:
În prima și a treia săptămână a fiecărei luni, în zilele de marți și sâmbătă, între orele 11-17 la domiciliul pârâtei.
În a doua și a patra săptămână a fiecărei luni în zilele de marți și sâmbătă, între orele 10-17 la domiciliul reclamantului.
Va încuviința ca reclamanții L. E., L. M., L. R. să aibă legături personale cu minorul L. M., după următorul program:
În a doua și a patra săptămână a fiecărei luni, în zilele de marți și sâmbătă, între orele 10-17 la domiciliul reclamanților.
În temeiul art. 274 alin. 1 Cod proc.civ., va obliga pe intimații L.
M., L. E., L. M., L. R. să plătească recurentei L. E. Ana suma de câte 200 lei fiecare, cheltuieli de judecată parțiale în recurs, reprezentând onorariu avocațial.
Suma totală achitată de pârâtă cu acest titlu în recurs este de 1500 lei (f. 29, 30, 39), iar raportat la admiterea în parte a recursului, curtea apreciază că suma de 800 lei (fiecare reclamant urmând să achite câte 200 lei) acordată este rezonabilă, acoperind cheltuielile făcute în limita în care recursul a fost admis.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite în parte recursul declarat de pârâta L. E. ANA împotriva deciziei civile numărul 22/A din_ a Tribunalului Bistrița Năsăud pronunțată în dosar numărul_, pe care o modifică în sensul că admite în parte apelul declarat de pârâta L. E. ANA și reclamanții L.
M., L. E., L. M., L. R. împotriva sentinței civile numărul 1158/_ a Judecătoriei Beclean, pronunțată în dosar numărul_, pe care o schimbă în parte și în consecință:
Încuviințează ca reclamantul L. M., (tatăl minorului) să aibă legături personale cu minorul L. M., născut la data de 19 octombrie 2011, după următorul program:
În prima și a treia săptămână a fiecărei luni, în zilele de marți și sâmbătă, între orele 11-17 la domiciliul pârâtei.
În a doua și a patra săptămână a fiecărei luni în zilele de marți și sâmbătă, între orele 10-17 la domiciliul reclamantului.
Încuviințează ca reclamanții L. E., L. M., L. R. să aibă legături personale cu minorul L. M., după următorul program:
În a doua și a patra săptămână a fiecărei luni, în zilele de marți și sâmbătă, între orele 10-17 la domiciliul reclamanților.
Obligă pe intimații L. M., L. E., L. M., L. R. să plătească recurentei L. E. ANA suma de câte 200 lei fiecare, cheltuieli de judecată parțiale în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
GREFIER
A.
-T. N.
M.
C. V.
I. D. C. M. L.T.
Plecat în C.O. semnează președintele instanței
Red. MV dact. GC 3 ex/_
Jud. apel: G.C.Frențiu, I.Simionescu
| ← Decizia civilă nr. 128/2013. Stabilire program vizitare minor | Decizia civilă nr. 81/2013. Stabilire program vizitare minor → |
|---|
