Decizia civilă nr. 453/2013. Pensie de întreţinere. Minori şi familie
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ NR. 453/R/2013
Ședința publică de la 24 Aprilie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. T.
JUDECĂTOR: ANA-SS JUDECĂTOR: E. L. GREFIER: E. C.
Pe rol este judecarea cauzei Minori și familie privind pe recurentul C.
E., împotriva Sentinței civile nr. 1534/2012, pronunțată în dosar nr. _
, al Judecătoriei D., privind și pe intimata C. V. E., având ca obiect, pensie întreținere.
La apelul nominal făcut în ședința publică se reprezentantul recurentului C. E., av. P. escu Andrei și reprezentanta intimatei C. V.
E., av. Dulămiță O., lipsind:
- recurent pârât - C. E.
- intimat reclamant - C. V. E. Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier .
T. ul constată că prin serviciul registratură, la data de_, s-a depus la dosar din partea Asociației Naționale Mutuală România-Franța răspunsul la adresa instanței f. 18.
T. ul întreabă reprezentanții părților, dacă s-a ajuns la vreo înțelegere în cauză.
Reprezentanții părților,arată că s-a încercat împăcarea, însă părțile n-au ajuns la nici o înțelegere.
Reprezentanta intimatei depune la dosar, o adeverință de la locul de muncă al intimatei, un contract pe anul școlar 2012-2013 și dovada achitării onorariului avocațial.
Reprezentantul apelantului arată că -l interesează dacă intimata urmează acele cursuri sau nu.
Reprezentanta intimatei învederează instanței că intimata frecventează acele cursuri, referitor la care face dovada cu actele depuse la dosar.
Reprezentantul recurentului solicită în probațiune să se încuviințeze proba cu înscrisuri, în sensul de a se depune la dosar de reprezentanta intimatei, a copiei programării școlare și a condicii de prezență.
Reprezentanta intimatei, nu consideră relevante administrarea probei cu înscrisurile arătate de reprezentantul recurentului.
T. ul după deliberare, respinge cererea în probațiune formulată de reprezentantul recurentului ca fiind tardiv formulată.
Reprezentantul recurentului arată că nu mai are cereri de formulat sau excepții de ridicat și solicită acordarea cuvântului pe recurs.
Reprezentanta intimatei arată că nu mai are cereri de formulat sau excepții de ridicat și solicită acordarea cuvântului pe recurs.
T. ul constatând c ă nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de ridicat, declară închisă dezbaterea cauzei și acordă cuvântul pe recurs, reprezentanților părților.
Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat, respectiv, în temeiul art. 304 pct. 7 și 9 C.pr.c., coroborat cu art. 312 al.3 și 5 C.pr.c., casarea sentinței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare, fără cheltuieli de judecată. În susținerile sale arată că instanța de fond a pronunțat o sentință cu încălcarea art. 499 al. 1, 3 și 4 C.c. coroborat cu art. 513, 534 C.civil. În ce privește prev. art. 499 C ambii părinți sunt obligați la întreținere pentru copil, iar contribuția fiecăreia se stabilește de instanța de tutelă pe baza raportului de anchetă psihosocială. Dacă se solicită achitarea cheltuielilor de întreținere, pentru perioada de continuare a studiilor, trebuia introdus în cauză și celălalt părinte. Solicită a se constata că prin întâmpinarea depusă la dosar clientul său a solicitat introducerea în cauză a celuilalt părinte, însă instanța de fond a apreciat starea de fapt altfel, nu s-a pronunțat asupra cererii de introducere în cauză, a celuilalt părinte și nu a motivat, în fapt și în drept cum ar fi fost cazul potrivit art. 529 al. 2
N.C.C. Consideră că ar fi fost obligatoriu, a se efectua în cauză, ancheta socială ori nu s-a dispus această probă. Ca urmare, pentru neintroducerea în cauză a mamei copilului, sentința de fond se impune a fi casată și a fi trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului și menținerea sentinței de fond ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată. În susținerile sale arată că, recursul este motivat pe alte temeiuri decât cele invocate în recurs. De asemenea, arată că nu s-a solicitat introducerea în cauză a mamei copilului, însă aceasta plătește și școlarizarea, deci ea are liberul arbitru pe cine cheamă sau nu în judecată. În urma divorțului s-a acordat o pensie de întreținere în sarcina tatălui copilului în cuantum de 20 lei, sumă care consideră că este prea mică. Ca urmare, a solicitat stabilirea unei pensie de întreținere până la terminarea de către copil a studiilor.
T. UL
Reține că prin Sentința civilă nr. 1534/_, pronunțată de Judecătoria Dej, în dosar nr._, au fost respinse excepțiile lipsei de obiect și de interes, precum și cererea de introducere în cauză a altei persoane
invocate de către pârât.
A fost admisă acțiunea reclamantei C. V. E. , în contradictoriu cu pârâtul C. E. , și a fost obligat pârâtul să achite reclamantei C. V.
E., născută la data de 28 februarie 1990, cu titlu de pensie de întreținere, cota de ¼ parte din veniturile lunare nete pe care le obține, începând cu 5 septembrie 2012 până când reclamanta își va finaliza studiile, însă nu mai mult de împlinirea vârstei de 25 ani.
A fost obligat pârâtul la 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin
Sentința civilă nr. 1205/2009 a Judecătoriei D. (f. 5), s-a admis acțiunea reclamantului C. E., împotriva pârâtei C. Lucica L. și s-a dispus desfacerea căsătoriei, pe baza acordului ambilor soți. La data desfacerii căsătoriei, ambii copii rezultați din căsătorie erau majori.
Potrivit adeverinței emise de Asociația Națională Mutuală România Franța
" Louis Pateur"; D., reclamanta frecventează cursurile acestei unități de învățământ, fiind înscrisă în anul II de studiu (f. 33).
Potrivit prev. art. 499 din Noul Cod Civil, părinții sunt obligați să îl întrețină pe copilul devenit major, dacă se află în continuarea studiilor, până la terminarea acestora, dar fără a depăși vârsta de vârsta de 25 de ani.
În speță, așa cum rezultă din Adeverința nr. 3086/_ emisă de Școala Postliceală "Louis Pasteur" din D., se constată că reclamanta se află în continuarea studiilor, urmând cursurile anului II de studiu în anul școlar 2012-2013 ale acestei unități de învățământ, așa încât, văzând considerentele de drept mai sus menționate, se impune ca pârâtul în calitate de părinte, are îndatorirea legală de a contribui la suportarea cheltuielilor ocazionate de desăvârșirea pregătirii profesionale a acesteia.
Potrivit prev. art. 529 alin. 2 din noul Cod civil, atunci când întreținerea este datorată de părinte pentru un copil, ea se stabilește până la o pătrime din venitul lunar net al părintelui.
Din adresa nr. 899/42/_ (f. 38) Tribunalul Sibiu, face cunoscut instanței că numitul C. E. este angajatul acestei instanțe și că a beneficiat pe luna septembrie 2012 de un venit net de 2430 lei.
Din Adresa nr. P 28686 din_ emisă de Casa de Pensii Sectorială a MAN (f. 41), rezultă că pârâtul primește o pensie militară lunară de 1356 lei (dosar pensie 33-5. ).
În ceea ce privește cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, văzând prev. art. 274 Cod proc. civilă, precum și faptul că reclamanta a făcut dovada efectuării cheltuielilor de judecată, astfel cum rezultă din chitanța nr. 111/_, instanța retine că aceasta este
întemeiată, urmând a fi admisă.
Cu privire la excepția lipsei de interes și obiect invocate de pârât instanța a reținut că urmează a fi respinse întrucât reclamanta a făcut dovada că este în continuarea studiilor postliceale, nu are împlini vârsta de 25 ani prezumându-se că încă este în nevoie, și demonstrând totodată că are interesul de a promova acțiunea pentru stabilirea pensiei de întreținere. Cu privire la solicitarea de introducere în cauză și a celuilalt părinte pentru ca împreună să contribuie la plata pensiei de întreținere în favoarea reclamantei și această cerere urmează a fi respinsă, întrucât este dreptul subiectiv al reclamantei care este în nevoie și totodată majoră de a acționa pe oricare dintre părinți pentru plata pensiei de întreținere în cuantum de până la % parte din venitul net lunar pe care-1 obține.
Împotriva Sentinței civile nr. 1534/_
, pronunțată de Judecătoria Dej, în dosar nr._, pârâtul C. E., a formulat recurs prin care a solicitat admiterea recursului si pe cale de consecință să fie modificată prin sentința atacată, în temeiul art. 304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă, pentru următoarele motive:
În motive arată că cererea reclamantei este lipsită de interes, cât și de obiect în condițiile în care, este legal, moral și logic ca prezenta cerere să fie introdusă împotriva ambilor părinți, și nu numai împotriva unuia dintre ei, în așa fel încât instanța să pronunțe o hotărâre unitară, prin care să se stabilească cu exactitate contribuția fiecărui părinte la cheltuielile de întreținere, educare si pregătire profesională a reclamantei. Conform doctrinei și practicii judiciare constante în materie, pensia de întreținere este datorată de către părintele care a părăsit domiciliul conjugal (în cauză mama reclamantei)
și nu doar de către cel care a rămas (la data divorțului), să locuiască împreună cu copiii săi, în fostul domiciliu comun.
În cauza de față, mama reclamantei este cea care a plecat la muncă în străinătate, părăsind domiciliul conjugal în anul 2005, încredințând ambii copii în grija pârâtului recurent.
Obligația instanței de a stabili cheltuielile de întreținere pentru amândoi părinți rezultă din prevederile art.46 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a legii nr.287/2009 privind Codul civil, conform cărora "Dispozițiile hotărârilor judecătorești privitoare la relațiile personale și patrimoniale dintre copii și părinții lor divorțați înainte de intrarea în vigoare a Codului civil vot fi modificate potrivit dispozițiilor art.403 din Codul civil", cât și prevederile art. 499 alin. l cod civil conform cărora, tatăl si mama sunt obligați, în solidar, să dea întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum si educația, învățătura si pregătirea sa profesională".
Conform art. 499 alin.3 Cod civil: "Părinții "(deci nu doar un singur părinte, la alegere) sunt obligați să îl întrețină pe copilul devenit major, dacă se află în continuarea studiilor, până la terminarea acestora, dar fără a depăși vârsta de 26 de ani", iar în conformitate cu prevederile art.499 alin.4 Cod civil:
,Jn caz de neînțelegere, întinderea obligației de întreținere, felul și modalitățile executării, precum și contribuția fiecăruia dintre părinți se stabilesc de instanța de tutelă pe baza raportului de anchetă psihosocială."
În consecință, am solicitat instanței de fond să facă aplicarea acestor prevederi referitoare la aplicarea legii civile în timp, prin extinderea prezentei acțiuni asupra ambilor părinți, deopotrivă obligați la piața pensiei de
întreținere, articolul 403 din Codul civil referindu-se la " Modificarea măsurilor luate cu privire la copil".
Instanța de fond a apreciat în mod greșit că un singur înscris depus de reclamantă la dosar (adeverința eliberată de școala postliceală sanitară la care este înscrisă), este suficiență pentru a face dovada stării de nevoie.
În realitate, starea de nevoie a reclamantei nu a fost dovedită, aceasta nerezultând din actele depuse la dosar, astfel că stabilirea unei cote de ¼ din veniturile realizate de pârât, în raport cu starea reală de nevoie a reclamantei, ar fi trebuit să implice administrarea (fie și de către instanță din oficiu) a unui probatoriu mai substanțial (inclusiv raportul de anchetă psihosocială).
Altfel, s-ar ajunge la situația absurdă în care copilul unui părinte care are un venit mai redus (echivalent cu salariul minim pe economie), ar avea o stare de nevoie inferioară celui care are un părinte cu un venit de 10.000 euro, și la care starea de nevoie, raportat la cota de ¼ din venit ar atinge suma de 2500 euro.
De aceea a considerat că instanța de fond a apreciat cu totul superficial acest aspect, nefăcând nimic pentru a stabili întinderea stării de nevoie a reclamantei.
Procedând în acest fel, instanța de fond a făcut o greșită aplicare a principiului disponibilității reclamantului cu privire la stabilirea cadrului procesual, încălcând astfel un alt principiu, la fel de important, consacrat în mod expres în art. 515 Cod civil:
"Nimeni nu poate renunța (nici măcar reclamanta) pentru viitor la dreptul său la întreținere." în cazul de față reclamanta a renunțat în mod unilateral si nepermis la dreptul său la întreținere datorat de către celălalt părinte, îndreptându-se doar împotriva unuia dintre aceștia.
Sub acest aspect, învederează motivul de recurs prevăzut de art.304 pct 7 Cod procedură civilă, hotărârea necuprinzând motivele pe care se sprijină, cuprinzând motive contradictorii sau străine de obiectul cauzei, fiind total nejustificat refuzul instanței de fond de a stabili obligația "în solidar" a ambilor părinți cu privire la întreținerea reclamantei.
Acțiunea este lipsită de interes în condițiile în care lunar a contribuit cu o sumă cuprinsă între 200-400 lei, în funcție de posibilitățile sale financiare pentru întreținere și pentru alte cheltuieli personale, în afară de suma de 1800 lei reprezentând taxa școlară, aferentă anului școlar anterior, 2011-2012.
Din momentul în care reclamanta a început cursurile Școlii Postliceale Sanitare din cadrul ANMRF " Louis Pasteur" din D., specializarea asistent medical generalist, a achitat în mod exclusiv, integral și la termenele prevăzute în contractul de școlarizare, toate taxele aferente anului școlar 2011-2012 în sumă totală de 1800 lei.
In afară de suma de 1800 lei reprezentând taxa școlară, am achitat lunar reclamantei o sumă cuprinsă între 200-400 lei. în funcție de posibilitățile mele financiare, pentru întreținere și pentru alte cheltuieli personale, rămânând ca eventuala diferență de bani, de care reclamanta are nevoie reală pentru
întreținere (nu pentru țigări și pentru a duce o viață mondenă trăită intens |în baruri, discoteci și weekend-uri la diferite cabane), să fie acoperită de către mama sa, celălalt părinte, care câștigă mai mult în străinătate.
În subsidiar solicită a se avea în vedere că cotele de contribuție sunt datorate nu numai în raport cu nevoile celui în drept să le primească, ci si în raport cu mijloacele sau posibilitățile financiare ale fiecărui părinte, obligat prin lege la plata pensiei de întreținere.
În mod cu totul nejustificat, instanța de fond nu a făcut nici un fel de referire în cuprinsul sentinței, la celelalte obligații pe care recurentul le-a contractat pentru familie, în perioada în care locuiam împreună cu ambii copii, obligații constând în împrumuturi la bănci și alte datorii, dovedite cu înscrisurile depuse la dosar.
In total, cuantumul ratelor lunare pe care trebuie să le achite creditorilor mai sus menționați este de 1403,15 lei, la care se adaugă chiria în valoare de 330 euro (echivalent în lei la cursul BNR din ziua plății), pentru locuința din localitatea în care își desfășoară activitatea, municipiul Sibiu, sumă din care Tribunalul Sibiu acoperă doar o parte, diferența fiind suportată de către el (aproximativ 385 lei).
Prin întâmpinare,
intimata C. V. -E. ,
a solicitat respingerea recursului ca nefondat si pe cale de consecința sa se mențină întru totul dispozițiile sentinței civile pronunțate in dos civil nr. 21:_, prin care acesta a fost obligat la plata unei pensii de întreținere in cuantum de ¼ parte din veniturile pe care le realizează, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Până în momentul introducerii acțiunii în stabilirea pensiei de întreținere, recurentul contribuia cu suma de 200 lei pe lună în ceea ce privește creșterea și educarea sa, iar ea consideră ca suma care ar trebui să o achite cu titlul de pensie de întreținere este mult mai mare având în vedere că recurentul este pensionar al MAI -lui și în acest moment lucrează în calitate de grefier la Judecătoria Turda.
Consideră ca toate motivele de recurs nu sunt demne de a fi luate în calcul și sunt aceleași care au cuprinse și în cadrul întâmpinării la instanța de fond.
Consideră că ea are nevoie de întreținere, mai ales ca este vorba de o domnișoara în vârsta de 23, care are nevoi si care mai și urmează si cursurile unei scoli care nu este gratuită, ci cu plată, costând 1700 lei/an.
De asemenea recurentul își motivează recursul si pe solicitarea că la fel și mama sa fie obligate la plata pensiei de întreținere, iar acest aspect ar trebui să rămână la liberul arbitru al instanței, atâta vreme cât mama îi achita școlarizarea și toate cheltuielile la apartamentul în care aceasta locuiește, plus alte cheltuieli care apar.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul reține următoarele:
Cu privire la lipsa de interes, instanța apreciază că recursul este nefondat. Chiar dacă recurentul în calitate de părinte al reclamantei a achitat lunar sume cuprinse între 200-400 lei cum susține, acesta nu înseamnă că aceste sume sunt și suficient pentru întreținerea reclamantei. De altfel, aceasta a recunoscut că tatăl său îi trimitea lunar câte 200 lei, iar cheltuielile de școlarizare îi erau achitate de către mamă. Din dovezile de la filele 18-20, dosar fond, reiese că recurentul a plătit reclamantei câte 300 lei în lunile iulie, august și septembrie 2012, câte 400 lei în lunile octombrie și noiembrie 2011, și suma de 1800 lei taxa de școlarizare aferentă anului școlar 2011-2012. Un calcul aritmetic arată o sumă lunară pe parcursul a 2 ani de 250 lei. În condițiile în care, așa cum reiese din adeverința eliberată de Asociația Națională Mutuală România - Franța " Louis Pasteur"; D., reclamanta este elevă în anul II a acestei școli, a fost prezentă la cursurile de teorie, la cele de practică și a achitat taxa școlară la zi, nu are loc de muncă, având nevoite de întreținere pentru continuarea studiilor nu se poate aprecia că acțiunea ei este
lipsită de interes. De altfel, prin achitarea acelor sume către reclamantă recurentul a recunoscut practic starea de nevoie în care fiica sa se află.
Totodată, acesta nu a dovedit că în ultimul timp a contribuit la întreținerea reclamantei și nici că în prezent starea materială a acesteia s-a schimbat.
Cu privire la lipsa de obiect a cererii, tribunalul apreciază că și acest motiv de recurs este nefondat. Ipoteza detaliată în motivele de recurs nu este identică cu cea din speță, unde nu se mai pune problema divorțului, a culpei vreunuia dintre părinți, sau a celui care a părăsit domiciliul conjugal.
Dreptul reclamantei este consacrat de dispozițiile art.499 alin.3 Cod civil potrivit căruia părinții sunt obligați să îl întrețină pe copilul devenit major, dacă se află în continuarea studiilor, până la terminarea acestora, fără a depăși vârsta de 26 de ani. Chiar dacă textul se referă la ambii părinți, majorul aflat în continuarea studiilor nu este obligat a chema în judecată ambii părinți, ci doar pe acela care nu își îndeplinește obligația de întreținere. În privința mamei, reclamanta a arătat că îi plătește școala, plătește cheltuielile de întreținere, întrucât locuiește la ea și îi asigură hrana. În aceste condiții, mama îndeplinindu-și obligația nu se impune chemarea sa în judecată, acesta recunoscându-și obligația de întreținere și executând-o. Textul legal, respectiv art.499 alin.4 Cod civil tocmai la această situație se referă. Este neînțelegerea de către cei obligați de a-și executa obligația de întreținere. Doar pentru cel care nu înțelege să-și execute obligația, intervine instanța pentru a stabili întinderea obligației și a modului de executare, față de celălalt părinte existând o lipsă de interes în promovarea acțiunii. Prin urmare, reclamanta, pornind de la principiul disponibilității, nu avea obligația de a împrocesua și mama, față de acesta lipsind interesul. În recursul formulat se recunoaște că reclamanta
locuiește cu mama și nu este nevoită să achite chirie. Renunțarea la pensia de întreținere pentru viitor presupune o manifestare de voință clară și neechivocă în acest sens, ori reclamanta nu a renunțat niciodată de pensa d întreținere ce i se datorează de către mama ai, nefiind incidente dispozițiile art.515 Cod civil.
În ceea ce privește faptul că reclamanta nu și-a dovedit starea de nevoie, tribunalul apreciază că acest drept derivă din prezumarea unei stări de nevoie a copilului, nu din incapacitatea de a munci, datorită faptului că acesta se află în situația specială de a urma școala. Acțiunea prin care copilul major aflat în continuarea studiilor solicită pensie de întreținere de la părinții săi are la bază obligația specială de educare și instruire pe care părinții o au față de copii lor. Această obligație are nu doar un aspect nepatrimonial, ci și unul patrimonial și este distinctă de obligația prevăzută de art.524-526, motiv pentru care nici nu este limitată până la majoratul copilului. Din analiza aliniatului 3 al articolului 499 reiese că starea de nevoie a copilului major aflat în continuarea studiilor este una prezumată, cel obligat fiind în drept să facă dovada contrară, ceea ce în speță nu s-a întâmplat.
În fine, motivul de recurs referitor la faptul că prima instanță nu a ținut cont de posibilitățile materiale ale recurentului este nefondat. Din actele depuse în probațiune reiese că recurentul are de achitat lunar suma de 1403,15 lei, cu titlu de rate pentru creditele contractate, în condițiile în care acesta obține o pensie de la M.Ap. N de 1356 lei, la care se adaugă veniturile lunare în calitate de grefier. Potrivit Deciziei nr.246/2012 eliberată de Curtea de Apel Cluj acesta beneficiază de un salariu de bază brut de 2712 lei și de două sporuri de 408, respectiv 356 lei. Trebuie menționat că aceste sporuri se adaugă la salariul de bază brut, după care se fac deducerile și apoi de aplică cotele pentru impozitele ce se rețin, astfel că recurentul realizează u salariu de peste 2200 lei net. În ceea ce privește chiria de 330 Euro, potrivit art.1 alin.1 din Ordinul nr.545/C/2012 al Ministerului de Justiție, aceasta se decontează de Tribunalul Sibiu.
Prin urmare, achitarea pensiei de întreținere în favoarea reclamantei nu afectează propria întreținere a intimatului și nu se impune reducerea acesteia la 1/6 din veniturile recurentului.
Prin urmare, textele legale incidente în cauză au fost corect interpretate și aplicate în cauză, motivul de recurs întemeiat pe art.304 pct.9 fiind nefondat.
În fine în ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.7 deși a fost indicat textul legal, nu a fost dezvoltat în mod corespunzător, tribunalul apreciază că prima instanță a motivat hotărârea atacată și că acesta nu conține motive contradictorii, ori străine de natura pricinii.
Raportat la considerentele mai sus invocate, tribunalul apreciază recursul este nefondat, astfel că în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 raportat la art.304 pct.7 și 9 Cod de procedură civilă va respinge recursul și va menține hotărârea atacată.
În temeiul art.274 Cod de procedură civilă, recurentul fiind parte căzută în pretenții va fi obligat să plătească intimatei cheltuieli de judecată parțiale în sumă de 400 lei. La stabilirea cheltuielilor de judecată tribunalul a ținut cont de gradul redus de complexitate al cauzei, de munca depusă de avocat și de faptul că suma de 400 lei corespunde cerințelor de realitate și efectivitate a cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cu opinie majoritară ca nefondat recursul declarat de pârâtul
C. E. împotriva Sentinței civile nr. 1534/_, pronunțată în dosar nr._, al Judecătoriei D., pe care o menține în totul.
Obligă recurentul să plătească intimatei C. V. E. suma de 400 lei cheltuieli de judecată parțiale în recurs pârâtului.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de_ .
Președinte, D. T. | Judecător, Ana-SS | Judecător, E. L. |
Grefier, E. C. |
Red.S.S./dact. E.C.
2 expl../_
Judecător de fond: R. S.
Cu opinie minoritară, în sensul admiterii recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În susținerea acestei opinii, apreciez că interpretarea dată de instanța de fond dispozițiilor cuprinse în art. 499, 529 alin. 2 NCC este eronată, în condițiile în care Noul Cod Civil marchează o trecere evidentă de la vechile dispoziții incidente în această materie, cuprinse în C.fam.
Art. 499 NCC nu poate fi interpretat decât în strânsă concordanță cu prevederile art. 524 NCC, care prevede că are drept la întreținere numai cel care se află în nevoie neputându-se întreține din munca sau din bunurile sale.
Art. 499 este cuprins în cap. II- " Drepturi și îndatoriri părintești"; al Titlului IV- " Autoritatea părintească ". Obligația de întreținere există în sarcina părinților față de copilul major, însă această obligație trebuie să îndeplinească anumite condiții reglementate de cap. III al Titlului V- " Obligația de întreținere";.
Art. 524 NCC definește creditorul întreținerii și-l desemnează pe cel care se află în nevoie, neputându-se întreține din munca sau din bunurile sale. A.
.1 al art. 525 NCC prevede că minorul care cere întreținere de la părinții săi se află în nevoie dacă nu se poate întreține din munca sa, chiar dacă ar avea bunuri.
Prezumția instituită de vechiul articol 86 C.fam. este înlăturată de noua legislație, reclamantul fiind cel care este obligat să probeze că nu se poate întreține din munca sa. În condițiile în care legislația prevede aptitudinea unei persoane de a încheia un contract de muncă de la vârsta de 15 ani, este evident că creditorul întreținerii este cel care are obligația de a face dovada stării de nevoie, ca urmare a neputinței de a se întreține din munca sa.
Existând obligația chiar în sarcina minorului de a dovedi starea de nevoie, prin imposibilitatea întreținerii din muncă, cu atât mai mult în sarcina majorului există această obligație.
Faptul că art. 499 NCC stabilește o obligație în favoarea părinților, creditor fiind copilul major aflat în continuarea studiilor, fără a depăși vârsta de 26 ani, trebuie interpretat ca o recunoaștere a calității procesuale active, în condițiile în care creditorul continuă studiile, ulterior vârstei de 18 ani și nu neapărat o prezumție a stării de nevoie, prezumție care actualul Cod Civil a înlăturat-o.
Din probele administrate în fața instanței de fond nu a rezultat că reclamanta nu se poate întreține din munca sa, acesta mulțumindu-se a afirma că se află în continuarea studiilor, apreciind că în continuare se bucură de prezumția reglementată de vechiul cod civil.
În cauză nu s-a dovedit în ce mod și în ce limite afectează programul școlar al reclamantei, astfel încât aceasta să fie în imposibilitate de a realiza activități prin care să asigure veniturile necesare traiului.
În lipsa unor astfel de dovezi nu se poate aprecia că stabilirea și orientarea spre maximul admis de lege în astfel de situații este întemeiat, starea de nevoie fiind obligatoriu a se proba la nivelul cheltuielilor necesare părții pentru finalizarea studiilor.
Judecător
D. T.
| ← Decizia civilă nr. 78/2013. Pensie de întreţinere. Minori şi... | Decizia civilă nr. 3871/2013. Pensie de întreţinere. Minori... → |
|---|
