Decizia civilă nr. 419/2013. Pensie de întreţinere. Minori şi familie
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ 4204
DECIZIA CIVILĂ NR. 419/R
Ședința publică din data de 25 septembrie 2013 Instanța constituită din:
Președinte: P. G.
J. ecător: P. M. B.
J. ecător: C. V. - Președinte Secția I civilă
G. ier: Bud M.
Pe rol este soluționarea recursului civil declarat de T. I., domiciliat în B., str. F. lui B., nr. 37, județul M., împotriva sentinței civile nr. 1110 din _
, pronunțată de J. ecătoria Vișeu de Sus în dosarul nr._, având ca obiect pensie întreținere.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul T. I., personal și asistat de avocat Șerbănescu C. A. și intimata C. I., personal și asistată de avocat T. V. a.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța constată că la data de_, prin serviciul registratură, intimata C. I. a formulată întâmpinare, care a fost comunicată cu recurentul T. I. - dovada la fila 9.
Reprezentantul recurentului T. I., avocat Șerbănescu C. A. depune împuternicire avocațială nr. 183/_ și chitanța nr. 183 privind contravaloarea onorariului avocațial în sumă de 500 lei. Solicită judecarea recursului.
Reprezentanta intimatei C. I., avocat T. V. a depune împuternicire avocațială nr. 203/_ și chitanța nr. 795 privind contravaloarea onorariului avocațial în sumă de 500 lei. Arată că, nu are alte cereri de formulat sau acte de depus.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau acte de depus, în baza art. 150 Cod procedură civilă instanța constată cauza în stare de judecată, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentului T. I., avocat Șerbănescu C. A. solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând să se dispună respingerea acțiunii intimatei T. I. ca nefondata. În subsidiar, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei în rejudecare în vederea completării probatoriului. Solicită obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocațial.
Apreciază că, hotărârea este nefondată întrucât s-a reținut de către instanța fondului că intimata este bolnavă și că se află în stare de nevoie, întrucât nu realizează nici un venit și că are o vârsta la care nu își poate câștiga existenta prin
muncă. Mai mult, prin raportul de expertiza medico-legala efectuat în cauza s-a concluzionat ca intimata are o "incapacitate adaptivă de 30% ceea ce determina o ușoară scădere a capacității de munca, fără a se încadra în grad de invaliditate". La fila 32 recurentul a depus o adeverința emisa de către S.C "Colcear Servcom" S.R.L. din care rezultă că intimata a fost angajată la această societate începând cu anul 2001, iar contractul de muncă la această societate a încetat la data de_ .
Este evident că acest act intră în contradicție cu raportul medico-legal care menționează că afecțiunile intimatei au debutat în anul 2006, însă este clar și fără echivoc că în anii 2008-2009 intimata a lucrat, ceea ce denotă că avea capacitate de a munci, pe de alta parte, intimata a plecat pe diferite perioade de timp in Italia, lucru confirmat de către martorii propuși spre audiere de către intimată.
În subsidiar, apreciază că se impune trimiterea cauzei în rejudecare instanței de fond în vederea completării probatoriului, respectiv a audierii de martori.
Reprezentanta intimatei C. I., avocat T. V. a solicită respingerea recursului formulat ca nefondat și menținerea în tot a sentinței recurate ca fiind temeinică și legală. Solicită cheltuieli de judecată.
În fapt, arată că sentința atacată nu este lipsită de temei legal și nu a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșita a legii, nefiind îndeplinite cerințele prevăzute de art. 304 pct. 9 Cod proc. civ.
Apreciază că, cererea recurentului de a casa hotărârea și de a trimite cauza în rejudecare primei instanțe în vederea completării probatoriului nu poate fi primită, atâta timp cât acestuia i s-a dat posibilitatea de a-și angaja apărător și de a propune probe, care i-au fost încuviințate de către instanța de fond însă, acesta a prezentat un singur martor, la cel de-al doilea renunțând.
Susținerile recurentului că intimata este aptă de munca, sunt nefondate, bazate doar pe o adeverință eliberată de către o societate comerciala din care rezulta ca "a lucrat" o perioada de cca. 1 an, însă în prezent nu beneficiază de pensie și nu are nici o sursa de venit care să-i asigure traiul.
Referitor la susținerile recurentului că intimata a lucrat în străinătate, sunt nefondate întrucât, în străinătate am fost pentru a avea grija de nepoții săi pentru perioade scurte de timp fără a fi remunerată fiind vorba de a-i ajuta pe copiii săi.
Mai mult, intimata a fost nevoită să plece chiar și din casa pe care a realizat-o împreuna cu recurentul pe durata căsătoriei, plecând să locuiască în casa veche a părinților săi.
Instanța reține cauza în pronunțare.
T.
Asupra recursului civil de față, deliberând reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1110
din_, pronunțată de J. ecătoria Vișeu de Sus s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta T. I., în contradictoriu cu pârâtul T. I., în consecință, pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei suma de 150 lei lunar cu titlu de pensie de întreținere, începând cu data de_ până la noi dispozițiuni, precum și la 150 lei cheltuieli de judecată.
În considerentele sentinței
se reține că, deși reclamanta nu se încadrează în vreun grad de invaliditate, capacitatea sa de muncă este scăzută, astfel cum atestă raportul de expertiză medico-legală efectuat în cauză, afecțiunile de care suferă fiind dobândite în timpul căsătoriei. Reclamanta a fost căsătorită timp de 37 de ani și a îngrijit 7 copii, aflându-se în prezent în situația în care nu își poate procura hrană, medicamente, îmbrăcăminte, din moment ce nu beneficiază de venituri.
Pe de altă parte, pârâtul are o pensie de 889 lei, deci dispune de mijloacele necesare pentru a plăti pe seama reclamantei o pensie de întreținere. Apărarea acestuia, în sensul că, reclamanta ar fi fost angajată în țară și ar fi lucrat și în străinătate este irelevantă, câtă vreme nu s-a dovedit că în prezent, reclamanta ar beneficia de pensie sau alte sume de bani în urma muncii pe care a putut să o desfășoare în trecut, nefiind astfel în nevoie și în plus, probele administrate relevă doar că a lucrat o scurtă perioadă de timp în țară, realizarea de venituri în străinătate nefiind dovedită.
Raportat la situația de fapt expusă, apreciind că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 389 alin. 2 cod civil și având în vedere alin. 3 al aceluiași text de lege, acțiunea formulată a fost admisă, stabilindu-se pe seama reclamantei o pensie de întreținere în cuantum de 150 lei lunar, datorată de către pârât începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată.
Împotriva acestei sentințe
a declarat recurs T. I. care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând să se dispună respingerea acțiunii intimatei ca nefondată.
În subsidiar, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea completării probațiunii.
În motivarea recursului se arată că datele existente la dosar indică serioase semne de întrebare cu privire la posibilitatea intimatei de a munci. Din adeverința depusă la fila 32 rezultă că intimata a fost angajată la societatea S.C "Colcear Servcom" S.R.L. începând cu anul 2001, iar contractul de muncă la această societate a expirat la data de_ . acest act a intrat în contradicție cu raportul medico - legal care menționează că afecțiunile intimatei au debutat în anul 2006. însă este clar că în anii 2008 - 2009 intimata a lucrat, ceea ce denotă că avea capacitate de a muncii, fără nici o diminuare. Intimata pleca pe diferite perioade de timp în Italia.
Intimata C. I. fostă T. prin întâmpinarea depusă (fila 5) a solicitat respingerea recursului cu motivarea că dosarul nu poate fi trimis în rejudecare atâta timp cât recurentului i s-a dat posibilitatea de a-și angaja apărător și de a propune probe care i-au și fost încuviințate de instanța de fond și unde acesta a prezentat un singur martor, la cel de-al doilea renunțând. Nu a lucrat în străinătate. Aici a avut doar grijă de nepoți pe perioade scurte de timp.
În probațiune s-a depus adeverința eliberată de Biserica Ortodoxă Română.
Analizând sentința atacată prin prima motivelor de recurs și în considerarea dispozițiilor art. 312, 304¹ Cod procedură civilă, tribunalul reține următoarele:
Părțile au fost căsătorite în perioada 22 ianuarie 1975 - 26 ianuarie 2012 când prin Decizia civilă nr. 18/A din 26 ianuarie 2012 pronunțată de Tribunalul Maramureș s-a desfăcut căsătoria dintre părți din vina ambilor soți. Din relațiile de căsătorie au rezultat 7 copii care, în prezent, sunt majori.
Din probele de la dosar reiese că intimata nu a fost încadrată în muncă deoarece a avut grijă de cei 7 copii, decât pentru o scurtă perioadă de timp din_ până în 15 ianuarie 2001,_ -_ .
Din raportul de expertiză efectuat în cauză se reține că intimata T. I. prezintă o incapacitate adaptivă de 30 %, ceea ce îi determină o ușoară scădere a capacității de muncă și că afecțiunile de care suferă au fost decelate începând cu data de_, dar aceasta nu se încadrează într-un grad de invaliditate. Acest raport de expertiză nu a fost contestat de către nici una din părți.
Potrivit art. 389 alin. 2 Noul Cod civil soțul divorțat are dreptul la pensie de întreținere dacă se află în nevoie din pricina unei incapacități survenite înainte de căsătorie ori în timpul căsătoriei.
În cauză, așa cum s-a arătat incapacitatea a survenit în anul 2006, deci în timpul căsătoriei. Căsătoria a fost desfăcută din vina ambilor soți, iar după divorț intimata nu s-a recăsătorit. Fiind în vârstă de 58 de ani și bolnavă, intimata în prezent nu se poate angaja și nici nu are venituri. Recurentului i s-a încuviințat de către instanța de fond probele pe care le-a solicitat, acesta nedovedind o altă stare de fapt.
Față de cele de mai sus, se apreciază că în mod corect s-a admis cererea reclamantei T. I., iar pârâtul - recurent a fost obligat la pensie de întreținere.
Pe cale de consecință în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă se va respinge recursul ca nefondat, urmând a se menține în tot sentința recurată.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă recurentul va fi obligat la cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de T. I. în contra sentinței civile nr.
1110 din_ a Judecătoriei Vișeu de Sus, județul M. .
Obligă pe recurent să plătească intimatei 500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă
.
Pronunțată în ședința publică de azi 25 septembrie 2013.
Președinte | J. ecători | G. ier | |||
P. G., P. M. B. | , | C. V. | , | Bud M. |
Red. P.G./_ /Dact. B.M./_ /Ex. 2
J. ecător fond: L. Ana M.
| ← Decizia civilă nr. 3871/2013. Pensie de întreţinere. Minori... | Decizia civilă nr. 520/2013. Pensie de întreţinere. Minori... → |
|---|
