Decizia civilă nr. 498/2013. Partaj bunuri comune soţi. Lichidarea regimului matrimonial

Decizii civile - minori și familie - Curtea de Apel Cluj (2013)

R O M Â N I A

TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ

Dosar nr. _

Cod operator de date cu caracter personal 3184

DECIZIA CIVILĂ Nr. 498/R/2013

Ședința publică de la 30 Aprilie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE C. -V. B.

Judecător V. G.

Judecător O. R. G. Grefier C. -S. Ș.

Pe rol fiind judecarea contestației formulate de contestator B. S., împotriva Deciziei civile nr. 959/2012 pronunțată în dosar nr._ ** al Tribunalului Cluj, privind și pe intimat P. A. O., având ca obiect partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial_ **.

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care instanța constată faptul că mersul dezbaterilor și cuvântul părților pentru concluzii a fost consemnat în încheierea ședinței publice din data de_, încheiere care face parte din prezenta sentință.

INSTANȚA

Asupra cauzei de față, reține următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 959/2012 pronunțată în dosar nr._ ** al Tribunalului Cluj

, s-au respins, cu opinie majoritară, ca nefondate recursurile formulate de recurenții P. A. O. și B. S., împotriva Sentinței civile nr.130/_ pronunțată în dosar nr._ * al Judecătoriei Dej, pe care a menținut-o în totul.

S-au compensat cheltuielile de judecată în recurs.

Cu opinie minoritară, în sensul admiterii recursurilor declarate de P.

A. O. și B. S. împotriva Sentinței civile nr.130/_ a Judecătoriei Dej, pe care a modificat-o în parte în sensul respingerii cererii formulate de reclamanta B. S. având ca obiect constatarea că reclamanta a avut o contribuție de 1/2 parte din valoarea ratelor achitate, în comun de foștii soți, la achiziționarea garsonierei situate în Dej, str. I. P. Reteganu nr. 1, ap. 31, respectiv a sumei de 11.455 lei.

A constatat că părțile au dobândit, cu contribuție comună cota de 27% din imobilul apartament situat în Dej, A. P. nr. 6 bl. D13 sc. B. et 1 ap. 21, restul cotei de 73% fiind bunul propriu al pârâtului P. A. O. .

S-au menținut restul dispozițiilor.

A obligat recurenta să plătească recurentului P. A. O. cheltuieli de judecată parțiale în recurs în cuantum de 400 lei, compensând restul cheltuielilor.

Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut următoarele:

În ce privește primul motiv din recursul declarat de recurentul P. A.

O. nu mai subzistă, întrucât, eroarea de calcul la care face referire a fost îndreptată de către prima instanță prin încheierea civilă din data de_ ,

stabilindu-se în final, că sulta este în cuantum de 20.905 lei și nu de

30.355 lei.

Este neîntemeiat și cel de-al doilea motiv din recursul declarat de recurentul P. A., tribunalul apreciind, cu opinie majoritară și în acord cu prima instanță că cererea reclamantei B. S. referitoare la constatarea unui drept de creanță nu are caracterul unei noi cereri în rejudecare.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată, inițial, la data de_ în dosarul nr._ al Judecătoriei Dej reclamanta B. S. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că, în timpul căsătoriei cu pârâtul P. A. O., a dobândit, cu contribuție egală, apartamentul nr.21 înscris în CF nr.8801 nr. top 4179/S/XXI situat din punct de vedere administrativ în Dej A. P. nr.6, bl.D13, sc.B, et.I, jud.Cluj și să se dispună sistarea comunității de bunuri prin atribuirea apartamentului către reclamantă și plata către pârât a sultei corespunzătoare de 1/2 parte din valoarea imobilului.

Prin cererea reconvențională formulată la data de_ pârâtul P. A.

O. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate calitatea de bun propriu a apartamentului nr.21 înscris în CF nr.9148 nr. top 4179/S/XXI raportat la cererea de revocare a donației din contractul autentificat cu nr.4193/_ de notariatul de stat Dej cu privire la apartamentul nr.31 înscris în CF 9583 nr. top 4315/1/S/XXXI situat din punct de vedere administrativ în Dej str.I.P.Reteganu nr.1, bl.H, sc.A, jud.Cluj; să se constate că are un drept de creanță în cotă de 1/3 parte din valoarea casei construite împreună cu reclamanta-pârâtă reconvențională Baia S. pe terenul părinților acesteia în loc.Cuzdrioara, jud.Cluj; să se dispună ieșirea din indiviziune cu privire la casă din loc.Cuzdrioara, prin atribuirea acesteia reclamantei-pârâte reconvenționale Baia S., cu obligarea acesteia la plata unei sulte corespunzătoare cotei de 1/3 parte din valoarea totală a imobilului; să se dispună înscrierea în CF a dreptului său de proprietate cu privire la apartamentul nr.21 înscris în CF nr.9148 nr. top 4179/S/XXI, în cotă de 1/1 parte, ca bun propriu.În subsidiar, dacă nu se va constata calitatea de bun propriu a apartamentului nr.21 înscris în CF nr.9148 nr. top 4179/S/XXI pârâtul a solicitat ca să îi fie atribuit cu obligarea sa la plata sultei corespunzătoare către reclamanta-pârâtă reconvențională Baia S. .

Pentru termenul de judecată din data de_, care a reprezentat și prima zi de înfățișare după învestirea legală a instanței cu cererea reconvențională, reclamanta-pârâtă reconvențională Baia S. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii reconvenționale.În cuprinsul întâmpinării reclamanta-pârâtă reconvențională B. S. a arătat că apartamentul-garsonieră nr.31 înscris în CF 9583 nr. top 4315/1/S/XXXI a fost dobândit în timpul căsătoriei și 80% din valoarea acestuia a fost achitat împreună.Astfel, pârâtul-reclamant reconvențional P.

A. O. a achiziționat această garsonieră de la SC Urbana SA achitând avansul de 9395 lei și 5 rate până în luna august când părțile s-au căsătorit și au plătit împreună prețul integral de până la 81698 lei.

Astfel, arată reclamanta-pârâtă reconvențională B. S. că, doar în proporție de 15% garsoniera constituie bun propriu al pârâtului- reclamant reconvențional P. A. O., iar diferența de 85% este bun comun.

Judecătoria Dej prin Sentința civilă nr. 495/2007 a admis acțiunea civilă a reclamantei în contradictoriu cu pârâtul, și în parte acțiunea reconvențională a pârâtului, constatând că părțile au dobândit în timpul căsătoriei cu titlu de bun comun apartamentul situat în Dej, A. P. nr.6, bloc D.13, ap. 21, evaluat la 60.000 lei conform expertizei efectuată în

cauză; a constatat că părțile au avut o contribuție egală la dobândirea acestui imobil; a constatat că tot în timpul căsătoriei foștii soți au efectuat la imobilul situat în Cuzdrioara nr. 27, lucrări de finisaj exterior, evaluate conform expertizei la 15351 lei RON, stabilind că pârâtul are un drept de creanță în cotă de 1/2 parte din valoarea acestor lucrări, dispunând sistarea comunității de bunuri prin atribuirea acestui imobil din Cuzdrioara nr. 27 la reclamantă, în final obligând pe reclamantă să îi plătească pârâtului sultă reprezentând 1/2 parte din apartament și 1/2 parte din lucrările efectuate la casa din Cuzdrioara, în total 37675 lei. A respins capătul de cerere din acțiunea reconvențională, pentru revocarea donației.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs pârâtul P. A., criticând hotărârea primei instanțe atât sub aspectul reținerii cotei de contribuție la dobândirea apartamentului din Dej, A. P. nr. 6, bloc D.3, ap. 21 cât și cu privire la respingerea capătului de acțiune din cererea reconvențională cu privire la revocarea donației.

Tribunalul Cluj prin Decizia civilă nr. 85/A/2011 a admis în parte apelul declarat de către pârâtul P. A. în sensul că, s-a dispus revocarea donației, autentificată sub nr. 4193/1994 la Notariatul de Stat Dej cu privire la imobilul garsonieră și a constatat calitatea de bun propriu asupra imobilului garsonieră proprietatea pârâtului P. A. ; a înlăturat dispoziția referitoare la constatarea de bun comun asupra acestui imobil și a dispoziției de obligare a reclamantei la plata pe seama apelantului a sumei de 30.000 lei cu titlu de sultă, menținând restul sentinței.

Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că deși în principiu donațiile sunt irevocabile, în speță donația fiind făcută între soți aceasta poate fi revocată prin voința unilaterală a soțului donator, ceea ce s- a și întâmplat odată cu formularea acțiunii reconvenționale. Constatând în consecință că, garsoniera dobândită de către pârât anterior încheierii căsătoriei (din care /1/2 parte a donat fostei soții), valoarea acesteia se regăsește în apartamentul dobândit ulterior, în virtutea subrogației reale.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta, recurs care prin Decizia civilă nr. 1480/R/2011 a Curții de Apel Cluj a fost admis în parte și a trimis cauza pentru rejudecare ca recurs în favoarea Tribunalului Cluj.

Tribunalul Cluj, rejudecând, prin Decizia civilă nr. 620/R/_ a admis recursul pârâtului P. A. O. împotriva Sentinței civile nr. 495/2007 a Judecătoriei Dej, și a dispus trimiterea pentru rejudecare în fond, la Judecătoria Dej.

Prin această Decizie, Tribunalul Cluj a stabilit că partea din hotărârea de fond care nu a fost recurată a intrat în putere de lucru judecat, adică în ceea ce privește lucrările efectuate la imobilul din Cuzdrioara nr. 27. De asemenea tribunalul a reținut că se impune cu ocazia rejudecării a se determina diferența de la acea dată dintre valoarea garsonierei, bun propriu al recurentului și valoarea imobilului dobândit în schimb, doar această diferență reprezentând bun comun al părților. Astfel, pentru a se da eficiență disp. art. 31 lit.f din Codul familiei (subrogația reală ) se impune a se stabili proporțional cât reprezintă valoric garsoniera bun propriu al pârâtului, din apartamentul primit în schimb de către părți.

Cu ocazia rejudecării, reclamanta B. S. a depus la dosar o modificare de acțiune prin care a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că a avut o contribuție egală cu a pârâtului la dobândirea apartamentului-garsonieră nr.31 înscris în CF 9583 nr. top 4315/1/S/XXXI situat din punct de vedere administrativ în Dej str.I.P.Reteganul nr.1, bl.H, sc.A, jud.Cluj și că are un drept de creanță

corespunzător cotei de 1/2 parte din valoarea acestui imobil.Pe cale de consecință, a mai solicitat să se constate că acest drept de creanță reprezintă contribuția sa la dobândirea apartamentului nr.21 înscris în CF nr.8801 nr. top 4179/S/XXI situat din punct de vedere administrativ în Dej

P. nr.6, bl.D13, sc.B, et.I, jud.Cluj.Totodată a mai solicitat să se constate că a avit o contribuție egală cu a pârâtului la dobândirea apartamentului nr.21 înscris în CF nr.8801 nr. top 4179/S/XXI situat din punct de vedere administrativ în Dej A. P. nr.6, bl.D13, sc.B, et.I, jud.Cluj, supus partajului și să se dispună sistarea comunității de bunuri prin atribuirea acestui imobil în favoarea sa, reclamanta a mai arătat că înțelege să mențină celelalte capete de cerere din acțiunea inițială.
Ceea ce se impune a se clarifica este dacă cererea reclamantei referitoare la contribuirea sa la dobândirea apartamentului-garsonieră nr.31 înscris în CF 9583 nr. top 4315/1/S/XXXI situat din punct de vedere administrativ în Dej str.I.P.Reteganul nr.1, bl.H, sc.A, jud.Cluj și constatarea unui drept de creanță corespunzător cotei sale de contribuție este o cerere nouă formulată după casarea cu trimitere spre rejudecare, așa cum susține, în opinia sa recurentul P. A. O. sau nu.
Așa cum rezultă din sentința civilă recurată, instanța de fond nu a apreciat această cerere ca o fiind una nouă, procedând la judecarea cererii.
Cererea de chemare în judecată determină cadrul procesului civil cu privire la părți și cu privire la obiectul litigiului.
În aceste limite, determinate prin cererea de chemare în judecată, va trebui să se pronunțe și instanța de judecată, iar după prima zi de înfățișare, schimbarea elementelor esențiale ale cererii de chemare în judecată nu se poate produce decât în anumite condiții strict determinate de lege.
În realitate, ceea ce se reproșează reclamantei-pârâte reconvenționale
S. este că, nu a formulat, separat, cu privire la dreptul său de creanță pentru contribuția sa la dobândirea garsoniere, cerere reconvențională, ci a făcut referiri la acest drept doar în cuprinsul întâmpinării formulate, în primul ciclu procesual, la cererea reconvențională a pârâtului-reclamant reconvențional P. A. O. .Că este așa rezultă din întâmpinarea acesteia depusă la fila 44 dosar.
Este adevărat că pârâtului îi este recunoscută prin art.119 cod pr.civ. posibilitatea de a formula pretenții proprii față de reclamant.Potrivit primului alineat al textului menționat:";Dacă pârâtul are pretenții în legătură cu cererea reclamantului el poate să facă cerere reconvențională";.
La fel de adevărat este și că, instanța, în mod corelativ, are obligația legală de a proceda la soluționarea cauzei, sens în care va trebui să-și exercite rolul activ în vederea lămuririi tuturor aspectelor de fapt și de drept ale litigiului.
În mod obișnuit cererea reconvențională se redactează într-un înscris separat, ea poate fi inserată însă și în cuprinsul întâmpinării, situație în care din cuprinsul acestui act procedural trebuie să rezulte cu claritate elementele esențiale ale acțiunii reconvenționale.
În speță, în acest din urmă mod, a înțeles reclamanta să își invoce dreptul său de creanță, așa încât, cu opinie majoritară, tribunalul apreciază că, înscrisul intitulat "modificare de acțiune"; și depus după casarea cu trimitere spre rejudecare nu are caracterul unei cereri noi.
Lipsa de rol activ a judecătorului, care nu a pus în vedere reclamantei- pârâte reconvenționale B. S. de a redacta un înscris separat prin care să își valorifice pretențiile nu poate fi imputată acesteia, cât vreme din
conținutul întâmpinării rezultă clar intenția reclamantei de a i se constata un drept de creanță.
De asemenea nu constituie modificare de acțiune nici cererea recurentei de a i se stabili o cotă de contribuție egală cu a pârâtului la dobândirea întregii garsoniere, după ce, inițial, a solicitat a se avea în vedere o cotă de contribuție comună la dobândirea doar a 85% din valoarea garsonierei, cererea încadrându-se în disp.art.132 al.2 pct.2 cod pr.civ.
Critica recurentei B. S. vizează, în esență, aspectele legate de contribuția sa la dobândirea garsonierei și în final, la dobândirea imobilului supus partajului, invocând că a avut o contribuție egală cu a pârâtului P.
1. O., astfel că, urmare a sistării comunității de bunuri, imobilul putea să îi fie atribuit ei cu plata sultei către pârât.

În susținerea motivelor de recurs, recurenta a invocat necercetarea fondului cauzei și încălcarea de către instanța fondului a disp.art.315 al.1 cod pr.civ., întrucât nu a respectat dispozițiile Deciziei de casare nr.620/R/2011 a Tribunalului Cluj.

Faptul că recurenta B. S. nu a produs probe cu privire la contribuția sa egală cu a pârâtului la dobândirea întregului imobilul- garsonieră nr.31 înscris în CF 9583 nr. top 4315/1/S/XXXI situat din punct de vedere administrativ în Dej str.I.P.Reteganul nr.1, bl.H, sc.A, jud.Cluj nu echivalează cu necercetarea fondului cauzei.

De asemenea nici respingerea unor cereri formulate de una din părți, în probațiune, asupra oportunității căreia instanța apreciază, în funcție de ansamblul probatoriului administrat, nu presupune, în mod automat, necercetarea fondului cauzei. În atare situație, în mod corect, a reținut prima instanță contribuția recurentei B. S. doar cu privire la plata ratelor achitate după încheierea căsătoriei.

Potrivit art.30 al.1 cod fam. "bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soți sunt de la data dobândirii lor bunuri comune ale soților";.Textul instituie o prezumție relativă de contribuție egală a soților la dobândirea bunurilor comune, care poate fi răsturnată prin orice mijloace de probă.

În lipsă de probe contrare, în mod corect, a reținut, prima instanță că reclamanta a avut o contribuție de 1/2 parte din valoarea ratelor achitate, în comun de foștii soți la achiziționarea garsonierei, bun propriu al pârâtului.

În mod evident nu au mai fost puse în discuție susținerile recurentei cu privire la unele cheltuieli efectuate la imobilul supus partajului, cât timp, părțile și-au însușit concluziile expertizei deja efectuate în cauză de expertul Bojan V. cu privire la evaluarea imobilului, așa cum rezultă din încheierea de ședință din data de_ .

Nu poate fi primită nici susținerea recurentei că instanța de fond nu a respectat dispozițiile art.315 al.1 cod pr.civ. în ce privește cotele de contribuție ale părților la dobândirea imobilului supus partajului, prima instanță procedând la stabilirea acestora raportat și la contribuția recurentei la dobândirea garsonierei, aspect care s-a reflectat și în cuantumul sultei.

Contrar susținerilor recurentei, atribuirea imobilului supus partajului către pârâtul P. A. O., s-a realizat de către prima instanță pe baza aprecierii tuturor criteriilor de partajare și nu doar pentru faptul că a rezultat o cotă mai mare de contribuție a acestuia la dobândirea bunurilor comune, instanța având în vedere și alte împrejurări care s-au desprins din contextul cauzei, respectiv lipsa unui spațiu locativ pentru pârât și faptul că recurenta dispune de o locuință.

Față de cele de mai sus, în tem.art.312 cod pr.civ. tribunalul, a respins cu opinie majoritară, ca nefondate, recursurile formulate de recurenții P. A. O. și B. S., împotriva Sentinței civile nr. 130/_ pronunțată în dosar nr._ * al Judecătoriei Dej, pe care o menține în totul.

S-au compensat cheltuielile de judecată în recurs.

Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare reclamanta B. S.,

solicitând instanței admiterea contestației in anulare, anularea Deciziei civile nr.959/2012, pronunțata de Tribunalul Cluj in data de_ in dosarul nr._ **, si, după rejudecarea recursului, admiterea recursului declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 130/_, pronunțata de Judecătoria Dej in dosarul nr._ *, cu consecința sistării comunității de bunuri prin atribuirea apartamentului situat in Dej, A. P., nr. 6, bl. Dl3, sc.B, et. 1, ap. 21, județul Cluj, inscris in C.F. nr. 9148 Dej, cu nr. topo. 4179/S/XXI, compus din 3 camere si dependințe, cu cota de 3,84/100 parte din părțile indivize comune înscrise in C.F.nr. 8801 Dej, cu nr. topo. 4179/S, in favoarea subsemnatei, cu plata sultei cuvenite paratului, si inscrierea in cartea funciara a dreptului de proprietate in favoarea mea, in cota de 1/1 parte, cu titlu prin cumpărare si sistarea comunității de bunuri; obligarea intimatului P. A. O. la plata cheltuielilor de judecata in toate ciclurile procesuale, conform dovezilor aflate la dosarul cauzei.

Consideră ca exista motive pentru admiterea contestației in anulare formulate de reclamanta, fiind îndeplinite cerințele prevăzute de Codul de procedura civila.

Aceasta arată ca pana la data formulării prezentei contestații in anulare nu a primit decizia pronunțata in recurs in data de_, prin urmare nu are posibilitatea motivării contestației in anulare, iar soluția din recurs a aflat-o consultând informațiile de pe site-ul "portal.just.ro".

Ulterior, la data de_, reclamanta B. S. a depus la dosar o întregire a motivelor contestației în anulare

, prin care se arată că, criticile sale vizează opinia majoritara exprimata in decizia civila nr. 959/R/2012 a Tribunalului Cluj, apreciind că sunt întrunite condițiile prevăzute de art.318 alin.1 - teza finala din Codul de procedura civila pentru admiterea contestației in anulare, întrucât instanța de recurs a omis sa cerceteze unele dintre motivele de recurs invocate de reclamantă.

Instanța de recurs nu a analizat motivele de casare invocate de ea la lit. A din motivele de recurs, unde a criticat hotărârea instanței de fond pe motiv ca a soluționat procesul fără sa se pronunțe asupra unor cereri si apărări ale reclamantei, care erau esențiale in soluționarea cauzei.

Astfel, în fața instanței de recurs aceasta a arătat ca nu a fost soluționat fondul pricinii, fiind totodată necesara administrarea unor probe noi, ceea ce constituie motiv de casare, potrivit dispozițiilor art. 312 alin. 3 din Codul de procedura civila.

Instanța de fond nu a soluționat fondul pricinii, întrucat nu a analizat si nu s-a pronunțat asupra tuturor cererilor si motivelor invocate de ea, cu referire la cele cuprinse la pct. 1 si 3 din concluziile scrise, argumente care

au fost prezentate si in cuprinsul notelor de ședința formulate pentru termenul de judecata din data de_, de asemenea, nu a analizat niciunul dintre argumentele pe care le-am prezentat in întregirea concluziilor.

In fața instanței de fond contestatoare a solicitat încuviințarea probei testimoniale, pentru a dovedi ca reclamanta a avut o contribuție egala cu paratul la dobândirea imobilului garsoniera, având in vedere ca a conviețuit cu paratul inca din anul 1991 si s-au gospodărit impreuna, astfel ca, in fapt, toate cheltuielile legate de acest imobil au fost suportate de ambele parti. Au locuit impreuna in garsoniera, chiar inainte de căsătorie, si au dus bunurile reclamantei (mobila, aragaz) cumpărate de părinții acesteia, inca din decembrie 1991, tocmai pentru a nu fi nevoiți sa facă cheltuieli inutile, având in vedere ca urma sa se cumpere garsoniera in rate, ca bun comun, si sa se căsătorească, asa cum au stabilit ambele familii in decembrie 1991.

Pentru dovedirea acestor susțineri, la dosarul cauzei a depus un set de înscrisuri (filele 120-132 din dosarul_ *), solicitând totodată si audierea unor martori, proba care era utila, pertinenta si concludenta soluționării cauzei. Prin Încheierea de ședința din data de_ (fila 133 din dosarul nr._ * al Judecătoriei Dej), instanța a respins proba cu martori.

Procedând in aceasta maniera, instanța de fond a nesocotit dispozițiile art. 129 alin. 5 din Codul de procedura civila, potrivit cărora: "(5) Judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Dacă probele propuse nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului, instanța a dispus ca părțile să completeze probele. De asemenea, judecătorul poate, din oficiu, să pună în discuția părților necesitatea administrării altor probe, pe care le poate ordona chiar dacă părțile se împotrivesc."

In aceste condiții, in temeiul dispozițiilor art. 315 alin, 31 din Codul de procedura civila, in fața instanței de recurs a reiterat proba testimoniala, solicitând audierea următorilor martori: Suciu I., M. Margareta.

Din examinarea considerentelor deciziei civile nr. 959/R/2012, rezulta ca doar in aparenta instanța de recurs a cercetat aceste motive de casare. Astfel, instanța de recurs a reținut ca: "In susținerea motivelor de recurs, recurenta a invocat necercetarea fondului cauzei..". Insa, din cuprinsul considerentelor reținute in continuare de către instanța de recurs rezulta ca nu s-a realizat o reala cercetare a motivelor de casare invocate: Faptul ca recurenta B. S. nu a produs probe cu privire la contribuția sa egala cu a paratului la dobândirea intregului imobil-garsoniera nr. 31... nu echivalează cu necercetarea fondului cauzei. De asemenea, nici respingerea unor cereri formulate de una din parti, in probațiune, asupra oportunității căreia instanța apreciază, in funcție de ansamblul probatoriului administrat, nu presupune, in mod automat, necercetarea fondului cauzei...

In lipsa de probe contrare, in mod corect, a reținut, prima instanța ca reclamanta a avut o contribuție de ½ parte din valoarea ratelor achitate, in comun de foștii soți la achiziționarea garsonierei, bun propriu al paratului (pag. 12).

Aceste considerente ale instanței de recurs sunt criticabile si contradictorii. Instanța de recurs subliniază, de mai multe ori in cuprinsul hotărârii, ca reclamanta nu a dovedit contribuția egala cu a paratului la dobândirea imobilului garsoniera recurenta B. S. nu a produs probe cu privire la contribuția sa egala...", "In lipsa de probe contrare").

Or, prin cererea privind incuviintarea probei testimoniale formulata in fața instanței de fond si reiterata in recurs, reclamanta a urmărit sa dovedească chiar acest aspect, respectiv contribuția egala a sa la dobândirea garsonierei. Daca instanța de recurs ar fi analizat intr-adevar motivul de casare invocat de reclamantă, ar fi trebuit sa admită recursul, sa caseze hotărârea primei instanțe si sa-i ofere acesteia posibilitatea de a-i proba susținerile, încuviințând in acest sens proba testimoniala solicitata.

Insa, in decizia civila nr. 959/R/2012 se menționează ca respingerea unor cereri in probatiune "nu presupune, in mod automat, necercetarea fondului cauzei". O astfel de afirmație ar putea fi, teoretic, valabila in anumite situații, insa nu si in cazul de fața.

Este de observat ca exista o vădita neconcordanta intre considerentele instanței de recurs, care: pe de o parte, o sancționează pe reclamanta- recunenta pe motiv ca "nu aprodus probe" cu privire la contribuția egala la dobândirea garsonierei (probe pe care aceasta le-a solicitat atât in fața instanței de fond, cat si in recurs); pe de alta parte, apreciază ca fiind corecta soluția primei instanțe de respingere a cererilor in probatiune formulate de reclamantă.

Cu alte cuvinte, i se reproșează ca nu și-a probat cota de contribuție egala la dobândirea garsonierei, deși a solicitat si a reiterat cererile in probatiune in acest sens, insa aceste cereri au fost respinse de ambele instanțe.

Daca instanța de recurs ar fi analizat in mod real motivele de casare invocate de reclamantă, ar fi putut observa ca teza probatorie avuta in vedere de reclamantă viza cota de contribuție egala la dobândirea imobilului garsoniera. In aceste condiții, susține ca instanța de recurs a omis sa cerceteze motivele de casare invocate la litera A din recurs.

Se mai susține că instanța de recurs nu a analizat nici motivele de modificare a hotărârii primei instanțe, invocate de recurenta contestatoare la litera B, punctul I din recurs.

In fața instanței de recurs aceasta arătat ca prima instanța a nesocotit dispozițiile art. 315 alin. 1 din Codul de procedura civila, întrucât nu a respectat in totalitate îndrumările deciziei de casare nr. 620/R/2011, cu toate ca in pag. 3 din considerentele hotărârii de fond se susține ca s-a ținut seama de îndrumările decizie de casare.

Prin decizia de casare nr. 620/R/2011, pronunțata de Tribunalul Cluj in dosarul nr._ *, s-a trimis cauza spre rejudecare Judecătoriei Dej "in vederea stabilirii cotelor de contribuție ia dobândirea imobilului înscris in CF indiv 9148 Dej nr. top. 4179/S";.

Se mai arată că, cu toate acestea, in rejudecare instanța de fond nu a stabilit cotele de contribuție ale pârtilor la dobândirea apartamentului care face obiectul partajului, mărginindu-se sa afirme următoarele: "...va constata ca părțile au dobândit in comun in timpul căsătoriei, imobilul apartament situat in Dej, A. P. nr. 6, bloc D13, ap. 21, inscris in CF. 9148 Dej, nr. top. 4179/S/XXI si in CF. col. 8801 Dej, nr. top. 4179/S in valoare de 64.700 lei..." (pag. 3).

De asemenea, dispunând sistarea stării de indiviziune prin atribuirea apartamentului paratului - reclamant reconventional, a făcut referire la "cota majoritara de proprietate asupra imobilului...";1, fara a indica in concret care este aceasta cota.

Contestatoarea mai susține ca, era esențial ca instanța sa determine care este cota efectiva de contribuție a pârtilor la dobândirea apartamentului bun comun, intrucat, exista o diferența nesemnificativa intre cotele de contribuție ale pârtilor la dobândirea apartamentului, iar cota majoritara nu

este singurul criteriu care trebuie avut in vedere la sistarea stării de indiviziune.

Se mai arată că la pronunțarea sentinței civile nr.130/2012 nu au fost respectate nici următoarele îndrumări cuprinse in decizia de casare: "...se impune așadar a se stabili proporțional cat reprezenta valoric garsoniera, bun propriu al recurentului, din bunul primit in schimb de parti..." (pag. 8).

In mod greșit instanța de fond a raportat valoarea garsonierei la valoarea apartamentului care face obiectul partajului, situat in Dej, A. P.

, nr. 6, bloc D13, ap 21, inscris in CF. 9148 Dej, nr. top. 4179/S/XXI si in

C.F. col. 8801 Dej, nr. top. 4179/S.

Astfel, conform celor statuate prin decizia de casare, instanța trebuia sa stabilească in ce proporție se regăsește valoarea garsonierei in "bunul primit in schimb de parti". Așadar, valoarea garsonierei trebuia raportata la valoarea apartamentului nr. 26, situat in Dej, A. P. nr. 4, bl. D7, județul Cluj, si nu la valoarea apartamentului care face obiectul parajului, cum in mod greșit a procedat instanța in rejudecare.

Soluția adoptata de instanța de fond, respectiv aceea de a face diferența intre valoarea apartamentului care face obiectul partajului si valoarea garsonierei ("64700 lei -45000 lei = 18900 lei") nu respecta dispozițiile deciziei de casare.

De asemenea, instanța de rejudecare nu a ținut seama ca la data efectuării schimbului intre imobilul garsoniera st apartamentul situat in Dej,

A. P. nr. 4, bl. D7, ap.26, județul Cluj, s-a achitat si o diferența de preț, cu toate ca instanța de casare a statuat si cu privire la acest aspect: "...in prezenta cauza rezultând tara putința de tagada faptul ca imobilul dobândit de către parti in urma contractului de schimb, apartament cu 3 camere, s-a realizat ca urmare a remiterii in schimbul acestuia a imobilului garsoniera, compus din 1 camera, precum si a unei sulte (diferența de preț), care s-a achitat de către parti" (pag. 8).

Se mai susține că în fața instanței de fond contestatoare a arătat si a probat ca imobilul garsoniera reprezintă, in cota procentuala, 3.21% din valoarea apartamentului primit in schimb de parti, iar diferența de bani achitata de ambii soți reprezintă 96,79% din valoarea apartamentului dobândit in schimb, din care subsemnatei îi revine o cota de contribuție la dobândirea apartamentului de 48,39 %.

Contestatoarea consideră că instanța nu a analizat insa argumentele invocate de reclamanta pe parcursul dezbaterilor si care au fost detaliate si in concluziile scrise care au fost depuse la dosarul cauzei (pag. 6-7, pct. 3), argumente pe care le-a reiterat si in recurs: în luna aprilie 1993 B. S. si fostul său sot au încheiat un contract de schimb cu numiții R. Pompei si soția R. M., prin care, in schimbul garsonierei situate in Dej, str. I.P. Reteganu nr. 1, bl. H, ap. 31 și a unei diferente de preț de 2.500.000 lei, achitata din bani comuni, am dobândit un apartament cu trei camere, situat in Dej, A. P. nr. 4, bl. D7, ap. 26. județul Cluj, in care s-au mutat in luna august 1993. Contractul de schimb (aflat la filele 25, 49 din dosarul nr._ al Judecătoriei Dej) a fost insa autentificat doar in anul 1994, prin încheierea de autentificare nr. 4647/_ .

Ulterior, in anul 1996 (prin contractul de vanzare-cumparare aflat la fila 26 din dosarul inițial), subsemnata si fostul meu sot am vândut apartamentul nr. 26, pe care l-am dobândit prin contractul de schimb, iar cu prețul obținut pe acesta au cumpărat actualul apartament in care locuiesc in prezent si care este situat in Dej, A. P., nr. 6, bl. D13, ap.

21. înscris in C.F.nr. 9148 Dej, cu nr. topo. 4179/S/XXI (prin contractul

aflat la filele 5, 16 din dosarul nr._ al Judecătoriei Dej). Împrejurarea ca la data efectuării schimbului am plătit copermutantilor R. M. si R. Pompei suma de 2.500.000 lei (Rol), este probata prin declarația martorei R.

M. (fila 79 din dosarul_ al Judecătoriei Dej). Faptul ca s-a achitat o diferența de preț este confirmat si prin mențiunile cuprinse in decizia de casare nr. 620/R/2011: "...in prezenta cauza rezultând fara putința de tagada faptul ca imobilul dobândit de către parti in urma contractului de schimb, apartament cu 3 camere, s-a realizat ca urmare a remiterii in schimbul acestuia a imobilului garsoniera, compus din 1 camera, precum si a unei sulte (diferența de preț), care s-a achitat de către parti" (pag. 8).

Contestatoarea mai susține că, prin întregirea concluziilor care au fost depuse la dosarul cauzei (la pct. 1) a relevat si alte aspecte care justifica achitarea de către ea si fostul ei sot, in schimbul apartamentului situat in Dej, A. P. nr. 4, bl. D7, ap. 26, județul Cluj a unei diferente de preț de

2.500.000 lei, din bani comuni. Instanța de fond nu a luat in considerare niciunul dintre aceste argumente.

Se concluzionează că, in vederea dobândirii ap. nr. 26, părțile au remis in schimb garsoniera, precum si o diferența de bani in suma de 2.500.000 lei, iar pentru dobândirea garsonierei părțile au achitat o valoare totala de

83.144 lei, (81.698 lei prețul + 1.446 lei dobânda), ultima rata fiind achitata in luna februarie 1993. In aceeași perioada, respectiv in luna aprilie 1993, au efectuat schimbul de imobile.

Contestatoarea a mai arătat, in schimbul apartamentului cu 3 camere a remis garsoniera (pentru care s-a plătit in aceeași perioada 83.144 lei), precum si suma de 2.500.000 lei, ceea ce înseamnă ca imobilul garsoniera reprezintă, in cota procentuala, 3121% din valoarea apartamentului primit in schimb de parti. Rezulta ca diferența de bani achitata de ambii soți reprezintă 96,79% din valoarea apartamentului dobândit in schimb, din care subsemnatei ii revine o cota de contribuție la dobândirea apartamentului de 48,39 %.

În cea mai nefavorabila varianta pentru reclamantă, cota totala de contribuție a acesteia la dobândirea apartamentului obținut in schimbul garsonierei este de 49,22 % (compusa din cota de 48,39% menționata anterior + cota certa de contribuție a reclamantei la dobândirea garsonierei). Cu toate ca instanța de fond a constatat ca reclamanta a avut o contribuție de 25% la dobândirea imobilului garsoniera bun propriu al paratului, nu a ținut seama de diferența de preț achitata de ambii soți cu ocazia efectuării schimbului, diferența care are o pondere de 96,79% din valoarea apartamentului dobândit in schimb. Instanța de fond ar fi trebuit sa tina seama si de aceste aspecte si sa i se recunoască o cota de cel puțin 49,22% de contribuție la dobândirea apartamentului primit in schimb, cota care reprezintă si cota de contribuție a reclamantei la dobândirea apartamentului care face obiectul partajului, situat in Dej, A. P., nr. 6, bl. D13, ap. 21, inscris in C.F.nr. 9148 Dej, cu nr. topo. 4179/S/XXI.

Contestatoarea arată că instanța de recurs nu a examinat niciunul dintre argumentele expuse anterior, mărginindu-se sa afirme: "Nu poate fi primita nici susținerea recurentei ca instanța de fond nu a respectat dispozitiiie art. 315 al. 1 cod pr. civ. in ce privește cotele de contribuție ale pârtilor la dobândirea imobilului supus partajului, prima instanța procedând la stabilirea acestora raportat si la contribuția recurentei la dobândirea garsonierei, aspect care s-a reflectat si in cuantumul sultei.

Prin decizia nr.959/R/2012 nu s-au analizat nici argumentele invocate de contestatoare la litera B, punctul II din recurs, unde a arătat ca in mod greșit instanța de fond a reținut ca "reclamanta a avut o contribuție

de ½ parte din valoarea ratelor achitate in comun de foștii soți la achiziționarea acestui apartament garsoniera, adică suma de 11.455 lei (25% din valoarea garsonierei)."

Reclamanta are o contribuție egala cu paratul la dobândirea garsonierei, deoarece: contractul de vanzare-cumparare a fost încheiat in perioada in care părțile locuiau si se gospodărea împreuna, contestatoarea susținând că a conviețuit cu paratul înca din anul 1991 si s-au gospodărit împreuna, astfel ca, in fapt, toate cheltuielile legate de acest imobil au fost suportate de ambele parti.

Se susține că, în aceste condiții, indirect, reclamanta a contribuit si la plata contravalorii ratelor achitate anterior încheierii căsătoriei, motiv pentru care susțin ca reclamantei îi revine 50 % din valoarea garsonierei, si nu doar 25%. Începând cu luna august 1992 au fost căsătoriți, astfel că nu poate fi contestata contribuția sa la plata ratelor după încheierea căsătoriei, aspect reținut in mod corect si de către instanța de fond; înscrierea in C.F. a dreptului de proprietate in favoarea paratului s-a făcut in luna decembrie 1992, data la care erau căsătoriți; ulterior Înscrierii in C.F. s-au plătit inca doua rate pentru garsoniera, rate care cuprind evident si contribuția reclamantei, contribuție care exista si anterior.

Având in vedere contribuția sa la dobândirea garsonierei, reclamanta are un drept de creanța împotriva paratului, motiv pentru care a solicitat sa se dispună ca acest drept de creanța reprezintă contribuție a reclamantei la dobândirea apartamentului care face obiectul partajului.

Contestatoarea arată că, instanța de recurs nu a analizat decât parțial argumentele invocate la litera B, punctul IV din recurs. Instanța de recurs a analizat doar criticile vizând "cota majoritara" a paratului asupra imobilului, reținând si "lipsa unui spațiu locativ pentru parat si faptul ca recurenta dispune de o locuința".

Daca instanța ar fi examinat argumentele reclamantei, ar fi constatat ca locuința din Cuzdrioara nu îndeplinește toate condițiile pentru a se putea locui in ea, împrejurare care rezulta si din cuprinsul raportului de expertiza tehnica întocmit de dl. expert Morarescu Diomid in dosarul nr._ al Judecatoriei Dej. Relevante fiind următoarele mențiuni cuprinse in acel raport de expertiza: "In prezent exista branșament de gaz si electrice, dar in interior nu sunt executate instalațiile. Nu sunt nici instalații sanitare." (pag. 2 din raportul de expertiza); "Finisajul: in interior sunt executate tencuielile, in bucătărie si baie este montata gresie in rest nu sunt executate pardoselile" (pag. 3); "in prezent construcția nu are instalații sanitare de nici un fel... (pag. 5); Din același raport de expertiza rezulta ca au fost montate ușile si ramele din lemn la geamuri, insa fara sticla, la pct. V (pag. 5) din raportul de expertiza s-a menționat ca nu exista magazine sau piața in zona si nici unități sanitare si unități școlare.

Fiul, încredințat spre creștere si educare reclamantei, isi continua studiile.

In hotărârea instanței de recurs nu s-au analizat nici celelalte motive de atribuire a apartamentului in favoarea sa, pentru a se asigura fiului condițiile si stabilitatea de care are nevoie pentru continuarea studiilor. Instanța de fond s-a limitat sa constate ca in prezent fiul reclamantei si al paratului este major, fara a lua in considerare si alte aspecte, respectiv: faptul ca P. Nicolae S. este încă elev (susținere probata prin adeverința nr. 1044/_ ) si intenționează sa urmeze si studii superioare, situație in care părinții au in continuare obligația de întreținere a acestuia, inclusiv obligația de a-i asigura o locuința; împrejurarea ca minorul a locuit întotdeauna împreuna cu mama lui, in apartamentul care face obiectul

partajului. Or, in situația in care acesta va decide sa locuiască in continuare cu mama lui (cel puțin pana la terminarea studiilor) va fi pus in situația sa facă naveta in Cuzdrioara, deși este elev in Mun. Dej, precum si sa locuiască intr-o locuința care nu are toate dotările necesare, întrucât locuința din Cuzdrioara (la care se refera instanța) nu este finalizata.

Se mai arată că, chiar daca in prezent băiatul este major si, teoretic, ar putea decide la care dintre părinți sa locuiască, nu exista motive sa-si exprime opțiunea de a ramane cu tatăl lui, cată vreme acesta nu s-a preocupat niciodată de educația copilului si nu l-a încurajat sa urmeze cursurile liceale si nici sa frecventeze o facultate in viitor. Dimpotrivă, paratul impiedicat sa invete, prin scandalurile provocate de acesta, pe fondul consumului de alcool. Relevă ca, pentru a se asigura copilului un climat corespunzător pregătirii sal școlare, este necesar sa locuiască in continuare in Dej, in apartamentul care face obiectul partajului, împreuna cu mama lui. Este de subliniat ca băiatul, după orele obișnuite de curs, ia meditații in; particular, patru zile pe săptămâna, la următoarele materii: limba romana, matematica, informatica, limba engleza.

In condițiile in care ar fi pus in situația sa facă naveta in mediul rural, băiatul nu ar mai avea mijloace de transport corespunzătoare pentru a se intoarce in Mun. Dej, dupa-masa, la orele 16,30 - 17,00, când sunt programate meditațiile. Chiar si naveta zilnica la liceu nu s-ar putea realiza decât in condiții grele (trezire la ora 5 dimineața, pentru a merge la stația de autobuz).

Contestatoarea mai susține că, instanța de recurs nu s-a pronunțat cu privire la motivul de recurs invocat la punctul nr. V din recurs, bazat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 din Codul de procedura civila, în condițiile în care a arătat ca exista contradicții atât in considerentele, cat si in dispozitivul hotărârii atacate.

Astfel, pe de o parte instanța a dispus sistarea stării de indiviziune prin atribuirea apartamentului in favoarea paratului - reclamant reconventional, iar pe de alta parte a dispus înscrierea in cartea funciara a dreptului de proprietate al acestuia "in cota de ½ parte".

În drept, s-au invocat dispozițiile art. 318 alin. 1 - teza finala, art. 319 si 274 din Codul de procedura civila.

Intimatul, legal citat, nu a depus la dosar întâmpinare, însă prin Notele de ședință înregistrate la dosar la data de_ a solicitat respingerea contestației, argumentând această solicitare cu aspecte concrete legate de ciclurile procesuale pe care le-a avut, susținând că, contestatoarea nu are nicio cotă de contribuție la achiziționarea garsonierei, aceasta fiind cumpărată de intimatul reclamant.

Se mai susține că instanțele de judecată au administrat întregul probatoriu stabilind o situație corectă ce nu este acceptată de contestatoare care practic prin cererea de contestație în anulare ar promova un nou recurs.

Analizând contestația prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul reține următoarele:

Prin prezenta contestație în anulare, contestatoarea B. S., invocă prevederile art. 318 alin.1, teza finală Cod pr.civilă, susținând că instanța de recurs în pronunțarea Deciziei civile nr. 959/2012 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._ ** la data de_, ar fi încălcat o serie de prevederi legale, neanalizând motivele de casare invocate de recurentă la lit.A și B pct.1,2, 4 și 5 din recurs.

Astfel, contestatoarea susține că instanța de recurs nu s-ar fi pronunțat asupra capătului din recurs prin care a invocat la lit.A, privind încuviințarea probei cu martori pentru dovedirea contribuției egale cu fostul soț la dobândire garsonierei.

Tribunalul, analizând aceste susțineri ale contestatoarei constată că, cu ocazia soluționării recursului declarat de contestatoare și în considerentele Deciziei civile nr. 959/2012 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._ ** la data de_, instanța de control judiciar a reținut următoarele:

"În susținerea motivelor de recurs, recurenta a invocat necercetarea fondului cauzei și încălcarea de către instanța fondului a disp.art.315 al.1 cod pr.civ., întrucât nu a respectat dispozițiile Deciziei de casare nr.620/R/2011 a Tribunalului Cluj.

Asupra caracterului de bun propriu al recurentului P. A. O. cu privire la imobilul-garsonieră nr.31 înscris în CF 9583 nr. top 4315/1/S/XXXI situat din punct de vedere administrativ în Dej str.I.P.Reteganul nr.1, bl.H, sc.A, jud.Cluj s-a statuat, în mod irevocabil, prin Decizia de casare nr.620/R/2011 a Tribunalului Cluj.Ceea ce a rămas de stabilit a fost cota de contribuție a recurentei B. S. la acest imobil, raportat la împrejurarea concretă în care a fost achiziționat, respectiv cu plata în rate, care s-au efectuat și după data încheierii căsătoriei părților.Faptul că recurenta B. S. nu a produs probe cu privire la contribuția sa egală cu a pârâtului la dobândirea întregului imobilul- garsonieră nr.31 înscris în CF 9583 nr. top 4315/1/S/XXXI situat din punct de vedere administrativ în Dej str.I.P.Reteganul nr.1, bl.H, sc.A, jud.Cluj nu echivalează cu necercetarea fondului cauzei.De asemenea nici respingerea unor cereri formulate de una din părți, în probațiune, asupra oportunității căreia instanța apreciază, în funcție de ansamblul probatoriului administrat, nu presupune, în mod automat, necercetarea fondului cauzei. În atare situație, în mod corect, a reținut prima instanță contribuția recurentei B. S. doar cu privire la plata ratelor achitate după încheierea căsătoriei.";

În concluzie nu se poate primii pe calea contestației în anulare, o solicitare a contestatoarei de lărgire a probatoriului și constatarea nepronunțării instanței de control judiciar în recurs asupra aspectelor invocate de ea în recurs la lit.A, în condițiile în care instanța de fond a analizat motivul de recurs, constatând corectă soluția Judecătoriei Dej, pertinența probelor administrate și posibilitatea instanței de a cenzura și înlătura probatoriul neconcludent sau neutil cauzei.

Tribunalul, în soluționarea contestației în anulare nu poate primi nici susținerile contestatoarei în sensul că instanța de control judiciar nu ar fi analizat nici motivele de modificare a hotărârii invocate în recurs la lit.B pct.1, 2, privind nesocotirea de către instanța de fond a îndrumării obligatorii dispusă pentru rejudecare, respectiv că instanța de fond nu a stabilit cotele de contribuție a părților la dobândirea apartamentului de partajat, precum și a cotei valorice a garsonierei bun propriu al fostului soț, în cumpărarea apartamentului.

Contestatoarea în argumentarea acestui aspect pe calea contestației dorește o nouă judecată, o nouă soluție privind acest aspect, deși atât instanța de fond în rejudecare cât și instanța de control judiciar au stabilit cu claritate aceste aspecte.

Astfel instanța de fond în rejudecare a reținut că,: "; Instanța, examinând actele și lucrările dosarului în rejudecare, și ținând seama de îndrumările instanței de casare cât și de partea din hotărârea casată, intrată în autoritatea lucrului judecat, va constata că părțile au dobândit în comun în timpul căsătoriei, imobilul apartament situat în Dej, A. P. nr.6, bloc D.13, ap. 21, înscris în C.F. 9148 Dej, nr. top. 4179/S/XXI în valoare de 64.700 lei conform exp. Bojan V. .

Va constata că pârâtul - reclamant reconvențional, a dobândit anterior căsătoriei cu reclamanta garsoniera din Dej, str. I. P. Reteganu din C.F. 9583 Dej, în val. de 45.800 lei - exp. Bojan V., care, în temeiul subrogației reale se regăsește valoric în apartamentul proprietatea actuală a părților din Dej A. P. nr.6.

Va constata că la dobândirea garsonierei, reclamanta a avut o contribuție de ½ parte din valoarea ratelor achitate în comun de foștii soți la achiziționarea acestei garsoniere (acțiune completată de reclamantă în rejudecare), adică, suma de

11.455 lei - cca. 25% din valoarea garsonierei.";

Tribunalul, în soluționarea recursului declarat a reținut la rândul său că:

Contestatoarea mai susține că instanța de control judiciar a analizat parțial argumentele invocate de ea în recurs la lit.B pct.4 cu precădere la oportunitatea acordării ei a locuinței din litigiu pentru a putea asigura condiții bune de creștere și educare copilului părților rămas la mamă.

Tribunalul în soluționarea contestației constată că atât instanța de fond cât și instanța de control judiciar au analizat acest aspect, argumentele prezentate pe larg de către contestatoare vizează soluția pe fond a cauzei, solicitându-se pe calea contestație pronunțarea unei alte soluții privind locuința.

Astfel, instanța de fond a reținut că: "În temeiul art. 673 ind. 5 Cod proc. civilă, va dispune sistarea indiviziunii asupra apartamentului nr. 21 din Dej, A. P. nr.6, prin atribuirea acestuia la pârâtul - reclamant reconvențional P. A. O. ținând cont atât de cota majoritară de proprietate asupra imobilului, că acesta în prezent nu are o altă locuință spre deosebire de reclamantă care dispune de locuința din Cuzdrioara nr. 27 cât și de împrejurarea că în prezent minorul născut din căsătorie părților a împlinit vârsta majoratului și poate decide singur la care din cei doi părinți să locuiască.

În consecință, va obliga pe pârât să achite reclamantei cu titlu de sultă, suma de 18900 lei reprezentând cota de ½ parte din valoarea apartamentului din Dej, A.

P. nr.6, și valoarea garsonierei din Dej str. I. P. Reteganu nr.1 (64700 lei - 45800 lei = 18900 lei), la care se mai adaugă suma de 11.455 lei (contribuția reclamantei la achiziționarea garsonierei în timpul căsătoriei cu pârâtul), în final, pârâtul va achita reclamantei sulta de 30355 lei.";

Instanța de control judiciar a reținut și ea că,:

"Contrar susținerilor recurentei, atribuirea imobilului supus partajului către pârâtul P. A. O., s-a realizat de către prima instanță pe baza aprecierii tuturor criteriilor de partajare și nu doar pentru faptul că a rezultat o cotă mai mare de contribuție a acestuia la dobândirea bunurilor comune, instanța având în vedere și alte împrejurări care s-au desprins din contextul cauzei, respectiv lipsa unui spațiu locativ pentru pârât și faptul că recurenta dispune de o locuință.";

Legat de susținerea contestatoarei că instanța de control judiciar nu s-a pronunțat asupra unor aspecte contradictorii cuprinse în sentința recurată legat de sistarea stării de indiviziune prin atribuirea locuinței către reclamant iar întabularea s-a dispus pe ½ parte, se poate constata că nu există nicio contradictorialitate în condițiile în care după atribuirea cotei contestatoarei de ½ parte din locuință, către reclamant, s-a dispus înscrierea în Cartea funciară a acelei cote de ½ parte care se adaugă cotei de proprietate a reclamantului de ½ parte, aspect ce era atât de evident încât nu necesita o analiză amaănunțită.

Pentru considerentele menționate, tribunalul constată că nu sunt incidente în cazul de față prevederile art.318 ali.1 teza finală Cod pr.civilă, aspectele invocate de contestatoare nefiind în măsură să atragă admiterea unei contestații în anulare cu consecința rejudecării recursului și admiterii acestuia așa cum a fost solicitat.

Astfel, în baza art.317 și următoarele Cod pr.civilă, tribunalul va

respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea B. S. împotriva Deciziei civile nr.959/2012 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._ ** la data de_ .

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea B. S. împotriva Deciziei civ. nr. 959/2012 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._ ** la data de_ .

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din_ .

PREȘEDINTE,

C. -V. B.

JUDECĂTOR,

V. G.

Judecătorul fiind plecat din instanță, semnează președinte Secție civilă

Judecător

JUDECĂTOR,

O. R. G.

GREFIER

C. -S. Ș.

← Decizia civilă nr. 198/2013. Partaj bunuri comune soţi....		Decizia civilă nr. 1069/2013. Partaj bunuri comune soţi.... →

Decizia civilă nr. 498/2013. Partaj bunuri comune soţi. Lichidarea regimului matrimonial

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 498/2013. Partaj bunuri comune soţi. Lichidarea regimului matrimonial