Decizia civilă nr. 307/2013. Ordonanţă preşedinţiala. Minori şi familie
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184 aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
DECIZIA CIVILĂ NR.307/R/_
Ședința publică din data de 14 martie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:C. -V. B. JUDECĂTOR: V. G.
JUDECĂTOR: C. -A. C. GREFIER: D. B.
S-a luat spre examinare recursul promovat de recurenta C. D. L. împotriva ordonanței președințiale nr. 2 din_ din dosar nr._ a Judecătoriei C. -N. privind și pe intimatul P. L. D., având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal efectuat în ședința publică, se prezintă recurenta reclamantă personal și asistată de reprezentanta acesteia, avocat C. Trăistaru, intimatul pârât personal, asistat de reprezentanta sa, avocat C.
L. Morar, cu împuternicire avocațială de reprezentare depusă la dosar (f.14).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, tribunalul constată că recursul este declarat în termen, motivat, comunicat, scutit de la plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar.
Reprezentanta recurentei, avocat C. Trăistaru, arată că, având în vedere că recursul inițial se referea și la sărbătorile de iarnă, care au trecut,
înțelege să-și precizeze recursul în sensul că face referire de la vacanța de primăvară în viitor, subliniind că nu este o cerere nouă ci doar o precizare a cererii inițiale.
Reprezentanta intimatului, avocat C. L. Morar, învederează instanței că în opinia sa este vorba de o cerere nouă.
La interpelarea instanței, reprezentantele părților precizează că organele de poliție sunt sesizate și chemate când de o parte când de cealaltă, sens în care se depun la dosar procese verbale întocmite de poliție la solicitarea ambelor părți (f.15-16).
Reprezentanta recurentei, avocat C. Trăistaru arată că nu mai are de formulat alte cereri în probațiune.
Reprezentanta intimatului, avocat C. L. Morar arată că nu mai are alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, tribunalul în conformitate cu dispozițiile art.150 C.pr.civ. declară încheiată faza probatorie și acordă cuvântul pe recurs.
Reprezentanta recurentei, avocat C. Trăistaru solicită instanței admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris, fără cheltuieli de judecată în recurs, subliniind că de câte ori mama a încercat să-și vadă fetița tatăl cheamă Poliția, uneori aceasta fiind nevoită să meargă însoțită de organele de poliție.
Recurenta C. D. L. solicită instanței admiterea recursului, arătând că minora locuiește în Bistrița Năsăud, ea locuiește în C. -N. ,
face patru ore cu trenul până la Bistrița Năsăud, astfel reușește să-și vadă fetița maxim 5 minute.
Reprezentanta intimatului, avocat C. L. Morar solicită instanței respingerea recursului pentru motivele invocate în întâmpinare pe care o susține în integralitate, cu plata cheltuielilor de judecată în recurs conform chitanței atașate la dosar (f.18). Solicită menținerea sentinței de fond, arătând că mama " trebuie să lupte"; să-și recâștige emoțional fetița, care pentru moment este afectată și refuză să o vadă. Mai arată că este important să nu o aducă la C., minora să aibă parte de căldura și mediul obișnuit, mama trebuind să dea dovadă de înțelepciune, răbdare, pentru a-și câștiga fetița.
T. ul reține cauza spre soluționare.
T. UL
Deliberând, reține că prin Ordonanța președințială nr.2/03 Ianuarie 2013 pronunțată în dosarul civil nr.29._ al Judecătoriei C. -N., a fost admisă in parte cererea precizata si stabilite legaturile personale ale reclamantei cu minora, astfel:
Prin vizitare in cursul zilelor de sambata si duminica, in saptamanile impare, in intervalul 15.00-19.00, cu posibilitatea luarii minorei de la domiciliu, fara prezenta paratului sau a altui membru al familiei acestuia si obligatia mamei de o aduce la domiciliu la incheierea programului de vizitare.
Prin telefoane la domiciliu minorei de doua ori pe saptamana, in cursul zilelor de marti si vineri, de la ora 18.00-18.30.
S-a luat act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență următoarele:
Minora P. Sorana-T. s-a născut la data de_ din relatia de concubinaj a partilor. Părinții acesteia se află în litigiu având ca obiect exercitarea autorității părintești și stabilirea domiciliului, dosarul fiind înregistrat pe rolul Judecătoriei Năsăud sub nr._ . Provizoriu, pana la solutionarea acestui dosar, s-a pronuntat Ordonanta presedintiala nr.23069/2012 din_ in dosarul nr._ al J. i C. -N. .
Potrivit dispozițiilor art. 581 (1) Cod procedură civilă instanța va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, fără prejudecarea fondului cauzei, iar instanțele judecătorești nu trebuie să piardă din vedere că interesul copiilor minori reprezintă criteriul principal în legătură cu ocrotirea lor, iar criteriile de apreciere a intereselor copilului minor nu trebuie limitate la bunăstarea materială ci trebuie avut în vedere și modalitatea de tratament a minorului sub aspect afectiv (art.263 Cod civil).
Totodata, in conformitate cu prevederile art.496 alin.5 C.civ., parintele la care copilul nu locuieste in mod statornic are dreptul de a avea legaturi personale cu minorul, la locuinta acestuia. Instanta de tutela poate limita exercitiul acestui drept, daca aceasta este in interesul superior al copilului.
Analizând cauza sub aspectul îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 581 (1) Cod procedură civilă, instanța a apreciat că acestea sunt îndeplinite.
Astfel, vremelnicia este de natura ordonanței, iar instanța a apreciat că această condiție este îndeplinită, măsurile solicitându-se a fi luate până la soluționarea dosarului nr._ declinat J. i C. -N., având ca obiect exercitarea autorității părintești. Chiar daca in acel dosar nu s-a solicitat reglementarea legaturilor personale cu minora a parintelui caruia
nu ii e incredintata minora, instanta a apreciat ca acesta este un drept care rezulta implicit ca urmare a stabilirii domiciliului minorului la celalalt părinte.
De asemenea, instanța nu va proceda la prejudecarea fondului, asupra cererilor de exercitarea a autorității părintești, contribuția la creșterea și educarea minorei etc, stabilirea legaturilor personale, intrucat nu va solutiona in fond cererea.
Cat priveste urgența, aceasta rezultă din nevoia protejarii interesului superior al minorei, inclusiv prin prisma pastrarii si dezvoltarii legaturilor personale cu parintele cu care nu locuieste in mod curent.
Instanta a retinut ca luarea unei asemenea măsuri speciale se impune în speță, dat fiind ca prin ordonanta presedintiala s-a stabilit provizoriu locuinta minorei la locuinta tatalui sau.
Paratul a invederat instantei ca nu se opune pastrarii legaturilor personale intre reclamanta si minora, cu conditia ca acestea sa fie exercitate la domiciliul copilului. A mai aratat ca minora este cea care refuza sa-si vada mama, el neopunandu-se păstrării legaturilor intre cele doua.
Din probele administrate in cauza, instanta a retinut ca reclamanta a incercat de mai multe ori sa aiba legaturi personale cu minora, prin vizitare la locuinta acesteia si la scoala, cu ocazia serbarii de Craciun, insa de fiecare data minora a refuzat sa o vada si sa primeasca cadoul la serbarea din _
, spunandu-i ca il primeste doar daca nu o va mai cauta niciodata. Ambii martori audiati au relatat ca inainte ca minora sa plece la C. cu mama sa, relatiile intre acestea erau foarte bune. Insa dupa intoarcerea copilului la domiciliul tatalui, acesta nu a mai dorit sa tina legatura cu mama sa. Martorul Costin Floarea N. a relalat ca din discutiile cu minora a retinut ca aceasta nu se simte abandonata de mama, ci mai degraba speriata, temandu-se ca nu cumva mama sa si rudele ei sa o « fure ».
Într-adevar, din raportul de consiliere psihologica nr.941/_ a reieșit ca minora prezinta tulburari de adaptare, reactii de respingere la adresa mamei, orice incercare de a aplana conflictul interiorizat nu da rezultate. Din sustinerile martorei Costin Floarea instanta a retinut ca minora i-a povestit ca in mai multe randuri a fost certata de mama sa si a fost chiar batuta de ceilalti din casa, reprosandu-i-se ca nu e casa ei.
Pronuntarea prezentei hotarari trebuie sa tina cont de interesul superior al minorei si de necesitatea ca executarea hotararii sa fie posibila fara sa creeze o trauma suplimentara minorei, fata de trauma determinata de comportamentul parintilor sai atat unul fata de altul, cat si in ceea ce o priveste.
Reactia minorei este una de inteles dat fiind conflictul permanent dintre parinti, conflict in care sunt implicate si alte persoane, decat parintii, mai cu seama bunicii. Acestei situatii conflictuale permanente, minora se gaseste în situația de a-i răspunde asa cum crede de cuviință, așa cum rezultă din declarațiile martorilor si din Ordonanta presedintiala nr.23069/_, atunci când se află la mamă fetița își exprimă nemulțumirea cu privire la comportamentul tatălui, iar aflată la acesta, nu mai are o părere bună despre comportamentul mamei sau de condițiile asigurate de aceasta.
Raportat la atitudinea de respingere a mamei, instanta a apreciat ca in mod evident aceasta se datoreaza influentelor exercitate asupra copilului, cu caracter traumatizant pentru aceasta.
Instanța a reținut că, pe de o parte, reclamantul împreună cu părinții săi nu depun vreun efort pentru ca să permită și să înlesnească legătura dintre minoră și mamă, cu toate că aceasta din urmă și-a manifestat in mai multe randuri interesul în acest sens. Permisiunea mamei de a-si vedea copilul in strada, in fata portii, pentru cateva minute, lasandu-se cu acte de violenta, de natura a speria si a dezorienta minora, nu este de natura sa duca la apropierea intre cele doua, ci dimpotriva.
Din chiar plangerea depusa la politie de catre mama paratului, instanță a retinut nu doar ca aceasta nu permite accesul reclamantei in curte si in casa pentru a vedea minora, dar mai ales ca minora este traumatizata printr-o serie de scene de violenta intre mama paratului (bunica sa) si propria sa mama. De asemenea, chiar daca martora Costin Floarea a relatat ca paratul a incercat sa o determine pe minore sa primeasca darul dat de mama sa, instanta a retinut ca acesta nu face demersuri suficiente pentru ca minora sa depaseasca starea de temere in care se afla.
Împrejurarea ca oricum minora nu vrea sa o vada pe mama sa nu justifica respingerea cererii, intrucat, atât practica judiciară națională cât și CEDO (Ignaccolo-Zenide împotriva României), au arătat că trecerea timpului poate avea consecinte ireparabile asupra relatiilor dintre copii si parintele care nu locuieste cu ei. Chiar dacă minora locuiește la tata, acest lucru nu înseamnă că paratul poate să împiedice reclamanta sa-si vada copilul și să sa faca parte din viata lui. Orice ingerință în sensul celor arătate, din partea paratului si a familiei sale înseamnă implicit afectarea dreptului copilului la viața de familie, cu consecinte daunatoare impotriva minorei.
De aceea, instanta a apreciat ca este necesar ca atat paratul, cat si mama acestuia sa inteleaga rolul reclamantei in viata minorei, necesitatea prezentei acesteia in viata copilului, in calitate de parinte cu drepturi egale ca si celalalt parinte. Acest lucru poate fi facut doar prin reabilitarea in ochii minorei a imaginea mamei sale, asa cum acestia au denaturat-o, minora neputand sa fie pusa la mijloc in conflictul dintre parti si fiind inadmisibil sa sufere pentru greselile parintilor si ale celorlalti membri de familie. În caz contrar exercitarea prezentei ordonante avand ca scop dezvoltarea relatiilor minora-mama nu va fi posibila, cu grave consecinte asupra psihicului minorei care va creste fara a cunoaste dragostea si prezenta materna.
Avand in vedere indeplinirea tuturor conditiilor prevazute de art.581 C.p.c, instanta a admis cererea reclamantei asa cum a fost precizata, insa doar in parte. A apreciat ca, intr-adevar cererea precizata este justificata, reclamanta dovedind interesul manifestat in continuu de a relua legatura cu minora.
Totusi, acordarea programului de vizitare asa cum a fost solicitat, nu este oportuna daca avem in vedere ca fiecare masura dispusa cu privire la minori trebuie sa aiba in vedere interesul superior al acestora.
În speta, interesul minorei impune, pe de o parte ca tatal si cei cu care mai locuieste minora sa faca toate demersurile pentru a facilita apropierea copilului de mama, pe de alta parte, ca reluarea legaturilor cu mama sa se faca progresiv, altfel, o rupere brusca a minorei din mediul in care se afla prin aducerea ei in C. -N., chiar pentru o perioada scurta de timp, ar putea avea drept consecinta adancirea traumei minorei.
În acest sens, instanta a reglementat legaturile personale ale reclamantei cu minora prin vizite la domiciliul acesteia cu posibilitatea luarii de la domiciliu pentru durate scurte de timp, fara prezenta altui membru al
familiei paratului, este suficienta pentru moment pentru a duce la reluarea si apoi la consolidarea relatiilor intre mama si copil.
Instanță a mai apreciat ca se impune ca acest program sa fie exercitat fara prezenta altor membri ai familiei cu care minora lcouieste curent, pentru a se evita pe de o parte exteriorizarea conflictului partilor (familiilor lor) in prezenta copilului si, pe de alta parte pentru a se crea intimitatea de care mama si minora au nevoie pentru a dezvolta o legatura armonioasa, apreciindu-se ca in acest fel minora nu va mai exprima aceeasi reticenta fata de mama, pe care o exprima in prezenta tatalui si a bunicii.
De asemenea, chiar daca nu s-a solicitat, instanta a acordat reclamantei dreptul de a avea legaturi cu minora si prin apeluri telefonice. Apreciaza ca nu s-a incalcat principiul disponibilitattii ce guverneaza procesul civil, intrucat atat legaturile telefonice, cat si programul de vizitare cu sau fara luarea minorului de la domiciliu, reprezinta forme ale exercitarii legaturilor personale. Totodată, a încuviințat mentinarii legaturilor personale prin telefon este practic o forma mai restransa a mentinerii legaturilor personale dacat vizitarea efectiva, avand aceeasi finalitate. Astfel nu s-a putut considera ca instanta a dat mai mult decat s-a solicitat, ci a incuviintat legaturile personale cu minorul raportat la caracteristicile spetei si avand in vedere principiul interesului superior al minorului.
Astfel, instanta a admis in parte cererea precizata si a stabilit legaturile personale ale reclamantei cu minora, astfel:
-prin vizitare in cursul zilelor de sambata si duminica, in saptamanile impare, in intervalul 15.00-19.00, cu posibilitatea luarii minorei de la domiciliu, fara prezenta paratului sau a altui membru al familiei acestuia si obligatia mamei de o aduce la domiciliu la incheierea programului de vizitare.
-prin telefoane la domiciliu minorei de doua ori pe saptamana, in cursul zilelor de marti si vineri, de la ora 18.00-18.30.
Împotriva Ordonanței președințiale nr.2/03 Ianuarie 2013 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca
a declarat recurs în termen legal reclamantă C. D. L. (f.3-4, prin care a solicitat admiterea recursului și, în consecință, admiterea în parte a cererii de ordonanță președințială și obligarea pârâtului să-i permită relații personale cu fiica sa, P. Sorana T.
, în oricare din zilele de sâmbătă sau duminică, la domiciliul pârâtului, fără prezența pârâtului sau a altui membru din familia lui, precum și în week- end-urile, primul și al treilea din lună, la domiciliul său.
În motivare a arătat că hotărârea pronunțată de instanța de fond este ilegală, aceasta încălcând în mod evident drepturile copilului, posibilitatea
ca aceasta să ia legătura cu mama sa ori de câte ori are nevoie, indiferent prin ce modalități, inclusiv prin conversații telefonice.
În privința dispoziției privind posibilitatea mamei, respectiv fetiței de a vorbi telefonic, instanța de fond s-a pronunțat, de pe o parte asupra unui aspect care nu s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată, considerând că este firesc să o poată suna pe fetiță oricând iar, pe de altă parte, restricționarea convorbirilor telefonice ale fetiței cu mama sa instituie un regim de penitenciar.
Consideră că soluția este nelegală, impunându-se casarea cu trimitere pe acest aspect, întrucât este necesar ca instanța de apel să admită cererea de ordonanță pentru stabilirea unui program mai flexibil și mai extins al contactelor dintre mamă și fiica sa până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii de fond cu privire la stabilirea locuinței copilului.
Restul dispozițiilor sunt prea restrictive, considerând că se impune stabilirea unui program de vizitare mai extins, cum a solicitat astfel încât fetița sa să conștientizeze că care o mamă care o iubește și care a greșit doar prin aceea că nu dorește să mai locuiască cu un tată agresiv și rău, care are ca trofeu al acestei relații fetița, pe care o ține la domiciliul său, ignorând orice drept al acesteia.
Recursul nu este motivat în drept.
Prin întâmpinarea formulată
, intimatul P. L. D. ,a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ordonanței atacată ca fiind temeinică și legală, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
În motivare a arătat că, critica adusă de către recurentă împotriva ordonanței se referă la nelegalitatea acesteia, susținându-se faptul că se încalcă astfel drepturile copilului, posibilitatea acestuia să ia legătura cu mama sa ori de câte ori are nevoie, indiferent prin ce modalități, inclusiv prin conversații telefonice.
Ordonanța președințială atacată este una legală și temeinică în ceea ce privește stabilirea legăturilor personale pe care mama le poate avea cu fiica sa, iar motivele invocate de către recurentă sunt doar critici cu caracter general, nu au nici o susținerea probatorie și nici nu urmăresc interesul superior al minorei.
În ceea ce privește programul de vizitare al minorei, sub aspectul cantitativ, instanța a admis doar în parte cererea reclamantei recurente, constatând în mod corectă că minora trebuie să mențină legătura firească cu mama sa, iar despre acest fapt este pe deplin conștient, motiv pentru care niciodată nu s-a opus ca fiica sa să mențină legătura cu recurenta.
Totuși, instanța de fond a remarcat faptul că programul de vizitare, astfel cum acesta a fost solicitat, nu este oportun, raportat la principiul suprem al interesului primordial al minorului în astfel de cauze, apreciindu- se în mod corectă și absolut întemeiat că este în interesul fiicei lor ca ambii părinți să facă tot ce le stă în putință pentru ca reluarea legăturilor cu mama să nu se facă brusc, spre a se preîntâmpina apariția unui sentiment de schimbare bruscă a minorei, atât din mediul cu care este obișnuită, cât și față de persoanele care o înconjoară.
Aceasta cu atât mai mult cu cât din ansamblul probelor administrate rezultă că fetița este traumatizată de felul în care se încearcă "partajarea"; acesteia, dar mai ales de faptul că are permanent sentimentul că în mod direct sau prin rude, mama sa o va "fura"; din mediul său și nu o va mai aduce acasă "acasă";, pentru ea însemnând locuința din T., unde a locuit permanent până la această vârstă.
Mai învederează intimatul că nu a avut un comportament pe care recurenta dorește să-l contureze, nici anterior despărțirii lor și nici ulterior, acest lucru rezultând din ordonanța președințială recurată, în care s-a reținut că ceea ce a fost susținut de către reclamantă a rămas neprobat.
În ceea ce privește programul de vizitare, precum și convorbirile telefonice acordate de către Judecătoria Cluj-Napoca, a încercat să acorde libertate acestora pentru a se "regăsi";, însă încercările sale au fost zadarnice, fetița rămânând cu aceeași atitudine pe care a avut-o încă din vară, de când s-a întors din C. -N., de la mama ei.
Intimatul insistă asupra faptului că nu va pune presiuni asupra copilei să facă ceea ce nu dorește sau să o oblige să se atașeze de recurentă, aceste sentimente trebuind să vină de la sine, iar nu ordonate.
Fetița este fericită alături de el și mama sa, s-a integrat bine în mediu școlar unde are prieteni, a început semestrul al II-lea școlar, iar recurenta are la dispoziție toată libertatea de a-și reconstruit relația cu propria fiică, iar programul de vizitare stabilit prin ordonanța președințială este unui corectă, având tocmai această menire.
Intimatul nu a făcut recurs împotriva ordonanței președințiale pronunțată de judecătorie, chiar dacă din punctul său de vedere nu se
justifică ordonarea unui program de vizitare a minorei atâta timp cât nu s-a opus legăturilor personale dintre mamă și fiică.
Așa cum rezultă din procesele-verbale întocmite de organele de poliție ale comunei T., fiica sa a refuzat de fiecare dată să vorbească cu mama sa, să meargă cu aceasta sau să-și petreacă timpul acordat prin ordonanța președințială, neînsoțită de el, rezultând din întreg ansamblul probator al cauzei, că un program mai extins de vizitare a minorei, mai ales prin aducerea minorei la domiciliul recurentei în municipiul C. -N., nu este oportun, ar duce la perturbarea echilibrului și confortului efectiv al minorei. Cu certitudine, este în interesul superior al minorei menținerea acestui echilibru și reintrarea mamei sale în viața ei, pas cu pas.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.115 raportat la art.308 alin.2 Cod procedură civilă.
Analizând recursul declarat, prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, precum și a dispozițiilor legale incidente în materie, tribunalul reține următoarele:
În esență, critica recurentei vizează limitarea în timp a programului de vizită stabilit de prima instanță.Astfel, recurenta a solicitat ca să aibă legături personale cu minora Sorana-T., născută la data de_, în fiecare zi de sâmbătă și duminică, fără a indica vreun interval orar, iar două dintre week-end-uri să ducă minora la domiciliul său din C. -N. .
Art.401 din noul cod civil prevede că "părintele separat de copilul său are dreptul de a avea legături personale cu acesta.";
Potrivit art.263 din noul cod civil " orice măsură privitoare la copil, indiferent de autorul ei, trebuie să fie luată cu respectarea interesului superior al copilului.";
Interesul superior al minorului presupune ca acesta să crească în mod efectiv alături de unul dintre părinți în condiții materiale și morale adecvate vârstei, preocupărilor și doleanțelor minorului.
Si din această perspectivă viața de familie este una subsidiară protejării interesului superior al minorului, important fiind, în cazul de față, câștigul pe care copilul îl poate avea din asemenea relații, iar nu cel pe care l-ar putea avea recurenta-reclamantă, care este obligată, alături de intimat, ca parte componentă a datoriei lor, de a asigura o creștere armonioasă și echilibrată atât material, dar mai ales psihologic, emoțional și educațional copilului.
Interesul superior al minorului trebuie apreciat și în funcție de situația concretă existentă între părinți și copil.De asemenea exercitarea, în concret, a dreptului părintelui de a avea legături personale cu minorul trebuie realizată de așa manieră încât comunicarea dintre părinte și copil să se realizeze în mod optim, să fie benefică dezvoltării minorului și din această perspectivă, instanța de fond a procedat în mod corespunzător cu referire la modalitatea de exercitare a programului de vizită.
Nu este de neglijat, reticența minorei manifestată față de mamă, chiar dacă această manifestare este consecința comportamentului neadecvat al intimatului și al bunicilor paterni, fapt relevat de probele administrate. De
aceea, tribunalul apreciază că luarea dintr-odată a minorei dintr-un mediu în care și-a petrecut cea mai mare parte din viață și obligarea acesteia să petreacă nopțile la locuința recurentei, care nu îi este atât de familiară, ar putea avea consecințe nefaste pentru starea psihică a minorei și nu pot fi asumate de instanță în acest mod și la acest moment.Apropierea minorei de mediul și de persoanele cu care trăiește recurenta trebuie să se realizeze, sub aspect temporal, treptat și la nivel psihic, prin insuflarea în conștiința minorei că și acel loc și acele persoane pot constitui o a doua casă, respectiv o a doua familie.Și aceasta, întrucât la crearea unei personalități cât mai armonios structurate a minorului contribuie nu numai factori de ordin material ci și cei de ordin emoționali, educaționali, fapt ce presupune acordarea unei atenții mediului în care trăiește minorul, a pasiunilor lui sau a persoanelor cu care interacționează.
În consecință, tribunalul apreciază că modalitatea de exercitare a programului de vizită solicitat de recurentă-dată fiind atitudinea și starea psihică a minorei, datorită conflictului permanent dintre părți- nu este, la acest moment, în acord cu interesul superior al copilului.
De reținut că prezenta hotărâre, prin care s-a stabilit modalitatea de exercitare a programului de vizită nu are autoritate de lucru judecat, astfel încât, subzistă posibilitatea modificării programului de vizitare a minorei( prin extinderea acestui program sau prin limitarea lui), odată cu modificarea
împrejurărilor care au determinat stabilirea acestuia( vârsta minorei, starea ei de sănătate, afecțiune și încredere dintre recurentă și minoră).
Este real faptul că, starea conflictuală dintre părți s-a repercutat și asupra minorei.Această situație conflictuală nu trebui să se repercuteze, însă, asupra relațiilor recurentei-reclamante cu minora, impunându-se asigurarea unui raport de proporționalitate între limitările dreptului reclamantei de a avea legături cu minora și scopul urmărit-respectarea interesului superior al minorei.
Pentru asigurarea unei relații solide, bazată pe afecțiune și înțelegere între recurentă și minoră, se impune, așa cum a apreciat și prima instanță, ca exercitarea acestui drept să nu fie stânjenită de prezența intimatului sau a altui membru al familiei acestuia, comunicarea dintre mamă și minoră trebuind să aibă loc în mod firesc, fără nici o restrângere.De asemenea este necesar a se asigura o ritmicitate a întâlnirilor recurentei cu minora, iar limitarea acestor relații în sensul celor stabilite de instanța de fond respectă, în opinia tribunalului, principiul proporționalității mai sus- menționat.
În ceea ce privește mențiunea instanței de fond, în sensul stabilirii legăturilor personale ale recurentei cu minora prin telefoane la domiciliu minorei de doua ori pe saptamana, in cursul zilelor de marti si vineri, de la ora 18.00-18.30, tribunalul reține că o atare dispoziție este inutilă și urmează a fi înlăturată, întrucât, în noțiunea de drept de a avea legături personale cu minorul și a veghea la creșterea, educarea și pregătirea lui profesională se include orice atitudine sau acțiune a părintelui în acest sens.
Față de toate aceste considerente, în tem.art.312 cod pr.civ. tribunalul va admite, în parte, recursul declarat de C. D. L. împotriva ordonanței președințiale nr.2 din_ din dosar nr._ a Judecătoriei C. -N. pe care o modifică în sensul că înlătură din considerentele și dispozitivul ordonanței președințiale recurate prevederea privind posibilitatea recurentei de a lua legătura telefonic cu minora în cursul zilelor de marți și vineri de la ora 18 la 18.30.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite, în parte, recursul declarat de C. D. L. împotriva sentinței civile nr.2 din_ din dosar nr._ a Judecătoriei C. -
N. pe care o modifică în sensul că înlătură din considerentele și dispozitivul ordonanței președințiale recurate prevederea privind posibilitatea recurentei de a lua legătura telefonic cu minora în cursul zilelor de marți și vineri de la ora 18.18.30.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, C. -V. B. | Judecător, V. G. fiind transferat la alta instanță semnează Președinte Secșia Civilă Ana-SS | Judecător, C. -A. C. |
Grefier, D. B. |
Red. CC/dact.APB _
Judecător fond: C. I. 2 ex.
| ← Decizia civilă nr. 59/2013. Ordonanţă preşedinţiala. Minori... | Decizia civilă nr. 174/2013. Ordonanţă preşedinţiala.... → |
|---|
