Decizia civilă nr. 1873/2013. Stabilire program vizitare minor
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ Cod operator 8428
DECIZIA CIVILĂ NR. 1873/R/2013
Ședința publică din 19 aprilie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A. -A. P. JUDECĂTORI: C. -M. CONȚ
I. -D. C. GREFIER: A. -A. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul R. I. C., împotriva deciziei civile nr. 4 din_ a T. ui Sălaj, pronunțată în dosar nr._, privind și pe pârâta intimată B. E., precum și pe SERVICIUL DE AUTOR. TE TUTEL. Ă DE PE LÂNGĂ C. LOCAL Z., având ca obiect
stabilire program vizitare minor.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reclamantul recurent R. I. C., lipsă fiind pârâta intimată B. E. și reprezentantul Serviciului de Autoritate Tutelară de pe lângă C. Local Z.
.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de reclamantul R. I. C. a fost introdus în termen legal, nu a fost motivat, a fost comunicat părții adverse și nu a fost legal timbrat la data înregistrării cererii de recurs.
S-a făcut referatul cauzei după care, la întrebarea instanței, adresată reclamantului recurent, referitoare la împrejurarea dacă a achitat pentru recurs taxa judiciară de timbru în cuantum de 4 lei și un timbru judiciar de 0,15 lei, acesta arată că nu a avut cunoștință despre faptul că trebuie să achite o taxă
judiciară de timbru și, totodată, arată că acolo unde locuiește, în S., poșta ajunge greu.
Curtea, verificând dosarul, constată că pentru termenul de judecată de azi, reclamantul recurent a fost legal citat, la data de_, cu mențiunea de a achita pentru recurs o taxă judiciară de timbru, în cuantum de 4 lei și un timbru judiciar de 0,15 lei, conform dovezii de îndeplinire a procedurii de citare care se află la f. 5 din dosar.
Reclamantul recurent arată că citația nu i-a fost înmânată și pentru că este vorba de o sumă banală ar putea să o achite azi.
Curtea aduce la cunoștința reclamantului recurent că taxa judiciară de timbru trebuia achitată în contul bugetului local al unității administrativ teritoriale în a cărei rază își are domiciliul.
În urma deliberării, Curtea, din oficiu, în temeiul art. 316 C.pr.civ. raportat la art. 137 alin. 1 C.pr.civ., la art. 20 alin. 1 și 3 din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din O.G. nr. 32/1995, invocă excepția nelegalei timbrări a recursului declarat de reclamantul R. I. C. .
De asemenea, Curtea, din oficiu, în temeiul art. 316 C.pr.civ. raportat la art. 301 C.pr.civ., art. 3021alin. 1 lit. c C.pr.civ., art. 303 alin. 1 și alin. 2
C.pr.civ. și art. 306 alin. 1 C.pr.civ., invocă excepția nemotivării în termen a recursului declarat de reclamantul R. I. C. .
Curtea pune în discuția reclamantului recurent cele două excepții arătate anterior.
Reclamantul recurent arată că sunt 1085 de zile de când i s-a furat copilul de acasă. De asemenea, arată că doamna judecător R. I. R. de la Judecătoria Zalău i-a acordat doar 17 - 18 nopți pe an, pentru a le petrece împreună cu minora. Totodată, arată că minora este singura sa rudă de gradul 1 din continentul european, iar aceasta își petrecuse 65 % din viață cu el, respectiv până la vârsta când a fost dată la grădiniță.
De asemenea, reclamantul recurent arată că ar fi avut dreptul la 70 - 80 nopți pe an, pentru a le petrece împreună cu minora, iar doamna judecător R.
I. R. de la Judecătoria Zalău i-a acordat doar 17 - 18 nopți pe an. Totodată, arată că în situația în care în România nu se respectă drepturile omului în legătură cu minorii, va apela la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, având în vedere și împrejurarea că potrivit Codului familiei părinții au drepturi egale față de copilul lor. De asemenea, arată că are o firmă în S. și are posibilități pentru creșterea și educarea minorei.
Reclamantul recurent solicită să i se dea copilul la discreție, în zilele neșcolare. Totodată, arată că, fosta sa concubină, care este mama minorei, nu prezintă nici o garanție în sensul că minora și-a găsit o familie și, de asemenea,. arată că firma din S. și el sunt singurele surse de venit pentru creșterea și educarea minorei.
În concluzie, reclamantul recurent arată că dorește să i se dea copilul la discreție, în zilele neșcolare. Totodată, învederează instanței că se urmărește ruperea relației dintre el și copilul său (Exemplu: De Crăciun, fetița se afla la mama sa, iar cu acea ocazie, aceasta i-a spus să lase fetița la ea, promițând că i- o va da lui de Revelion, însă în data de 30 - 31 decembrie, mama s-a dus cu fetița la urgență și a simulat o boală a fetiței, doar pentru a nu o lăsa pe minoră să stea cu el).
Curtea reține cauza în pronunțare asupra celor două excepții invocate, din oficiu, de către Curte.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 3.065 din 24 iulie 2012 a Judecătoriei Z. pronunțată în dosarul civil nr._
, s-a admis în parte cererea reclamantului
R. I. C. în contradictoriu cu pârâta BIKFLAVI E. și s-a încuviințat reclamantului să aibă legături personale cu minora R. Alexia C., născută la data de_, după următorul program: - prin găzduirea minorei de către tată, o dată la două luni, a treia săptămână din lună, de vineri ora 15.00 până duminică ora 18.00; - prin vizitarea minorei de către tată, o dată pe lună, în primul sfârșit de săptămână din lună, cu posibilitatea ridicării minorei de la domiciliu, sâmbăta între orele 10.00-18.00 și duminica între orele 10.00-18.00; - prin găzduirea minorei o săptămână în vacanța de vară, conform înțelegerii cu minora; - prin găzduirea minorei, în anii pari, cu ocazia sărbătorilor de Crăciun, din data de 24.12 ora 10.00 până în data de 26.12 ora 16.00 și două zile cu ocazia sărbătorilor de Paști; - prin găzduirea minorei, în anii impari, cu ocazia Revelionului din data de 31.12 ora 10.00 până în data de 01.01 ora 16.00, iar pe tot timpul programului de vizitare reclamantul a fost obligat să respecte
programul de somn și hrană a minorei, iar la sfârșitul programului să readucă minora la domiciliul acesteia.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că în fapt, din relația de concubinaj a părților a rezultat minora R. Alexia C., născută la data de_ . Prin Sentința civilă nr. 2931/_ pronunțată de Judecătoria Zalău în dosarul_ minora a fost încredințată mamei spre creștere și educare, iar tatăl a fost obligat să plătească lunar suma de 150 lei, cu titlu de pensie de întreținere, în favoarea minorei R. Alexia C., începând cu data introducerii acțiunii,_ și până la majorat.
Părțile sunt despărțite în fapt, locuind în localități diferite, adică reclamantul în municipiul S., iar pârâta împreună cu minora R. Alexia C. și bunica maternă a minorei în municipiul Z., județul Sălaj, astfel cum reiese din susținerile părților și referatul de anchetă socială. Între reclamant și pârâtă s-a instalat o stare tensională, determinată de neînțelegerile apărute între aceștia, fără însă a se putea reține că pârâta a interzis legăturile personale ale minorei cu tatăl său.
Cu privire la dreptul ce se solicită a fi stabilit prin prezenta hotărâre, trebuie precizat că este vorba despre dreptul fiecărui părinte de a menține relații personale cu propriul copil, în mod corelativ acest drept aparținând și copilului. În primul rând art.8 din CEDO, cuprinde un asemenea drept în cadrul noțiunii mai largi de drept la respectarea vieții private și de familie. Or, CEDO, primează față de dreptul intern, conform art. 20 din Constituția României, republicată. De asemenea, în dreptul intern este reglementat dreptul sus menționat.
Conform art. 14 alin.1 și art. 15 alin. 1 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, copilul are dreptul de a menține relații personale și directe cu părinții, rudele, precum și alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament, aceste relații personale putându- se realiza prin întâlniri ale copilului cu persoanele respective, vizitarea copilului la domiciliul său, găzduirea copilului pe o perioadă determinată, corespondență sau altă formă de comunicare ori transmiterea de informații referitoare la copil. Dreptul la relații personale nu este, așadar, numai un drept al părintelui, ci și un drept fundamental al copilului.
Art. 31 din lege prevede, la rândul său, atât responsabilitatea ambilor părinți pentru creșterea copiilor lor, obligația acestora ca în exercitarea drepturilor și îndatoririlor părintești să aibă în vedere întotdeauna interesul superior al copilului și să asigure bunăstarea materială și spirituală a copilului, în special în îngrijirea acestuia, prin menținerea relațiilor personale cu el ori prin asigurarea creșterii, educării și întreținerii sale, cât și dreptul oricăruia dintre părinți de a se adresa instanței de judecată în caz de neînțelegeri cu privire la exercitarea drepturilor și îndatoririlor părintești.
Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. 3 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești, acestui principiu urmând a i se subordona și hotărârea instanței privind programul de legături personale a minorei cu tatăl acesteia.
Tatăl reclamant își manifestă prin prezenta cerere intenția de a-și exercita efectiv dreptul de a avea legături personale cu fiica sa, solicitând instanței stabilirea unui program de legături personale cu aceasta.
Dreptul conferit de reglementările mai sus enunțate presupune exercitarea lui neîngrădită, cât timp titularul dreptului nu abuzează de el și nu pune în primejdie interesele primordiale ale minorei.
De aceea, în caz de neînțelegere între părți cu privire la exercitarea acestui drept, instanța va soluționa conflictul fixând un program concret de întâlnire între părinte și copil, astfel încât acest program să reflecte cât mai fidel dreptul părintelui de a avea legături personale și contacte directe cu minorul, fără să creeze premisa exercitării abuzive, contrare dreptului concomitent al celuilalt părinte și, mai ales, interesului minorului.
Pentru determinarea interesului copilului, instanța apreciază că trebuie avut în vedere întregul complex de împrejurări menite să asigure copilului o dezvoltare fizică, morală și intelectuală armonioasă, interesând vârsta acestuia, legăturile afective ce s-au stabilit între părți și copil, precum și între copil și alți membrii ai familiei extinse.
Instanța de fond a avut în vedere, pe lângă dispozițiile legale expuse anterior și dispozițiile art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului ce fac parte din integrantă din dreptul intern conform art. 11 alin. 2 și art. 20 din Constituție. În cauza Eriksson contra Suediei, Curtea Europeană a statuat cu valoare de principiu, că în lumina drepturilor garantate de Convenție, contactele reciproc acceptate ale copilului cu părintele său constituie un element fundamental al vieții de familie. Același principiu a fost aplicat și în cauza Monory contra României și în cauza Ignaccolo-Zenide contra României, subliniindu-se că în cazul în care copii nu sunt suficient de maturi pentru a-și exprima ei înșiși în mod clar propriile preferințe, instanța trebuie să promoveze interesele superioare ale acestora.
Interesul superior al copilului pentru dezvoltarea sa armonioasa este acela de a păstra legături cu ambii părinți, iar legăturile personale cu minorul la care are dreptul părintele trebuie sa asigure minorului timpul necesar pentru a-și cunoaște părintele și să aibă cu acesta o relație armonioasă care nu poate fi construită decât în timp, iar durata vizitelor să fie suficientă ca părintele să-și poată exercita atribuțiile de educare a minorului.
În speță, instanța a reținut următoarele elemente de fapt care au influență determinantă pentru stabilirea programului concret al relațiilor personale dintre minoră și tatăl reclamant: vârsta minorei, ambianța propice dezvoltării ei oferită de mediul în care trăiește în prezent dar și distanța mare dintre domiciliul tatălui și domiciliul minorei. Instanța a avut în vedere și concluziile anchetei psihosociale efectuate la domiciliul pârâtului, care arată că tatăl dispune de condiții locative modeste, într-o zonă industrială din municipiul Z., respectiv doar o cameră, unde se află și sediul social al societății deținute de reclamant și o baie, fără bucătărie sau alte facilități. Instanța a avut în vedere și opinia exprimată de minoră cu ocazia audierii în camera de consiliu.
Chiar dacă locuința reclamantului nu oferă minorei condiții optime de găzduire, totuși, instanța de fond a considerat că este deosebit de important ca minora să aibă legături personale cu tatăl său, fiind oportun și benefic ca aceștia să aibă posibilitatea de a petrece cât mai mult timp împreună, fără a fi necesară prezența mamei reclamante, minora fiind la o vârstă la care poate și chiar este recomandabil să-și creeze o relație personală cât mai strânsă alături de tatăl său, care ar asigura o dezvoltare afectivă sănătoasă a copilului. În consecință, s-a acordat posibilitatea pentru reclamant de a lua minora de la domiciliul pârâtei, dar, doar cu acordul minorei și cu condiția ca tatăl reclamant să poată oferi minorei condiții optime de găzduire.
Astfel apreciind că reclamantul prezintă garanții materiale și morale și pentru considerentele arătate mai sus, instanța, în lipsa acordului părților cu privire la modalitatea de desfășurare a programului de vizitare, a admis în parte cererea reclamantului și a încuviințat exercitarea dreptului tatălui de a avea legături personale cu minora R. Alexia C., născută la data de_ după următorul program de legături personale:
prin găzduirea minorei de către tată, o dată la două luni, a treia săptămână din lună, de vineri ora 15.00 până duminică ora 18.00 Instanța a avut în vedere distanța mare dintre localitățile de domiciliu a tatălui și minorei, apreciind că efectuarea unor deplasări mai dese în localitatea de domiciliu a tatălui, respectiv municipiul S. ar fi deosebit de obositoare pentru minoră.
prin vizitarea minorei o dată pe lună, în primul sfârșit de săptămână din lună, cu posibilitatea ridicării minorei de la domiciliu, sâmbăta între orele 10.00-18.00 și duminica între orele 10.00-18.00
prin găzduirea minorei o săptămână în vacanța de vară, conform înțelegerii cu minora
prin găzduirea minorei, în anii pari, cu ocazia sărbătorilor de Crăciun, din data de 24.12 ora 10.00 până în data de 26.12 ora 16.00 și două zile cu ocazia sărbătorilor de Paști
prin găzduirea minorei, în anii impari, cu ocazia Revelionului din data de
ora 10.00, până în data de 01.01 ora 16.00
Pe tot timpul programului de vizitare reclamantul a fost obligat să respecte programul de somn și hrană a minorului, iar la sfârșitul programului să readucă minora la domiciliul acesteia.
Instanța a atras atenția părților că trebuie să manifeste bună-credință în desfășurarea programului de vizitare și că trebuie să țină seama de interesul superior al copilului, de a crește într-un mediu echilibrat din toate punctele de vedere și că acest interes primează față de orice alt interes al părinților săi.
Având în vedere prevederile art. 6 lit. c din Legea nr. 272/2004 în baza cărora respectarea și garantarea drepturilor copilului presupune, printre altele, responsabilizarea părinților cu privire la exercitarea și îndeplinirea obligațiilor părintești, instanța de fond a apreciat că programul ce a fost încuviințat este susceptibil de aducere eficientă la îndeplinire și poate să asigure valorificarea optimă dreptului, permițând un contact mai îndelungat între părinte și fiica sa.
Pe cale de consecință, instanța de fond a admis în parte cererea potrivit dispozitivului.
Prin decizia civilă nr. 4 din_ a T. ui Sălaj pronunțată în dosarul nr._
s-a respins ca tardiv formulat apelul declarat de reclamantul R. I. C. împotriva sentinței civile nr. 3065 din 24 iulie 2012 a Judecătoriei Z. .
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că sentința a fost comunicată reclamantului apelant la data de_ conform dovezii de comunicare aflată la fila 26 din dosarul de fond.
La data de_ reclamantul formulează și înregistrează la Judecătoria Zalău apel împotriva sentinței civile nr. 3065 din 24 iulie 2012 a Judecătoriei Z. (f.2 apel) solicitând instanței să dispună mărirea numărului de zile și nopți în care să poată lua copilul la domiciliul său. Arată că programul stabilit este inuman și duce la distrugerea relației cu minora.
Precizează că la data sentinței nu a putut face recurs de durere, decepție și deprimare toate cauzate de minuta nedreaptă.
Instanța de apel a reținut că sentința i-a fost comunicată reclamantului la data de_, iar apelul a fost declarat de reclamant la data de_, cu
mult peste termenul de 15 zile prevăzut de art.284 alin. (1) C.proc.civ. - termen care în speță s-a împlinit la data de 3 septembrie 2012, astfel că s-a respins ca tardiv formulat apelul.
Împotriva acestei decizii, reclamantul R. I. C. a declarat recurs
, în termen legal, fără a indica în cuprinsul cererii de recurs motivele de recurs și dezvoltarea lor.
Pentru termenul de judecată din data de_, reclamantul recurent a fost legal citat cu mențiunea de a achita pentru recurs o taxă judiciară de timbru în cuantum de 4 lei și un timbru judiciar de 0,15 lei, așa cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare, îndeplinită la data_ și anexată la f. 5 din dosar.
În ședința publică din data de_, Curtea din oficiu în temeiul art. 316 C.pr.civ., raportat la art. 137 alin. 1 C.pr.civ., art. 20 alin. 1 și alin. 3 din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din O.U.G. nr. 32/1995, a invocat excepția nelegalei timbrări a recursului declarat de reclamant.
De asemenea, Curtea din oficiu, în temeiul art. 316 C.pr.civ., raportat la art. 301 C.pr.civ., art. 3021alin. 1 lit. c, art. 303 alin. 1 și alin. 2 și art. 306 alin. 1 C.pr.civ., a invocat excepția nemotivării în termenul legal a recursului declarat de reclamant.
Astfel, conform art. 316 C.pr.civ., dispozițiile de procedură privind judecata în apel se aplică și în instanța de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în acest capitol, iar art. 298 C.pr.civ. prevede că, dispozițiile de procedură privind judecata în primă instanță se aplică și în instanța de apel, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în prezentul titlu.
Art.137 alin.1 C.pr.civ. statuează că, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
În conformitate cu aceste prevederi legale, Curtea se va pronunța mai întâi asupra excepției nelegalei timbrări a recursului, excepție de procedură care face de prisos cercetarea în fond a recursului.
Prin urmare, Curtea se va pronunța cu prioritate asupra excepției de procedură privind nelegala timbrare a recursului, excepție care face inutilă analizarea excepției nemotivării recursului în termenul legal.
Apărarea recurentului privitoare la faptul că citația nu i-a fost înmânată și că este vorba despre o sumă banală, ar putea să o achite în cursul zilei va fi înlăturată de Curte deoarece, așa cum anterior s-a arătat, procedura de citare a recurentului pentru acest termen de judecată a fost îndeplinită în mod legal, iar taxa judiciară de timbru trebuia plătită anticipat în contul bugetului local al unității administrativ teritoriale în a cărei rază își are domiciliul.
Astfel, potrivit art. 20 alin. 1 și alin. 3 din Legea nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
Art. 9 din O.G. nr. 32/1995 stabilește că, cererile pentru care se datorează timbru judiciar nu vor fi primite și înregistrate, dacă nu sunt timbrate corespunzător. În cazul nerespectării dispozițiilor prezentei ordonanțe se va proceda conform prevederilor legale în vigoare referitoare la taxa de timbru.
Având în vedere că reclamantul recurent a fost legal citat cu mențiunea de a achita taxă judiciară de timbru în cuantum de 4 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, aferente recursului declarat și nu a înțeles să formuleze cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru sau de acordare a ajutorului public judiciar, ținând seama de faptul că reclamantul recurent nu și-a îndeplinit această obligație procesuală, Curtea în
temeiul art. 137 alin. 1 C.pr.civ. va admite excepția nelegalei timbrări a recursului și, în consecință, în temeiul art. 312 alin. 1 coroborat cu art. 20 alin. 1 și alin. 3 din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din O.G. nr. 32/1995, va anula ca netimbrat recursul declarat de reclamantul R. I. C. împotriva deciziei civile nr. 4 din_ a T. ui Sălaj, pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Anulează ca netimbrat recursul declarat de reclamantul R. I. C. împotriva deciziei civile nr. 4 din_ a T. ui Sălaj pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 19 aprilie 2013.
PREȘEDINTE,
JUDECĂTORI,
A.
-A. P. C.
-M.
CONȚ
I. -D. C.
GREFIER,
-A. M.
Red.A.A.P./_ .
Dact.H.C./2 ex. Jud.fond: R.I.R. .
Jud.tribunal: I. D.D.; Lazoc M.T.
| ← Decizia civilă nr. 116/2013. Stabilire program vizitare minor | Decizia civilă nr. 348/2013. Stabilire program vizitare minor → |
|---|
