ICCJ. Decizia nr. 1589/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 1589/2004
Dosar nr. 4334/2003
Şedinţa publică din 27 februarie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 142 din 11 februarie 2003, pronunţată de Tribunalul Harghita a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamantele K.M. şi K.M.G. împotriva pârâtei SC B. SA Gheorghieni.
În consecinţă, a fost anulată Decizia nr. 14 din 8 ianuarie 2002 emisă de pârâtă.
S-a constatat că terenul situat în Gheorghieni, str. Kossuth Lajos Judeţul Harghita, înscris în C.F. nr. 12232 Gheorghieni, nr. top 10183, în suprafaţă de 671 mp, care în prezent se află în incinta sediului pârâtei, conform expertizei tehnice, a fost preluat de stat cu titlu, fiind expropriat prin Decretul prezidenţial nr. 158/1077.
În baza art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 s-a stabilit că reclamantele au dreptul la măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul expropriat.
Conform prevederilor art. 24 alin. (1), raportat la art. 12 din Legea nr. 10/2001 s-a dispus obligarea deţinătorului imobilului, pârâta SC B. SA Gheorghieni să facă reclamantelor ofertă de restituire prin echivalent, corespunzătoare valorii bunului şi cotelor de proprietate de 1/12 pentru reclamanta K.M. şi de 5/12 pentru reclamanta K.M.G.
A fost respinsă cererea de restituire în natură a terenului revendicat.
S-a respins cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta SC B. SA împotriva A.P.A.P.S. Bucureşti.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut în esenţă următoarea situaţie:
- terenul în litigiu a fost expropriat prin Decretul prezidenţial nr. 158/1977, intrând deci în proprietatea statului cu titlu;
- asupra acestui bun reclamanta K.M. are o cotă de 1/12 din dreptul de proprietate, iar reclamanta K.M.G. o cotă de 5/12;
- scopul exproprierii a fost atins, terenul aflându-se în prezent în incinta SC B. SA; pe teren se află construcţii, utilităţi şi căi de acces, el servind funcţional acestei societăţi comerciale, astfel încât nu poate fi restituit în natură;
- aşa fiind, reclamantele au dreptul la despăgubiri potrivit prevederilor art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, astfel încât Decizia nr. 14 din 8 ianuarie 2002 emisă de pârâtă, prin care s-a respins notificarea cu motivarea că solicitarea reclamantelor trebuia întemeiată pe prevederile Legii nr. 18/1991, este nelegală şi se impune a fi anulată.
- nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de Legea nr. 99/1999 pentru a se admite cererea de chemare în garanţe.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta SC B. SA Gheorghieni, solicitând schimbarea ei în parte, în sensul admiterii cererii de chemare în garanţie a A.P.A.P.S. Bucureşti şi obligării acesteia de a face ofertă de restituire prin echivalent, corespunzător valorii imobilului în litigiu şi cotelor de proprietate, în favoarea reclamantelor. Pe cale de consecinţă, s-a solicitat să se elimine din dispozitivul hotărârii apelate obligarea pârâtei de a face reclamantelor oferta de restituire prin echivalent.
Curtea e Apel Târgu, Mureş prin Decizia nr. 61 din 27 mai 2003 a admis apelul şi a schimbat sentinţa în sensul solicitat. A fost admisă cererea de chemare în garanţie formulată de apelantă împotriva A.P.A.P.S. Bucureşti, cu obligarea acesteia de a face reclamantelor ofertă de restituire prin echivalent corespunzătoare valorii imobilului.
S-a dispus, de asemenea, eliminarea din dispozitivul sentinţei a obligării apelantei-pârâte de a face reclamantelor ofertă de restituire prin echivalent.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Instanţa de apel a reţinut că, în mod necontestat, imobilul în litigiu este evidenţiat în patrimoniul societăţii comerciale pârâte, care a fost privatizată cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare, astfel încât notificarea reclamantelor trebuie adresată instituţiei publice care a efectuat privatizarea, adică A.P.A.P.S. Bucureşti.
Pe de altă parte, terenul se află în incinta sediului pârâtei care, în baza unui contract de vânzare-cumpărare acţiuni s-a vândut de către A.P.A.P.S. Bucureşti către SC F.B. KFT, cu sediul în 1089 Budapesta şi care a achitat integral preţul. Au devenit astfel incidente în cauză prevederile art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora notificarea se adresează instituţiei care a efectuat privatizarea şi care asigură cumpărătorilor cu care a încheiat contracte de vânzare-cumpărare acţiuni repararea prejudiciilor cauzate acestora prin executarea unor hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile.
S-a mai arătat că, în baza prevederilor legale menţionate, prima instanţă trebuia să admită cererea de chemare în garanţie a A.P.A.P.S. Bucureşti, cu obligarea acesteia de a face reclamantelor ofertă de restituire prin echivalent, conform valorii imobilului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs chemata în garanţie A.P.A.P.S. Bucureşti, criticând-o, în sensul prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi solicitând respingerea cererii de chemare în garanţie.
S-a susţinut, în esenţă, că Decizia pronunţată în apel este greşită, întrucât ignoră prevederile art. 29 şi art. 30 din Legea nr. 137/2002 care o exonerează de răspundere.
Printr-un al doilea motiv de recurs s-a solicitat să se constate că A.P.A.P.S. Bucureşti nu are calitate procesuală pasivă, nefiind titulara vreunui drept cu privire la imobilul în litigiu.
Examinând actele şi lucrările dosarului în contextul criticilor formulate, Curtea reţine că recursul este nefondat, soluţia instanţei de apel, în sensul admiterii cererii de chemare în garanţie fiind legală şi temeinică.
Sub un prim aspect, recurenta se află în eroare (sau încearcă să o creeze) invocând prevederile Legii nr. 137/2002. Din însuşi titlul acestui act normativ, „privind repararea prejudiciilor cauzate cumpărătorilor prin executarea unor hotărâri definitive şi irevocabile, care obligă la restituirea în natură a imobilelor preluate de stat" rezultă cu evidenţă că reglementarea priveşte o cu totul altă ipoteză, şi anume despăgubirea cumpărătorilor în caz de restituire în natură, ceea ce nu este cazul în speţă.
În mod corect Curtea de Apel a apreciat că în cauză au aplicabilitate prevederile Legii nr. 10/2001 în ipoteza acordării de măsuri reparatorii foştilor proprietari ori moştenitorilor acestora.
Nici excepţia lipsei calităţii procesuale pasive nu este întemeiată.
Prevederile art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 conferă în mod expres instituţiei care a efectuat privatizarea calitatea de parte într-un litigiu de genul celui dedus judecăţii în prezenta cauză, astfel că şi din acest punct de vedere recursul este nefondat şi va fi respins conform dispoziţiilor art. 312 alin. (1) teza a II a C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul chemat de chemata în garanţie A.P.A.P.S. împotriva deciziei nr. 61 A din 27 mai 2003 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1582/2004. Civil. ACTIUNE ÎN CONSTATARE.... | ICCJ. Decizia nr. 1588/2004. Civil. Anulare certificat de... → |
|---|
