ICCJ. Decizia nr. 2016/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.2016/2004
Dosar nr. 137/2003
Şedinţa publică din 9 martie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 471 din 3 octombrie 2002, s-a respins acţiunea introdusă de D.F., ca fiind făcută de o persoană fără calitate, întrucât procura nu-i acordă mandat într-o asemenea procedură.
Curtea de apel, prin Decizia civilă nr. 142 din 2 decembrie 2002, a respins apelul, ca nefondat, întrucât acea procură este de administrare şi nu-şi poate extinde efectele asupra procedurii Legii nr. 10/2001.
Contra deciziei a declarat recurs procuristul, fără a indica temeiuri din art. 304 C. proc. civ., susţinând că:
- în întâmpinare, pârâta nu a invocat excepţiile de procedură;
- greşit s-a reţinut că procura are un termen vechi, contrar dispoziţiilor art. 71 C. proc .civ. şi 1536 C. civ., iar
- notificarea a fost făcută de D.F., ca mandatar, dar şi în calitate de cumpărător al terenului.
Recursul este nefondat.
În cererea de chemare în judecată se menţionează că:
„D.F. (…) mandatar al doamnei L.G. (încheierea de autentificare nr. 18390, anexa 2), chem în judecată, în baza Legii nr. 10/2001, pe primarul şi comisia (…)". Din procura autentificată prin încheierea nr. 18390 din 14 noiembrie 1969, rezultă că D.F. este împuternicit să „administreze cu depline puteri imobilul din Ploieşti str. B.P.H. nr. 13, compus din teren şi construcţiile aflate pe el", iar el îl „va putea reprezenta în faţa oricăror persoane fizice sau juridice în legătură cu orice probleme de orice natură, privind administrarea imobilului menţionat (…) putând introduce orice acţiune împotriva chiriaşilor (…)".
Aşadar, fără îndoială, cum au reţinut şi instanţele, obiectul şi limitele mandatului privesc numai administrarea bunului, precum şi dreptul de acţiune judiciară contra chiriaşilor.
Dreptul de reprezentare în judecată este, deci, acordat, în condiţiile art. 67/2001, dar exerciţiul dreptului la acţiune, în procedura Legii nr. 10/2001, nu face obiectul mandatului general, dispoziţiile art. 71 C. proc. civ., invocate în recurs, nefiind incidente.
În sfârşit, faptul că, în notificare, reclamantul şi soţia sa s-au intitulat cumpărători ai terenului (o parte din el de 338 metri pătraţi) şi foşti proprietari între anii 1968 – 1971, nu prezintă relevanţă juridică, nefiind de natură a-i legitima calitatea procesuală. El s-a prezentat procurentul titularului dreptului fără a îndeplini condiţiile de formă şi de fond specifice mandatului procesual special.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul D.F. împotriva deciziei nr. 142 din 2 decembrie 2002 a Curţii de Apel Ploieşti.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 9 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2243/2004. Civil. Evacuare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2124/2004. Civil. Îndreptare eroare materiala... → |
|---|
