ICCJ. Decizia nr. 3219/2004. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 12 iulie 2002 pe rolul Tribunalului Hunedoara reclamanta C.N.H. SA Petroșani a chemat în judecată pe pârâta Primăria Municipiului Petroșani pentru constatarea că reclamanta, în calitate de persoană juridică continuatoare a activității S.A.R. Petroșani și S.C., este în măsură să solicite reparațiile prevăzute de Legea nr. 10/2001 și pe cale de consecință să ceară anularea dispoziției nr. 1747 din 24 mai 2002 a Primăriei prin care s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului teren în suprafață de 156416 mp înscris în C.F. nr. 968 Petroșani și deci restituirea în natură a imobilului solicitat.
în motivarea acțiunii s-a arătat că imobilul în litigiu, proprietatea S.A.R. Petroșani a fost preluat abuziv de Statul Român în temeiul Legii nr. 119/1948.
Tribunalul Hunedoara prin sentința civilă nr. 2062 din 28 noiembrie 2002 a respins ca nefondată acțiunea.
Pentru a pronunța această soluție s-a reținut că în cazul în speță nu se regăsește nici una din situațiile prevăzute de art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001, că nu s-a făcut dovada continuității activității persoanei juridice de la data deposedării până la intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001. S-a mai reținut că actualele societăți comerciale nu trebuie incluse în categoria celor care au continuat personalitatea juridică, transformarea din societate comercială anonimă organizată conform Codului comercial în întreprindere socialistă s-a făcut în sensul încetării personalității juridice a celei dintâi, nefiind vorba așadar de o continuare a activității.
Curtea de Apel Alba Iulia prin decizia civilă nr. 277/A din 13 martie 2003 a respins apelul reclamantei ca nefondat.
S-a reținut, în motivarea acestei soluții că prin respingerea în totalitate a acțiunii instanța de fond s-a pronunțat implicit și cu privire la capătul de cerere privind calitatea reclamantei de persoană juridică continuatoare a societății proprietară a imobilului.
S-a mai reținut de asemenea că reclamanta a fost o persoană juridică de tip socialist de stat și nu de tip capitalist particular, iar potrivit modificărilor aduse Legii nr. 10/2001 de O.U.G. nr. 184/2002 reclamanta nu are calitatea de persoană îndreptățită să ceară măsuri reparatorii în temeiul acestei legi.
Reclamanta a declarat recurs împotriva deciziei Curții de apel, invocând dispozițiile art. 304 pct. 7, 9 și 10 C. proc. civ.
în motivarea recursului s-a arătat că instanța de apel a reținut greșit că doar întreprinderile particulare care au deținut în proprietate imobilele preluate abuziv care au continuat activitatea până la intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 sunt îndreptățite la reparații, în realitate, art. 3 lit. c) din lege nefăcând o asemenea distincție iar în dosar există dovezi că reclamanta este continuatoarea personalității juridice a fostei S.A.R. Petroșani.
Al doilea motiv de recurs s-a referit la greșita aplicare a legii în sensul că art. 3 din Legea nr. 10/2001 cu modificările aduse prin O.U.G. nr. 184/2002 nu se aplică în cauză, legea neretroactivând.
Ultimul motiv de recurs s-a referit la omisiunea de pronunțare a instanțelor asupra dovezilor prin care s-a demonstrat calitatea procesuală activă a reclamantei.
Recursul este neîntemeiat.
Dispozițiile art. 3 din Legea nr. 10/2001 au fost corect interpretate de instanțe. Printre criteriile prevăzute de acest text, pentru a îndreptăți petiționara la măsuri reparatorii, în temeiul legii în discuție, este cerută și dovada continuității personalității juridice, constatată prin hotărâre judecătorească. O asemenea dovadă, cerută imperativ de textul menționat, nu s-a produs de către reclamantă. Succesiunea actelor normative invocate în dovedirea calității procesuale active nu conduce, nici ea, la o altă concluzie, care, de altfel, în lipsa unei hotărâri judecătorești de validare, nici nu ar avea valoare juridică.
Momentul naționalizării, prin aplicarea Legii nr. 119/1948 a însemnat încetarea personalității juridice a societății proprietare și, totodată, constituirea proprietății socialiste de stat cu privire la patrimoniul societății private, lichidate. Or, în aceste condiții nu se poate vorbi de continuitatea personalității juridice în persoana reclamantei, companie națională cu capital integral de stat.
Chiar în cuprinsul acestui act normativ la art. 16 se prevede dreptul statului în ramurile în care întreprinderile au fost naționalizate de a crea întreprinderi noi.
Prin Decretul nr. 346/1949 în art. 2 s-a stabilit că "prin derogare de la dispozițiile Codului de comerț și celorlalte legi speciale, societatea "Sovromcărbune" se consideră legal constituită. A luat ființă, în acest mod o societate de drept public, deosebită de cea de drept privat care a ființat până la naționalizare.
în art. 3 al aceluiași decret s-a precizat fără echivoc că "societatea are personalitate juridică distinctă și patrimoniu propriu".
Tot astfel, prin Hotărârea Consiliului de Miniștri s-a înființat "în mod experimental" C.C. Petroșani în subordinea Ministerului Minelor, fără îndoială o societate nouă care nu putea face punte de legătură între societatea naționalizată prin Legea nr. 19/1948 și C.N.H., creată prin H.G. nr. 806/1998.
Ca urmare, soluția instanțelor în raport de dispozițiile art. 3 din Legea nr. 10/2001 a fost corectă, în cauză nefiind întrunite nici condițiile art. 22 din aceeași lege. De remarcat că art. 3 din Legea nr. 10/2001 a conținut și înainte și după modificare aceeași condiție cât privește continuitatea personalității juridice probată prin hotărâre judecătorească.
Nici ultimul motiv de recurs nu se poate primi, în raport de împrejurarea că instanțele au motivat în concret de ce nu au putut reține continuitatea personalității juridice iar recurenta nu a specificat în mod expres proba omisă de la analiza instanțelor.
Pentru considerentele arătate, recursul a fost respins ca neîntemeiat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3803/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3935/2004. Civil → |
|---|
