ICCJ. Decizia nr. 4270/2004. Civil
| Comentarii |
|
Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat, în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ., recurs în anularea sentinței civile nr. 491 din 13 noiembrie 2001 a Tribunalului Dâmbovița și deciziei civile nr. 333 din 25 februarie 2002 a Curții de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și comercial, și a solicitat casarea acestora cu motivarea că hotărârile au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond.
S-a susținut că greșit au fost aplicabile în speță dispozițiile Legii nr. 138/1999 deși, potrivit art. 8 pct. 2 și 3 din acest act normativ până la data de 1 decembrie 1999 se aplicau prevederile H.G. nr. 0282/1993, modificată și completată prin H.G. nr. 0733/1995.
Recursul în este nefondat.
Tribunalul Dâmbovița, prin sentința civilă nr. 491 din 13 noiembrie 2001, definitivă prin decizia civilă nr. 333 din 25 februarie 2002 a Curții de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și comercial, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul D.N. și a obligat Inspectoratul de Poliție Dâmbovița și Ministerul de Interne să-i plătească 14 solde brute neimpozabile, indexate cu coeficientul de inflație la data de 20 septembrie 1999.
S-a reținut că reclamantul, la data trecerii în rezervă cu drept de pensie, era îndreptățit să beneficieze de un ajutor neimpozabil reprezentând 20 de solde lunare brute, a beneficiat de 6 solde lunare brute, astfel încât i se cuvin încă 14 solde lunare brute în condițiile art. 31 din Legea nr. 138/1999.
în speță, reclamantul a fost trecut în rezervă cu drept de pensie de serviciu, în conformitate cu prevederile Decretului nr. 214/1977 modificat și completat prin Decretul-lege nr. 71/1990, prin decizia de pensionare nr. 122252 din 20 septembrie 1999.
Legea nr. 138/1999 a fost publicată în M. Of. nr. 347 din 22 iulie 1999 și a intrat în vigoare începând cu data de 1 august 1999 așa cum s-a dispus prin art. 72 din respectiva lege. Cum decizia de pensionare a reclamantului a fost emisă la data de 20 septembrie 1999 astfel încât Legea nr. 138/1999 era deplin aplicabilă.
Efectele juridice ale Legii nr. 138/1999 au fost suspendate prin O.U.G. nr. 140/1999 care însă a intrat în vigoare la data de 24 septembrie 1999, după emiterea deciziei de pensionare.
Cum dreptul reclamantului la plata ajutorului cuvenit la trecerea în rezervă s-a născut la data de 20 septembrie 1999 corect instanțele de judecată au reținut că se calculează cuantumul sumelor potrivit art. 31 din Legea nr. 138/1999.
Față de considerentele menționate, recursul în anulare a fost respins ca nefondat.
| ← Teren agricol aflat în administrarea unei staţiuni de... | ICCJ. Decizia nr. 4174/2004. Civil → |
|---|
