ICCJ. Decizia nr. 3923/2004. Civil
Comentarii |
|
Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat, în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ., recurs în anularea sentinței civile nr. 1148 din 17 iunie 2002 a Tribunalului Sălaj și deciziei civile nr. 2153 din 22 octombrie 2002 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, susținând că au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond.
S-a arătat că nelegal și instanțele au considerat că magistrații fac parte din categoriile de persoane care sunt asigurate prin efectul legii, cu scutire de plata contribuției pentru asigurările sociale de sănătate.
Recursul în anulare este fondat.
Tribunalul Sălaj prin sentința civilă nr. 1148 din 17 iunie 2002, definitivă prin decizia civilă nr. 2153 din 22 octombrie 2002 a Curții de Apel Cluj a admis acțiunea formulată de reclamanții G.V.S., G.S.B., K.M., M.S. și P.V. și a obligat Ministerul Justiției și Tribunalul Sălaj să le restituie sumele reținute cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate în procent de 7%, raportat la salariul lunar, reactualizate. A fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de pârâți și a fost obligată chemata în garanție C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. să le achite sumele la plata cărora au fost obligați - către reclamanți.
Instanțele au reținut în esență că, în conformitate cu prevederile art. 99 alin. (1) din Legea nr. 92/1992 magistrații în activitate sau pensionari precum și soțul sau soția și copiii aflați în întreținerea acestora, beneficiază, în mod gratuit de asistență medicală și medicamente astfel că legea nu condiționează acordarea asistenței medicale gratuite de plata unor contribuții de asigurări sociale de sănătate.
Astfel, în conformitate cu art. 1 alin. (2) din Legea nr. 145/1997, asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează descentralizat pe baza principiului solidarității și subsidiarității în colectarea și utilizarea fondurilor; art. 4 din același act normativ prevede că cetățenii români, cetățenii străini și apatrizii care au reședința în România, sunt supuși în mod obligatoriu asigurării.
Art. 6 și art. 55 din Legea nr. 145/1997, enumeră limitativ, categoriile de persoane care beneficiază de asigurări de sănătate sau sunt asigurate prin efectul legii, cu scutire de plata contribuției pentru asigurările sociale de sănătate.
Cum magistrații nu sunt incluși în categoriile de persoane exceptate de la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate, recursul în anulare a fost admis.
← ICCJ. Decizia nr. 4001/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3213/2004. Civil → |
---|