ICCJ. Decizia nr. 3362/2004. Civil. Contestatie la executare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.3362/2004
Dosar nr. 6189/2003
Şedinţa din Camera de consiliu de la 6 mai 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 27 martie 2003, petenţii, C.I., C.A., C.G. şi C.C.I., au formulat, în contradictoriu cu D.F., contestaţie la executare, solicitând anularea formelor de executare începute în dosarul execuţional nr. 1271/2003,de către Biroul Executorului Judecătoresc T.F.
Totodată, s-a mai solicitat suspendarea executării deciziei civile nr. 1116/2002, a Tribunalului Sibiu, prin care s-a dispus evacuarea contestatorilor din imobilul situat în Sibiu.
În motivarea contestaţiei la executare se arată, de contestatori, că au formulat recurs împotriva deciziei pusă în executare şi, în plus, au introdus o acţiune la Judecătoria Sibiu, prin care au solicitat obligarea intimatului la plata investiţiilor efectuate la imobilul din care se cere evacuarea, precum şi instituirea unui drept de retenţie asupra acestuia, până la plata creanţei. Ca temei de drept au fost invocate prevederile art. 401 şi urm. C. proc. civ.
Judecătoria Sibiu, prin sentinţa civilă nr. 5186 din 11 septembrie 2003, a respins contestaţia la executare şi a dispus restituirea cauţiunii achitate de contestatori.
Instanţa a reţinut că nu a fost făcută dovada unei nelegalităţi, privind formele de executare. Existenţa unei acţiuni civile, privind restituirea contravalorii investiţiilor şi instituirea unui drept de retenţie asupra imobilului până la achitarea creanţei, nu reprezintă o cauză care să aibă ca şi consecinţă anularea formelor de executare silită.
Împotriva acestei hotărâri au declarat prezentul recurs contestatorii, invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ.
În motivarea recursului, este reiterată starea de fapt a evoluţiei litigiului, precum şi probleme ale fondului cauzei.
Se susţine că oprirea formelor de executare se impune pentru a se putea realiza creanţa împotriva intimatului-creditor, precum şi instituirea unui drept de retenţie solicitat într-un proces ulterior.
Prin încheierea din 12 februarie 2004, această instanţă, aplicând prevederile OUG nr. 58/2003, a admis, în principiu, recursul. A fixat termen, în şedinţă publică, pentru dezbaterea acestuia şi în camera de consiliu, pentru stabilirea cauţiunii în cererea de suspendare a executării.
Datorită amânărilor, din motive procedurale, ambele cereri (de recurs şi de suspendare a executării) au primit termen la aceeaşi dată.
Examinând, pe fond, recursul, se constată că acesta nu este fondat.
Potrivit art. 399 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite însăşi, precum şi împotriva oricărui act de executare, se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi în executare.
Conform art. 403 alin. (1) C. proc. civ., până la soluţionarea contestaţiei la executare se poate suspenda executarea, dacă se depune o cauţiune.
În urma unui proces de partaj, imobilul în discuţie a fost atribuit intimatului-pârât, D.F., care a fost obligat la plata unei sulte. Din sentinţa civilă nr. 5510 din 16 septembrie 2002, a Judecătoriei Sibiu, rezultă că intimatul-pârât a consemnat la dispoziţia contestatorilor (pârâţi în procesul de evacuare) suma de 250.000.000 lei, reprezentând respectiva sultă.
Existenţa unui proces privind pretenţii ale contestatorilor pentru investiţiile efectuate şi instituirea unui drept de retenţie asupra imobilului nu sunt motive suficiente, aşa cum corect a reţinut instanţa de fond, pentru admiterea contestaţiei la executare.
Eventuala creanţă, constituită în favoarea contestatorilor, poate fi valorificată prin mijloacele reglementate de prevederile referitoare la executarea silită prevăzută de C. proc. civ.
Se remarcă şi faptul că, în faţa acestei instanţe, la termenul prevăzut pentru dezbaterea recursului, aceştia nu s-au prezentat şi nici nu au depus cauţiunea stabilită în vederea examinării cererii de suspendare, deşi au fost legal citaţi.
Drept urmare, recursul va fi respins, şi, pe cale de consecinţă, şi cererea de suspendare.
Se va admite cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată solicitate de intimat, în sumă de 7.097.200 lei, reprezentând onorariu avocaţial şi cheltuieli de deplasare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorii, C.I., C.A., C.G. şi C.C.I., împotriva sentinţei civile nr. 5186 din 11 septembrie 2003, a Judecătoriei Sibiu.
Obligă pe recurenţi la plata sumei de 7.097.200 lei cheltuieli de judecată, către intimatul, D.F.
Respinge cererea de suspendare a executării, a aceleiaşi hotărâri, formulată de recurenţi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3390/2004. Civil. DIVORT. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3376/2004. Civil. Recurs → |
|---|
