ICCJ. Decizia nr. 3379/2004. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.3379/2004
Dosar nr. 6324/2003
Şedinţa de la 6 mai 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 8 ianuarie 2003, reclamantul T.Gh. a chemat în judecată pe pârâtul B.V. şi a solicitat obligarea acestuia să-i lase în paşnică folosinţă terenul fânaţ, în suprafaţă de circa 62 ari şi să-l despăgubească cu suma de 16.000.000 lei, reprezentând contravaloarea a trei arbori tăiaţi de pe terenul proprietatea lor, consecinţă a tulburării în paşnica folosinţă a terenului. În drept au fost invocate prevederile art. 674 C. proc. civ. şi 998 C. civ.
Judecătoria Sighetu-Marmaţiei, prin sentinţa civilă nr. 2620 din 5 septembrie 2003, a admis acţiunea reclamantului şi, în consecinţă, a obligat pe pârât să lase în paşnică folosinţă suprafaţa de 1462 mp teren fânaţ potrivit schiţei anexă nr. 1 din raportul de expertiză şi să plătească reclamantului suma de 10.679.000 lei despăgubiri, valoarea a doi arbori - fagi, precum şi la 7.800.000 lei cheltuieli de judecată.
Instanţa a reţinut că, potrivit expertizei efectuate, a rezultat că pârâtul foloseşte o suprafaţă de teren mai mare decât cea trecută în cartea funciară, ocupând o porţiune de teren de care l-a folosit reclamantul o perioadă îndelungată în mod paşnic public şi sub nume de proprietar şi a tăiat doi arbori de pe acest teren.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul, invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 7, 8, şi 9 C. proc. civ. Se susţine, în esenţă, că terenul în litigiu este proprietatea sa, raportul de expertiză nefăcând delimitare corectă a terenurilor părţilor şi ignorând în totalitate obiecţiunile sale. În plus, nu au fost dovedite îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 674 C. proc. civ.
Prin încheierea din 26 februarie 2004, această instanţă, în condiţiile OUG nr. 58/2003, a admis, în principiu, recursul şi a fixat termen în şedinţa publică pentru dezbateri.
Examinând recursul pe fond, acesta se priveşte ca fiind fondat, în limitele şi pentru considerentele ce urmează.
Potrivit prevederilor art. 674 C. proc. civ., cererile privitoare la posesiune vor fi admise numai dacă: - nu a trecut un an de la deposedare; reclamantul dovedeşte că, înainte de această dată, el a posedat cel puţin un an; posesiunea lui întruneşte condiţiile cerute de art. 1846 şi 1847C. civ.
Din istoricul litigiului prezentat rezultă că principala apărare a pârâtului a fost aceea că terenul în litigiu, de pe care s-au tăiat şi arbori, este proprietatea sa.
Pentru lămurirea acestei probleme, instanţa a încuviinţat efectuarea unei expertize, însuşindu-şi concluziile acesteia, inclusiv schiţa anexă.
Numai că pârâtul a formulat în scris obiecţiuni la raportul de expertiză, prezentând şi o schiţă, care, în opinia sa, reflectă adevărata situaţie în teren, raportat la cartea funciară.
Instanţa de fond, ignorând aceste obiecţiuni, a păşit la soluţionarea litigiului fără a lămuri dacă obiecţiunile sunt sau nu întemeiate şi dacă schiţa depusă de pârât reprezintă situaţia de carte funciară.
Sub acest aspect se impune admiterea recursului, casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
În rejudecare, expertul urmează a răspunde la obiecţiuni şi va compara schiţele depuse de pârât cu situaţia din teren şi de carte funciară, iar instanţa va corobora toate acestea cu celelalte probe administrate pentru a putea stabili îndeplinirea sau nu a condiţiilor prevăzute de art. 674 C. proc. civ., privind admisibilitatea unei acţiuni posesorii, cadru juridic stabilit de reclamant în prezentul litigiu.
Cu ocazia rejudecării vor fi examinate şi celelalte motive invocate în cererea de recurs.
Astfel fiind, recursul va fi admis, hotărârea atacată casată, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceiaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul B.V. împotriva sentinţei civile nr. 2620 din 5 septembrie 2003 a Judecătoriei Sighetu-Marmaţiei.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe spre rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 6 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3377/2004. Civil. MAJORARE PENSIE. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3383/2004. Civil. încheiere. Recurs → |
|---|
