ICCJ. Decizia nr. 3791/2004. Civil. Evacuare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 3791/2004
Dosar nr. 6304/2003
Şedinţa publică din 20 mai 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1387 din 4 iunie 2003, Judecătoria Bârlad a admis în parte acţiunea formulată de B.C., în contradictoriu cu pârâţii T.N. şi P.M.S., a dispus rezilierea contractului de închiriere nr. 8592 din 12 septembrie 1997, a admis cererea privind evacuarea pârâtei P.M.S. şi a dispus evacuarea acestei pârâte din imobilul situat în Bârlad str. Epureanu. A fost respinsă ca rămasă fără obiect cererea de evacuare, formulată în contradictoriu cu pârâtul T.N. şi au fost obligaţi pârâţii să-i plătească reclamantei suma de 5.442.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că între reclamantă şi pârâtul T.N. s-a încheiat un contract de comodat, iar la data de 1 mai 2003 pârâtul a predat reclamantei imobilul care a făcut obiectul contractului. Bunul fiind predat reclamantei, cererea pentru evacuarea pârâtului a rămas fără obiect, însă martorii audiaţi în proces au declarat că pârâta P.M.S. locuieşte în imobil în baza contractului de închiriere nr. 8592 din 17 septembrie 1997, încheiat cu T.N., care la acea dată era proprietarul bunului.
Reclamanta, împreună cu numita D.I.C., a cumpărat imobilul care face obiectul procesului, de la pârâtul T.N. Contractul de vânzare-cumpărare nu cuprinde nici o menţiune privitoare la existenţa unui contract de închiriere, însă la data de 20 septembrie 2002 s-a încheiat contractul de comodat nr. 4057 între D.I.C., reclamantă şi pârâtul T.N., iar în acest contract există menţiunea privind interdicţia închirierii imobilului de către comodatar. Reţine instanţa de fond că, raportat la această menţiune, cererile care au ca obiect evacuarea pârâtei P.M. şi desfiinţarea contractului de închiriere sunt întemeiate, iar conform art. 274 C. proc. civ., pârâţii sunt obligaţi să plătească cheltuielile de judecată făcute de reclamantă.
Prin Decizia civilă nr. 400/ A din 3 septembrie 2003, Tribunalul Vaslui a admis apelul declarat de pârâţi şi a schimbat sentinţa apelată, în sensul obligării pârâţilor să-i plătească reclamantei suma de 2.276.000 lei cheltuieli de judecată.
Instanţa de apel a reţinut că pretenţiile reclamantei fiind încuviinţate numai în parte, conform art. 276 C. proc. civ., cererea de cheltuieli trebuie admisă tot în parte. Or, instanţa de fond, nerespectând această prevedere a inclus în cheltuielile de judecată atât onorariul de expert, în sumă de 3.000.000 lei, cât şi taxele de timbru datorate pentru primul capăt de cerere, deşi expertiza fiind încuviinţată pentru soluţionarea cererii de evacuare a pârâtului T.N., iar această cerere fiind respinsă ca rămasă fără obiect, onorariul de expert nu putea fi inclus în cheltuielile la plata cărora au fost obligaţi pârâţii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta care, fără să invoce vreun motiv de recurs, susţine că în mod greşit a reţinut instanţa de apel că suma reprezentând onorariul plătit pentru efectuarea expertizei nu se include în cheltuielile de judecată datorate de pârâţi.
Arată recurenta, că procesul a fost declanşat datorită comportamentului pârâtului T.N., că efectuarea cheltuielilor, inclusiv onorariul expertului, a fost necesară pentru soluţionarea procesului şi că plecarea pârâtului din locuinţă după efectuarea expertizei nu-l exonerează de plata acestui onorariu.
Recursul, admis în principiu prin încheierea din data de 4 martie 2004, va fi admis, pentru următoarele considerente.
Criticile formulate fac posibilă încadrarea în motivul de recurs înscris în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar dispoziţiile acestui text sunt incidente în cauză.
Hotărârea instanţei de apel este dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor înscrise în art. 274 şi urm. C. proc. civ.
Art. 274 C. proc. civ., prevede că partea care cade în pretenţii va fi obligată să plătească cheltuieli de judecată.
Potrivit textului citat, la baza obligaţiei de plată a cheltuielilor efectuate în proces stă culpa procesuală dedusă din sintagma „partea care cade în pretenţiuni".
Prin urmare, numai partea din vina căreia s-a purtat procesul trebuie să suporte cheltuielile făcute de cealaltă parte, iar rezolvarea corectă a cererilor privind cheltuielile de judecată asigură repararea completă a pagubei suferite de partea care câştigă procesul.
Sub aspectul cheltuielilor de judecată, poziţia juridică de parte câştigătoare este determinată de raportul dintre conţinutul obiectului acţiunii şi rezultatul obţinut prin hotărârea judecătorească de soluţionare a litigiului, iar în ipoteza respingerii unei cereri ca rămasă fără obiect, pentru că pârâtul a satisfăcut pretenţiile reclamantei după data introducerii acţiunii, reclamanta este partea câştigătoare şi poate să pretindă cheltuielile efectuate în proces.
De aceea, în prezenta cauză, corect prin sentinţa instanţei de fond s-a stabilit dreptul reclamantei pentru toate cheltuielile efectuate în proces.
Faptul predării imobilului de către pârâtul T.N. după admiterea şi administrarea probei cu expertiza tehnică nu-l dispensează de plata cheltuielilor de judecată, deoarece prin atitudinea lui a determinat-o pe reclamanta-recurentă să introducă acţiunea în forma în care a fost formulată şi să facă cheltuieli pentru dovedirea susţinerii privind degradarea imobilului, invocată ca motiv de evacuare.
Pentru considerentele expuse, conform art. 304 pct. 9 şi 312 alin. (3) C. proc. civ., se va admite recursul declarat de reclamantă şi va fi modificată în tot hotărârea atacată, în sensul respingerii apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta B.C. împotriva deciziei civile nr. 400 A din 3 septembrie 2003 a Tribunalului Vaslui pe care o modifică în tot, în sensul că respinge apelul declarat de pârâţii T.N. şi P.M.S. împotriva sentinţei civile nr. 1387 din 4 iunie 2003 a Judecătoriei Bârlad.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3802/2004. Civil. Majorare pensie... | ICCJ. Decizia nr. 3792/2004. Civil. Pretentii. Recurs → |
|---|
