ICCJ. Decizia nr. 3928/2004. Civil. Litigiu de munca. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.3928/2004
Dosar nr. 5236/2003
Şedinţa publică din 25 mai 2004
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 775 din 28 octombrie 2002, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, secţia civilă, a fost admisă acţiunea formulată de reclamanţii, B.L.C. şi P.N., împotriva pârâţilor, Ministerul Justiţiei, Tribunalul Mehedinţi şi C.A.S.A. O.P.S.N.A.J., care au fost obligaţi să le plătească sumele de bani reţinute din salariu, cu titlul de contribuţie, în procent de 7% pentru asigurările sociale de sănătate, pe perioada 1 ianuarie 2000-30 martie 2001, sume actualizate la data plăţii corespunzător coeficientului de inflaţie.
Recursurile declarate de Ministerul Justiţiei şi C.A.S.A. O.P.S.N.A.J., împotriva sentinţei, au fost respinse, ca nefondate, prin Decizia nr. 101 din 3 februarie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia conflicte de muncă.
Împotriva ambelor hotărâri judecătoreşti a declarat recurs, în anulare, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ., susţinând, în esenţă, că au fost pronunţate cu încălcarea prevederilor art. 1 alin. (2), (4), (6), (52) şi (55) din Legea nr. 145/1997, din care rezultă că magistraţii nu fac parte din categoriile de persoane exceptate de la plata contribuţiei pentru fondul asigurărilor sociale de sănătate.
Recursul în anulare este fondat.
Este adevărat că, în conformitate cu prevederile art. 99 şi 141 din Legea nr. 92/1992, magistraţii beneficiază, în mod gratuit, de asistenţă medicală, medicamente şi proteze, această gratuitate neechivalând, însă, cu scutirea de plata contribuţiei pentru fondul asigurărilor sociale de sănătate, care constituie o obligaţie distinctă.
Beneficiul gratuităţilor, prevăzute în art. 99 şi 141 din Legea nr. 92/1992, se aplică numai în condiţiile cuprinse în Legea nr. 145/1997, în al cărei articol 4 este menţionată regula generală a obligativităţii asigurării, de la care există excepţiile privitoare la persoanele scutite de plata contribuţiei, prevăzute în art. 6 şi 55 din aceeaşi lege.
Potrivit art. 52 din Legea nr. 145/1997, persoana asigurată are obligaţia plăţii unei contribuţii băneşti lunare pentru asigurările sociale de sănătate, cu excepţia persoanelor prevăzute în art. 6 şi 55.
Cum magistraţii nu sunt menţionaţi printre persoanele exceptate de la plata acestei contribuţii, se constată că, doar prin greşita aplicare a prevederilor legale susmenţionate a admis acţiunea tribunalul, soluţie confirmată de curtea de apel.
În consecinţă, recursul în anulare urmează a fi admis, conform art. 3303 alin. (1) şi 314 C. proc. civ., a fi casate ambele hotărâri şi a fi respinsă acţiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare, declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Casează Decizia nr. 101 din 3 februarie 2003, a Curţii de Apel Craiova, secţia conflicte de muncă, şi sentinţa civilă nr. 775 din 28 octombrie 2002, a Tribunalului Mehedinţi, secţia civilă, şi, pe fond, respinge acţiunea formulată de reclamanţi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3926/2004. Civil. Litigiu munca. Recurs în... | ICCJ. Decizia nr. 3934/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
