ICCJ. Decizia nr. 4125/2004. Civil. Revendicare. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA CIVILĂ

Decizia nr.4125/2004

Dosar nr. 1036/2003

Şedinţa publică din 1 iunie 2004

Asupra recursului civil de faţă.

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 4563/2001, la 8 iunie 2001, pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, reclamanta K.M.R. a chemat în judecată pe pârâţii D.D.I. şi D.O. şi în garanţie pe Consiliul General al municipiului Bucureşti şi municipiul Bucureşti, prin Primarul General, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligaţi pârâţii să-i lase, în deplină proprietate şi liniştită folosinţă, apartamentul nr. 79, situat în Bucureşti, sector 1, şi terenul aferent, în cotă indiviză de 14,15 metri pătraţi, precum şi să fie obligate chematele în garanţie, în solidar, în cazul în care nu s-ar admite primul capăt de cerere, la plata despăgubirilor de 2.000.000.000 lei, reprezentând contravaloarea apartamentului, plus dobânzile legale, începând cu data introducerii acţiunii şi până la achitarea integrală a debitului.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că este proprietara apartamentului în litigiu, conform sentinţei civile nr. 4781 din 2 aprilie 1998 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, statuându-se că proprietatea asupra imobilului nu a fost niciodată pierdută, prevederile Decretului nr. 223/1974 fiind greşit aplicate şi că, deşi apartamentul a fost vândut chiriaşilor, respectiv, pârâţilor, titlul său de proprietate este preferabil celui al pârâţilor, dat fiind că emană de la un autor al cărui drept de proprietate nu poate fi contestat.

S-a mai susţinut că prevederile Legii nr. 10/2001 nu sunt incidente în cauză şi, dat fiind că acţiunea de constatare a nulităţii contractului de vânzare-cumpărare al pârâţilor a fost respinsă prin hotărâre irevocabilă, restituirea în natură a imobilului apare ca fiind practic imposibilă, consecinţa fiind aceea a admiterii cererii de chemare în garanţie astfel formulată.

În drept, s-au invocat prevederile art. 998 şi urm. C. civ., art. 480 şi urm. C. civ., art. 60 - 63 C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 538 din 15 aprilie 2002, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea principală.

A admis cererea de chemare în garanţie formulată de reclamantă împotriva chematelor în garanţie.

A obligat pe chematele în garanţie la plata sumei de 244.149.494 lei, despăgubiri către reclamantă.

A obligat pe reclamantă la 10.000.000 lei, cheltuieli de judecată către pârâţi.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, cu privire la capătul de cerere principal, că reclamanta este proprietara imobilului, dar titlul de proprietate al pârâţilor este preferabil titlului autoarei reclamantei, care nu a fost făcut opozabil terţilor, iar cu privire la celălalt capăt de cerere, instanţa a reţinut că există un raport de cauzalitate între fapta ilicită a chematelor în garanţie, care au vândut un imobil ce nu le aparţinea, şi prejudiciul cauzat reclamantei, prejudiciu echivalent cu valoarea de circulaţie a imobilului în litigiu.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanta K.M.R. şi chematul în garanţie, municipiul Bucureşti, prin Primarul General, criticând-o pentru motive de netemeinicie şi nelegalitate.

Apelul reclamantei a vizat, în primul rând, rezolvarea greşită a cererii principale prin care s-a respins acţiunea în revendicare prin comparaţie de titluri, menţionându-se faptul că instanţa de fond a aplicat în mod greşit metoda comparării în timp a transcrierii dreptului de proprietate, metodă ce se aplică, după cum a susţinut apelanta, în ipoteza în care părţile au dobândit de la acelaşi autor, la momente diferite de timp.

Un al doilea motiv al apelului a vizat modul greşit de apreciere a probei cu expertiza şi, în consecinţă, modul de stabilire a despăgubirilor, reprezentând valoarea de circulaţie a imobilului, susţinându-se că, prin admiterea capătului de cerere subsidiar, chematele în garanţie trebuiau obligate, în solidar, la plata contravalorii reactualizate a apartamentului, în funcţie de cursul de referinţă leu-dolar.

În apelul său, chematul în garanţie, municipiul Bucureşti, reprezentat de Primarul General, a invocat lipsa calităţii procesuale pasive, motivat de împrejurarea că fondul bugetar, pentru asigurarea punerii în aplicare a Legii nr. 112/1995, s-a constituit la nivelul Ministerului Finanţelor, astfel că preţul plătit pentru cumpărarea apartamentului a intrat în contul acestui organ central.

Cea de a doua critică formulată în apelul său de către chematul în garanţie a vizat inadmisibilitatea acţiunii în raport cu faptul că, potrivit Legii nr. 10/2001, instanţele nu au competenţa generală de a judeca o astfel de cerere de chemare în garanţie, despăgubirile ce se cuvin putând fi stabilite doar pe baza dispoziţiilor speciale ale actului normativ arătat.

Prin Decizia civilă nr. 400 din 17 octombrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de reclamanta K.M.R. şi de chematul în garanţie, municipiul Bucureşti, prin Primarul General, împotriva sentinţei civile nr. 538 din 15 aprilie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, respingând apelul reclamantei, că, în mod corect, s-a pronunţat instanţa de fond atât cu privire la elementele care caracterizează mai bine titlul intimaţilor-pârâţi, cât şi cu privire la reţinerea criteriului valorii de circulaţie pentru imobilul în cauză, cu ocazia soluţionării cererii de chemare în garanţie, stabilindu-se că împrejurarea de a nu se fi luat în considerare precizarea expertului referitoare la paritatea leu – dolar la momentul 2 aprilie 1998, nu poate constitui un motiv de nelegalitate, iar, potrivit art. 3712 C. proc. civ., organul de executare poate proceda la actualizarea sumei chiar şi în cazul în care titlul executoriu nu ar conţine nici un criteriu de referinţă.

De asemenea, respingând apelul declarat de municipiul Bucureşti, prin Primarul General, instanţa de apel a stabilit, pe de o parte, că dispoziţiile art. 13 din Legea nr. 112/1995 şi ale art. 35 din HG nr. 20/1996 nu pot fi reţinute, iar pe de altă parte, a reţinut caracterul neîntemeiat al criticii referitoare la excepţia de inadmisibilitate a acţiunii.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta K.M.R., invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. şi susţinând, în esenţă, că, deşi constată greşită modalitatea de comparare a titlurilor făcută de instanţa de fond, totuşi, în mod nelegal şi netemeinic, instanţa de apel a menţinut hotărârea acesteia.

A mai susţinut recurenta că instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 129 C. proc. civ., întrucât a schimbat total considerentele instanţei de fond cu elemente de drept noi, pe care nu le-a pus în discuţia părţilor.

Totodată, recurenta a mai relevat şi faptul că, în mod nelegal şi netemeinic, instanţa de apel a reţinut buna credinţă a statului la momentul vânzării către chiriaşi, precum şi faptul că această vânzare s-a făcut în condiţii de legalitate.

În ceea ce priveşte modul în care a fost soluţionată cererea de chemare în garanţie, recurenta a arătat că, şi referitor la acest capăt de cerere subsidiar, raţionamentul instanţei de apel este greşit. Astfel, se susţine în motivele de recurs, deşi instanţa de apel a enunţat principiul reparării integrale a prejudiciului, conform art. 998 C. civ. şi a reţinut că suma de 244.149.494 lei desemnează valoarea imobilului, la 2 aprilie 1998, în raport de cursul leu/dolar de atunci, totuşi, în mod greşit concluzionează aceasta, pe de o parte, că nu este cazul a se preciza suma acordată în raport cu moneda americană, iar pe de altă parte, că, potrivit art. 3712 C. proc. civ., suma ar putea fi actualizată de organul de executare chiar şi fără existenţa unor criterii de referinţă în titlul executoriu.

Recursul este fondat în limitele şi pentru considerentele care succed.

Este de reţinut că, prin acţiunea introductivă, reclamanta K.M.R. a solicitat, în subsidiar, pe calea cererii de chemare în garanţie, obligarea în solidar a chematelor în garanţie, Consiliul General al municipiului Bucureşti şi municipiul Bucureşti, prin Primarul General, la plata unei despăgubiri reprezentând contravaloarea apartamentului aflat în litigiu.

Pentru a se stabili valoarea de circulaţie a imobilului, la data de 2 aprilie 1998 (data la care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 4781/1998 a Judecătoriei sectorului 1, menţionată mai sus) în cauză, s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice.

Potrivit acestei expertize, la data de 2 aprilie 1998, valoarea de circulaţie a imobilului era 244.149.494 lei, ceea ce reprezintă echivalentul a 29.090 dolari S.U.A., corespunzător unei rate de schimb de 8.343 lei pentru un dolar S.U.A.

Prin sentinţa civilă nr. 538 din 15 aprilie 2002, Tribunalul Bucureşti, respingând acţiunea principală, a admis cererea de chemare în garanţie formulată de reclamantă, obligând pe chematele în garanţie la plata sumei de 244.149.494 lei despăgubiri către reclamantă. Aceste dispoziţii ale instanţei de fond au fost menţinute de către instanţa de apel.

Este de observat că dispozitivul hotărârii instanţei de fond nu menţionează la ce dată au fost calculate aceste despăgubiri şi la ce rată de schimb leu/dolar S.U.A., aşa cum ar fi impus o rezolvare corectă a capătului subsidiar de cerere, astfel că, limitându-se să constate culpa chematelor în garanţie, care justifică antrenarea răspunderii civile delictuale în sarcina acestora şi nestabilind într-un mod judicios despăgubirile datorate de acestea, instanţele nu au făcut o aplicare corespunzătoare a principiului reparării integrale a prejudiciului, conform art. 998 C. proc. civ.

Totodată, stabilind că suma respectivă ar putea fi actualizată de către executorul judecătoresc, chiar şi fără existenţa unor criterii de referinţă în titlul executoriu, instanţa de apel a dat o interpretare greşită prevederilor art. 3711 C. proc. civ. Este de menţionat, în acest sens, că executorul judecătoresc, în lipsa unui criteriu de referinţă, poate actualiza suma numai de la data pronunţării hotărârii la zi. Or, suma de 244.149.494 lei, ca echivalent al sumei de 29.090 dolari S.U.A., reprezintă valoarea de circulaţie a imobilului la data de 2 aprilie 1998 şi nu la data pronunţării sentinţei, respectiv, 15 aprilie 2002, dată la care cursul leu/dolar S.U.A. era altul.

Prin urmare, în vederea soluţionării corecte a capătului subsidiar al acţiunii reclamantei, privind acordarea unor despăgubiri integrale, care să reprezinte valoarea de circulaţie a imobilului, se impune ca, în dispozitivul sentinţei de fond, să se prevadă că obligarea chematelor în garanţie este în solidar, iar suma de 244.149.494 lei reprezintă echivalentul a 29.090 dolari S.U.A., la data de 2 aprilie 1998.

Aşa fiind, urmează a se admite recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei civile a curţii de apel, care va fi modificată în parte, în sensul că se va admite apelul reclamantei împotriva sentinţei tribunalului, menţinându-se celelalte dispoziţii ale deciziei, sentinţa apelată urmând a fi schimbată în parte, în sensul că obligarea chematelor în garanţie este în solidar, iar suma de 244.149.494 lei reprezintă echivalentul a 29.090 dolari S.U.A., la data de 2 aprilie 1998.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamanta K.M.R. împotriva deciziei nr. 400 din 17 octombrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, pe care o modifică în parte, în sensul că admite apelul declarat de către reclamantă împotriva sentinţei civile nr. 538 din 15 aprilie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei.

Schimbă în parte sentinţa apelată, în sensul că obligarea chematelor în garanţie este în solidar, iar suma de 244.149.494 lei reprezintă echivalentul în lei a 29.090 dolari S.U.A., la data de 2 aprilie 1998.

Menţine celelalte dispoziţii.

Irevocabilă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 1 iunie 2004.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4125/2004. Civil. Revendicare. Recurs