ICCJ. Decizia nr. 4454/2004. Civil. Daune. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4454
Dosar nr. 21666/2004
Şedinţa publică din 26 mai 2005
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul G.G. a chemat în judecată pe pârâtul M.V. şi a solicitat: să fie obligat să restituie suma de 8500 E, echivalentul a 340.000.000 lei reprezentând contravaloarea furgonetei Volkswagen Transporter pe care i l-a împrumutat; să fie obligat să plătească 600 Euro reprezentând câte 200 Euro lunar pentru perioada 28 iulie 2003–28 septembrie 2003 la care s-a obligat prin contract; să fie obligat să plătească câte 1.500.000 lei pe zi începând cu 28 octombrie 2003 şi până la rămânerea definitivă a hotărârii, reprezentând câştigul nerealizat „cu maşina împrumutată" pârâtului.
În motivarea acţiunii se arată că i-a împrumutat pârâtului autovehiculul menţionat conform unui contract de închiriere pe o perioadă de 3 luni, timp în care acesta era obligat să plătească câte 200 Euro lunar, obligaţie neîndeplinită. Pârâtul a plecat pe 2 august 2003 în Italia cu autovehiculul împrumutat, unde a fost confiscat de autorităţile italiene.
Judecătoria Rădăuţi, prin sentinţa civilă nr. 1333 din 14 mai 2004 a admis în parte acţiunea formulată de reclamant şi l-a obligat pe pârât să plătească acesteia 7300 Euro sau echivalentul în lei la data executării, cu titlu de daune compensatorii, 1.200 Euro sau echivalentul în lei la data executării reprezentând daune compensatorii calculate până la 28 aprilie 2004, plus 200 Euro lunar, până la plata efectivă a debitului de 7.300 Euro; pârâtul este obligat la plata cheltuielilor de judecată.
Instanţa de fond a reţinut că între părţi a intervenit un contract de închiriere la data de 28 iulie 2003 pentru autovehiculul, cu termen de restituire la data de 28 octombrie 2003. Pârâtul nu şi-a îndeplinit obligaţia de restituire.
Pe baza probelor administrate şi a aprecierilor proprii instanţa a apreciat valoarea pagubelor suferite de reclamant la sumele precizate în dispozitivul hotărârii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul M.V.
Curtea de Apel Suceava, prin Decizia civilă nr. 2519 din 29 septembrie 2004 a admis apelul a schimbat parţial sentinţa în sensul că îl obligă pe pârât să plătească reclamantului G.G. suma de 140.000.000 lei (în loc de 7300 Euro), 600 Euro sau echivalentul în lei la data executării reprezentând chiria pentru perioada 28 iulie 2003–28 octombrie 2003 (şi nu până la 28 aprilie 2004) câte 200 Euro lunar de la 28 octombrie 2003 şi până la plata sumei de 140.000.000 lei.
Pe baza aceluiaşi material probator instanţa de apel a apreciat că suma de 140.000.000 lei este mai apropiată de suma stabilită de expert ca fiind valoarea autovehiculului închiriat (111.432.000 lei) dar că pârâtul a fost de acord să plătească suma mai mare, iar în ce priveşte plata celorlalte despăgubiri, chiria pentru perioada celor trei luni stipulate în contract şi cea ulterioară datorită, nerestituirii bunului închiriat, a fost stabilit în raport de clauza din contract potrivit căreia pârâtul datorează o chirie de 200 Euro lunar.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs ambele părţi, fără a se indica vreunul din motivele de casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
În primul recurs (cel al pârâtului) se susţin, în esenţă, că furgoneta a fost confiscată de autorităţile italiene şi datorită reclamantului care nu i-a predat „actele maşinii" nu a putut susţine în faţa instanţei italiene contestaţia împotriva procesului-verbal de confiscare. Solicită obligarea reclamantului de a-i preda cartea de identitate a maşinii.
Acest recurs se priveşte ca nefondat.
Cele susţinute de pârât nu au legătură cu litigiul dedus judecăţii având petitul arătat mai sus.
Potrivit art. 316 C. proc. civ. raportat la art. 294 alin. (1) C. proc. civ. în recurs nu se poate schimba calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii şi nici nu se pot face alte cereri noi.
În al doilea recurs (cel al reclamantului) se susţine, în esenţă, că aprecierile instanţei de apel asupra valorii despăgubirilor sunt greşite.
Şi acest recurs se priveşte ca nefondat.
Conform art. 304 alin. (1) C. proc. civ. modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate.
Recurentul reclamant nu se referă la nici un motiv de nelegalitate a hotărârii atacate, ci are în vedere doar aspecte privind aprecierea probelor, acestea neputând fi reapreciate în recurs, cale extraordinară de atac.
Faţă de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., ambele recursuri urmează a fi respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de pârâtul M.V. şi reclamantul G.G. împotriva deciziei civile nr. 2519 din 29 septembrie 2004 a Curţii de Apel Suceava, secţia civilă, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4455/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4436/2004. Civil. încuviintare executare... → |
|---|
