ICCJ. Decizia nr. 4470/2004. Civil. Pretentii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4470
Dosar nr. 10000/2004
Şedinţa publică din 27 mai 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alexandria, sub nr. 9910 din 8 octombrie 2005, reclamanta SC A. SA Bucureşti a solicitat în contradictoriu cu pârâtul C.F. să se constate că acesta datorează suma de 6.958.890,50 lei reprezentând ½ din contravaloarea debitului actualizat de 13.917.799 lei sumă datorată creditorului conform sentinţei civile nr. 1978/2000 a Judecătoriei Alexandria investită cu formulă executorie.
S-a precizat că în fapt urmare a punerii în executare a titlului executoriu, reclamanta a achitat întreaga sumă şi a comunicat pârâtului dovada achitării integrale a debitului.
Prin sentinţa civilă nr. 3530 din 18 noiembrie 2003, Judecătoria Alexandria a respins ca nefondată acţiunea reclamantei constatându-se că, în speţă, nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate ale acţiunii în constatare prevăzută de art. 111 C. proc. civ.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta SC A. SA Bucureşti.
Prin Decizia nr. 774 din 4 mai 2004 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă.
Instanţa a reţinut că este inadmisibilă o acţiune în constatare ce tinde la schimbarea unei hotărâri irevocabile şi investită cu formulă executorie.
În contra deciziei pronunţată în apel a formulat recurs reclamanta SC A. SA Bucureşti criticând soluţia în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în sensul că instanţa de apel trebuia să constate că sentinţa civilă nr. 1978/2000 a Judecătoriei Alexandria este opozabilă fostului director al filialei Teleorman, C.F. în cuantum de ⅓ din suma de 13.917.799 lei tocmai pentru că aşa s-a cerut în acţiune să fie obligată atât filiala cât şi directorul.
Recursul este nefondat.
Din analiza actelor dosarului a criticelor ce se desprind din lecturarea recursului rezultă că sentinţa civilă nr. 1978 din 27 aprilie 2000 este definitivă şi irevocabilă şi prin care SC A. SA Bucureşti a fost obligată la plata către creditor şi nu intimatul-pârât C.F.
Astfel că în mod corect, instanţa de apel a stabilit că nu poate fi primită o acţiune în constatare cu privire la schimbarea unei hotărâri definitive şi irevocabile, fiind inadmisibilă în raport cu dispoziţiile art. 111 C. proc. civ.
În acest sens, recursul declarat de reclamantă se priveşte nefondat, urmează a fi respins, ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefodat recursul declarat de reclamanta SC A. SA Bucureşti împotriva deciziei civile nr. 77 din 7 mai 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4475/2004. Civil. Evacuare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4462/2004. Civil. Sistare indiviziune. Recurs → |
|---|
