ICCJ. Decizia nr. 4462/2004. Civil. Sistare indiviziune. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4462
Dosar nr. 8733/2004
Şedinţa publică din 27 mai 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 224 din 4 martie 2003, Judecătoria Carei a admis în parte acţiunea reclamantului G.G. aşa cum a fost precizată împotriva pârâţilor G.M., D.E., C.E. şi a constatat că părţile au fost coproprietari asupra imobilului înscris în C.F. 290 nedefinitiv Ianculeşti, nr. top 400, 401 în natură teren în suprafaţă de 1400 mp, în cote de ¼ parte fiecăruia; s-a constatat că pe aceste nr. topografice, reclamantul şi pârâta G.M. au construit o casă de locuit, reclamantul având o cotă de 2/3 părţi din casă, iar pârâta ⅓ parte din casă; a fost admisă în principiu cererea de ieşire din indiviziune privind imobilul înscris în C.F. nr. 290 nedefinitiv Ianculeşti nr. top 400, 401, teren în suprafaţă de 1400 mp, atribuind reclamantului cotele pârâtelor D.E. şi C.E. de câte ¼ parte, obligând pe reclamant să plătească pârâtelor suma de câte 5.250.000 lei drept sultă din teren, urmând ca reclamantul să rămână în indiviziune cu pârâta G.M., care are cota de ¼ din teren.
S-a dispus intabularea dreptului de proprietate asupra terenului de sub nr. top 400, 401 în favoarea reclamantului în cotă de ¾ părţi, în favoarea pârâtei G.M. în cotă de ¼ părţi cu deschiderea unei coli de C.F., cu notarea casei pe aceste nr. topografice şi cu intabularea casei în cota de ⅔ părţi în favoarea reclamantului şi ⅓ parte în favoarea pârâtei G.M.
A respins acţiunea reclamantei G.A. împotriva pârâţilor pentru constatarea dreptului de proprietate asupra casei.
Pentru a pronunţa astfel, judecătoria a reţinut că părţile au fost coproprietare asupra imobilului descris în dispozitivul sentinţei în suprafaţă de 1400 mp, pe care reclamantul împreună cu mama sa pârâta G.M. au construit o casă de locuit. Conform expertizei şi completării la expertiză, instanţa de fond a reţinut că valoarea terenului a fost de 12.000.000 lei şi în baza art. 728 C. civ. a admis în principiu cererea de ieşire din indiviziune, conform cotelor de proprietate, cu obligaţia reclamantului la plata sultei de 5.250.000 lei către pârâte, iar cu G.M. a rămas în indiviziune. A respins ca nefondată acţiunea reclamantei G.A. pentru constatarea dreptului de proprietate asupra casei.
Împotriva acestei sentinţe în termen şi legal timbrat a declarat apel reclamantul G.G. şi pârâta G.M. care a fost respins prin Decizia civilă nr. 326 A din 4 iunie 2003 de către Tribunalul Satu Mare.
Împotriva hotărârilor pronunţate, reclamantul G.G. şi pârâta G.M. au declarat recurs.
Prin Decizia civilă nr. 899/R din 1 octombrie 2003, Curtea de Apel Oradea a admis recursul împotriva deciziei nr. 326 din 4 iunie 2003, pe care a modificat-o în sensul că admiţând apelul aceloraşi părţi a schimbat în parte sentinţa civilă nr. 224 din 4 martie 2003 a Judecătoriei Carei astfel: a înlăturat obligaţia reclamantului la plata sultei de 5.250.000 lei faţă de intimată-pârâtă C.E. A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei atacate. A obligat pe intimata C.E. la 1.000.000 lei cheltuieli de judecată parţiale în favoarea recurenţilor.
Împotriva acestei hotărâri au declarat din nou recurs, reclamanţii G.G. şi G.M. invocând nerespectarea dreptului de proprietate.
Recursul este inadmisibil.
Potrivit art. 299 C. proc. civ., hotărârile date fără drept de apel sau cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională sunt supuse recursului.
Pe de altă parte, conform art. 377 alin. (2) pct. 4 din acelaşi cod, hotărârile date în recurs, chiar dacă prin aceasta s-a soluţionat fondul pricinii, sunt irevocabile.
Din cuprinsul textelor legale menţionate rezultă că împotriva unei hotărâri se poate declara de partea nemulţumită un singur recurs, această regulă fiind în concordanţă şi cu principiul puterii lucrului judecat prevăzut de art. 166 C. proc. civ.
În speţă, Decizia civilă nr. 899/R din 1 octombrie 2003, a fost pronunţată de Curtea de Apel Oradea cu ocazia soluţionării unui recurs şi în consecinţă nu mai poate fi, la rândul său, atacată pe calea recursului.
Astfel fiind, recursul declarat de reclamanţii G.G. şi G.M. se priveşte ca inadmisibil şi va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibil recursul declarat de reclamanţii G.G. şi G.M. împotriva deciziei civile nr. 899/R din 1 octombrie 2003 a Curţii de Apel Oradea.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4470/2004. Civil. Pretentii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4467/2004. Civil. Restituire metale pretioase.... → |
|---|
