ICCJ. Decizia nr. 5125/2004. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5125
Dosar nr. 20653/2004
Şedinţa publică din 13 iunie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 764 din 26 noiembrie 2003, Judecătoria Lipova a admis acţiunea reclamantului HG, în contradictoriu cu pârâtul H.O.H., Consiliul local al comunei Ghioroc şi SC T.C. Frumuşani, a constatat că reclamantul are un drept de preemţiune asupra terenurilor care au fost înscrise în titlul de proprietate nr.125680/2001 pe numele pârâtului H.O.H., a anulat contractul de vânzare-cumpărare încheiat între acest parat şi parata SC T.C. Frumuşani, autentificat de notarul public T.C., in partea care priveşte terenurile cu nr. top. 1492409/7/2 , nr. top.1792892/ 2 , nr. top 18002895, nr.top180289/7 şi nr.top. 1782886/1 şi a dispus revenirea la situaţia anterioară în C.F. nr. 62 nedefintivă Ghioroc.
Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, prin Decizia nr. 287 din 4 martie 2004, a admis apelul declarat de paraţii SC T.C.A. SRL Ghioroc şi H.O.H. împotriva hotărârii primei instanţe şi a schimbat în tot sentinţa atacata, în sensul ca a respins acţiunea.
Împotriva hotărârii instanţei de control judiciar reclamantul a formulat contestaţie in anulare, invocând nelegala citare a acestuia la judecarea apelului.
Prin Decizia nr. 2001 din 24 septembrie 2004 , Curtea de Apel Timişoara a respins contestaţia in anulare, ca inadmisibila.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut ca nu sunt îndeplinite condiţiile art. 317 C. proc. civ., în sensul ca reclamantul nu a declarat recurs împotriva deciziei pronunţate în apel, cale de atac în care putea invoca neregulata citare la judecarea apelului.
Împotriva acestei din urma hotărâri reclamantul a declarat recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurentul a arătat ca a formulat contestaţie în anulare, pentru ca nu a putut declara recurs, în raport de împrejurarea ca a fost citat la o altă adresa în apel, la aceeaşi adresa a fost comunicată şi Decizia pronunţată în acea etapa procesuală şi, în consecinţă, nu a fost primita, ceea ce a dus la depăşirea termenului de declarare a recursului.
Examinând cauza prin prisma excepţiei invocate şi a criticilor formulate, se constata următoarele.
Contestaţia în anulare viza retractarea hotărârii pronunţate in apel.
Potrivit art. 299 C. proc. civ., hotărârea menţionata era supusa recursului.
Ca atare, Decizia data in contestaţie este deasemeni supusa recursului, conform art. 320 alin. (3) din acelaşi cod, aşa încât excepţia de inadmisibilitate se constată a fi neîntemeiată.
Pe de alta parte, cu referire la recursul declarat de contestatorul-reclamant, urmează a se observa ca prin art. 129 din Constituţia României, revizuita, cu referire la art. 126 din legea fundamentală, a fost statuat principiul potrivit căruia părţile interesate pot apela la protecţia judiciara a drepturilor subiective încălcate, oferita imparţial de către instanţele competente, în cadrul sistemului procesului civil, prin care a fost reglementat dreptul examinării cauzei in doua grade de jurisdicţie.
Mai mult, realizând o armonioasa proporţionalizare între imperativul stabilităţii raporturilor juridice civile şi cerinţa aflării adevărului, legea procesual civilă a reglementat şi posibilitatea reconsiderării situaţiei juridice prezumată ca autentica prin hotărâre judecătorească irevocabila, ce are ca atribut specific şi exclusiv autoritatea de lucru judecat, prin exercitarea căilor extraordinare de atac in condiţii precis şi limitativ determinate.
Această reglementare are aptitudinea de a satisface exigenţele noii perspective asupra justiţiei, generate de art. 21 din Constituţia României, art.13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 2 din Protocolul Adiţional nr. 7 la Convenţie.
Prin urmare, revine persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competenta, în condiţiile legii procesual civile, aceleaşi pentru subiecţii de drept aflaţi în situaţii identice.
Totodată, aceleaşi exigente exclud examinarea în fond a unei cereri formulate sau căi de atac exercitate in alte condiţii decât cele determinate de dreptul intern, prin legea procesuala
Or, reclamantul a formulat contestaţie în anulare, fără a invoca neregulata citare pe calea recursului.
Susţinerile acestuia privind neregulata citare nu sunt confirmate de actele dosarului. Mai mult, reclamantul putea formula recurs şi cerere de repunere în termenul de declarare, pentru motivul invocat, aşa încât imposibilitatea exercitării acestei căi de atac nu apare ca o situaţie reala, insurmontabila.
Ca atare, nefiind îndeplinita condiţia prevăzută de art. 317 alin. (1) C. proc. civ., in mod judicios contestaţia în anulare a fost respinsă, ca inadmisibila.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de HG împotriva deciziei civile nr. 2001 din 24 septembrie 2004 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5120/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5127/2004. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
