ICCJ. Decizia nr. 5173/2004. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Hunedoara, C.I. a chemat în judecată Primăria Hunedoara solicitând anularea Dispoziției nr. 920 emisă la data de 20 iulie 2002 de Primărie și prin consecință să se dispună acordarea de despăgubiri bănești ca măsură reparatorie pentru imobilele - terenuri, preluate abuziv de stat.
Prin sentința civilă nr. 2033 din 20 noiembrie 2002 a Tribunalului Hunedoara a fost respinsă contestația menționată, avându-se în vedere că cererea celui în cauză a fost soluționată în temeiul Legii nr. 18/1991 și 1/2000, astfel că nu mai intră sub incidența Legii nr. 10/2001.
Apelul declarat de contestator împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 316 din 9 aprilie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă, în raport de aceeași stare de fapt, în sensul căreia terenurile în litigiu în suprafață totală de 3,1750 ha, ce au aparținut antecesorilor celui în cauză, au fost scoase din circuitul agricol, fiind parcelate, în prezent toate fiind ocupate de construcții, nu pot face obiectul restituirii în natură. Pentru acestea au fost stabilite despăgubiri în temeiul Legii nr. 18/1991, contestatorul fiind trecut ca atare la poziția 19 în hotărârea nr. 196 din 23 aprilie 2002 a Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, prin care s-a validat propunerea Comisiei Locale Hunedoara de acordare de despăgubiri bănești pentru suprafața de teren de 3,1750 ha teren.
împotriva acestei decizii, contestatorul a declarat recursul de față, susținând în esență că răspunsul Primăriei la notificarea sa a fost dat după expirarea termenului de 60 zile, prevăzut de art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, că patrimoniul părinților săi a fost denaturat și subevaluat fără acte în acest sens, făcându-se o aplicare greșită a prevederilor art. 8 din Legea nr. 10/2001.
Recursul nu este întemeiat.
Potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 nu intră sub incidența prezentei legi terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea Fondului Funciar nr. 18/1991 și prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole sau forestiere solicitate potrivit prevederilor Legii nr. 18/1991 și 169/1997.
în aplicarea strictă a acestei prevederi legale, rezultă că nu pot face obiectul cererii potrivit Legii nr. 10/2001, acele imobile respectiv terenuri, care au intrat sub incidența legilor anterioare în materie. Ca atare domeniul de aplicare a noii legi are caracter de complinire în raport de celelalte acte normative cu caracter reparatoriu, de care cei interesați au uzitat.
Prin urmare în situația în care solicitantul a formulat o cerere în temeiul legilor anterioare, nu mai are îndreptățirea legală de a reitera cererea și în temeiul Legii nr. 10/2001, ceea ce se prevede expres prin textul redat. Și dacă persoana în cauză este nemulțumită de soluționarea cererii sale, ea are la îndemână căile legale de contestare, prevăzute în legea aplicabilă și nicidecum calea unei noi cereri sau contestații întemeiată pe prevederile Legii nr. 10/2001.
în speță, s-a făcut dovada că cel în cauză a solicitat despăgubiri în temeiul Legii nr. 18/1991, fiind emisă ca urmare Hotărârea nr. 196 din 23 aprilie 2002 a comisiei județene.
Prin urmare, el nu mai are îndreptățirea legală de a uza de prevederile legii noi, astfel că în mod judicios au hotărât în acest sens ambele instanțe care s-au pronunțat în cauză.
în ceea ce privește emiterea dispoziției contestate cu depășirea termenului de 60 zile, prevăzut de lege, este de observat că prevederile cuprinse în art. 23 alin. (1) privind obligarea unității deținătoare de a se pronunța asupra cererii în termenul menționat au fost respectate în situația în care cu adresele nr. 12474 din 8 mai 2002 și 14.901 din 5 iunie 2002 C.I. a refuzat să dea curs solicitărilor Primăriei, făcute prin adresa nr. 6924 din 22 aprilie 2002.
Astfel a operat în speță prorogarea termenului de 60 zile, ce începe să curgă de la data ultimei corespondențe, dată în raport de care dispoziția contestată a fost emisă în termen.
Așa fiind, și în lipsa unor motive de nulitate care să poată fi invocate și din oficiu, hotărârea recurată este legală și temeinică, recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5203/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5393/2004. Civil → |
|---|
