ICCJ. Decizia nr. 5297/2004. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 6 martie 2002 pe rolul Tribunalului Buzău, reclamanta S.S. a chemat în judecată Comuna Cilibia, jud. Buzău și pe T.C., solicitând potrivit Legii nr. 10/2001 retrocedarea în natură a imobilului casă și teren aferent ce a aparținut soțului său S.N. și constatarea nulității absolute a contractului prin care fostul CAP a înstrăinat pârâtului T.C. imobilul, transformat de acesta din urmă în moară.
S-au depus în copie notificarea adresată primăriei, răspunsul acesteia, dispoziția nr. 6 din 10 ianuarie 2002, copia unei sentințe din 23 iunie 1993 prin care i s-a admis acțiunea în revendicare a aceluiași imobil în contradictoriu cu Comisia de lichidare a CAP Cilibia.
După administrarea probei cu înscrisuri, martori, expertiză, Tribunalul Buzău a pronunțat sentința civilă nr. 80 din 12 februarie 2003 prin care a declinat în favoarea Judecătoriei Buzău judecarea capătului al doilea de cerere, disjungând cauza și suspendând judecata capătului de cerere privind retrocedarea imobilului.
în motivarea acestei soluții s-a reținut că potrivit art. 47 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 se impune disjungerea și declinarea capătului de cerere privind nulitatea contractului în favoarea Judecătoriei Buzău. Soluția a fost menținută prin respingerea apelului declarat de reclamantă, de către Curtea de Apel Ploiești, prin decizia nr. 126 din 26 mai 2003; a motivat instanța soluția la care s-a oprit prin interpretarea art. 24 alin. (8) din Legea nr. 10/2001, care ar stabili o competență limitată a tribunalelor în materia Legii nr. 10/2001 și a considerat legală măsura suspendării conform art. 47 alin. (2) din aceeași lege, dispusă de instanța de fond, până la soluționarea acțiunii în constatarea nulității actului de vânzare.
împotriva acestei decizii în termen legal a declarat recurs reclamanta, care a susținut că sunt incidente dispozițiilor art. 304 pct. 8 C. proc. civ. potrivit cu care modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere când instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, cu referire la greșita disjungere a celor două capete de cerere, a declinării la judecătorie, deși valoarea bunului depășește limitele materiale ale competenței unei asemenea instanțe, precum și greșita suspendare a judecății.
Nici unul dintre pârâți nu a formulat întâmpinare.
Recursul este fondat.
Reclamanta, în calitate de moștenitor al fostului proprietar al imobilului casă și teren aferent a notificat Primăria Cilibia privind retrocedarea imobilului preluat abuziv de stat și atribuit ulterior ca sediu al CAP.
Prin dispoziția nr. 6 din 10 ianuarie 2002 emisă de primar s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului, cu motivarea că "nu este posibilă", oferindu-se o despăgubire de 1,6 milioane lei/mp suprafață construită.
împotriva acestei dispoziții reclamanta a formulat acțiunea de față, în natura căreia și-a exprimat nemulțumirea, argumentând cu preluarea abuzivă a imobilului în anul 1953, evacuarea fostului său soț, demersurile acestuia de a-și recupera imobilul în anii 1970, cererile sale repetate de restituire, toate ignorate și vânzarea către o persoană fizică a bunului în anul 1992 .
Dosarul atașat atestă de asemeni perseverența reclamantei care a formulat acțiune în revendicare încă în luna iunie 1992.
Rațiunea Legii nr. 10/2001 este tocmai repararea cu celeritate a nedreptăților săvârșite în perioada 1945 - 1989, prin restituirea, către persoanele îndreptățite a bunurilor imobile preluate abuziv.
Față de îndeplinirea de către reclamantă a cerințelor Legii nr. 10/2001 privind procedura administrativă prealabilă și refuzul (nemotivat) al unității notificate de a restitui bunul în natură, instanța interpretând corect actul juridic dedus judecății, trebuia să solicite dosarul Comisiei locale, pentru a verifica legalitatea acestui refuz.
Ca atare, constatând că sunt incidente motivele invocate, prevăzute de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. recursul a fost admis.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5332/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5306/2004. Civil → |
|---|
