ICCJ. Decizia nr. 5306/2004. Civil
| Comentarii |
|
Prin contestația în anulare formulată la 18 iulie 2003, T.M.V. a solicitat anularea deciziei nr. 3160 din 15 iulie 2003 a Curții Supreme de Justiție, secția civilă.
Prin decizia atacată a fost admis recursul declarat de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Dolj împotriva deciziei nr. 13 din 19 februarie 2002 a Curții de Apel Craiova, secția civilă, și s-a modificat această decizie în sensul că au fost admise apelurile declarate de pârâții Ministerul Apărării Naționale, Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj și Administrația Financiară Craiova împotriva sentinței civile nr. 179 din 29 mai 2001 a Tribunalului Dolj, secția civilă, sentință care a fost schimbată în tot, în sensul că acțiunea reclamantului T. a fost respinsă ca nefondată. Totodată, apelul declarat de reclamant împotriva aceleiași sentințe a fost respins ca nefondat.
Contestatorul a solicitat anularea deciziei pronunțate de instanța supremă, inițial în temeiul art. 317 și art. 318 C. proc. civ., cu următoarea argumentație:
- Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj nu ar fi avut calitatea de pârât și nici de reprezentant al Ministerului Finanțelor Publice, recursul declarat de acesta fiind, în consecință, nul;
- Administrația Financiară Craiova nu a declarat apel, instanța de recurs admițând în mod eronat un apel inexistent;
- Ministerul Apărării Naționale, prin reprezentant, a susținut că decizia Curții de Apel Craiova este temeinică și legală, fapt ignorat de instanța de recurs;
- instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. invocat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj;
- instanța de recurs ar fi atribuit mai mult decât s-a cerut admițând recursul în temeiul art. 304 pct. 9, motiv de recurs neinvocat de recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj;
- instanța de recurs a interpretat greșit dispozițiile Decretului nr. 167/1958, apreciind că acțiunea ar fi fost introdusă după împlinirea termenului legal de prescripție;
- instanța de recurs a reținut greșit că în cauză ar fi incidente dispozițiile privitoare la procedura specială prevăzută de Decretul-lege nr. 118/1990, obiectul acțiunii fiind, în realitate, “reparație morală și materială".
- decizia instanței de recurs este redactată ambiguu;
- nu au fost corect interpretate înscrisurile depuse de contestator;
- nu au fost arătate motivele care au dus la respingerea apelului declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 179/2001 a Tribunalului Dolj.
La termenul de judecată din 24 septembrie 2004 contestatorul a arătat că temeiul de drept al contestației îl reprezintă numai art. 318 C. proc. civ.
Contestația în anulare este nefondată.
Potrivit art. 318 “hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație alin. (1) când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale, sau alin. (2) când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare".
Referitor la prima teză a art. 318 C. proc. civ. practica și literatura de specialitate au reținut că prin greșeli materiale se înțeleg erorile materiale esențiale în legătură cu aspecte formale ale judecării recursului și care au avut drept consecință darea unor soluții greșite.
în aceste condiții, criticile contestatorului vizând greșita interpretare a dispozițiilor Decretului nr. 167/1958 și ale Decretului-lege nr. 118/1990, respectiv modul de interpretare a probei cu înscrisuri administrată în cauză nu reprezintă greșeli de fapt, involuntare, ci critici vizând temeinicia deciziei instanței de recurs, modul de rezolvare a pricinii în fond. Ori, aceste eventuale greșeli de judecată, chiar reale dacă ar fi, nu constituie motiv de contestație în anulare, nu deschid reclamantului calea rejudecării recursului.
în ceea ce privește susținerile contestatorului potrivit cu care Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj nu avea mandat de reprezentare din partea Ministerului Finanțelor Publice pentru introducerea recursului, împotriva deciziei nr. 13 din 19 februarie 2002 a Curții de Apel Craiova, dosar nr. 6617/2001, din actele de la dosar rezultă contrariul: la dosar nr. 6617/2001 al Curții de Apel Craiova se află mandatul nr. 593.164 din 19 decembrie 2001 prin care Ministerul Finanțelor Publice a împuternicit Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj să se prezinte în dosarul nr. 6617/2001 aflat pe rolul Curții de Apel Craiova, “și să întreprindă toate actele procedurale ce se impun, până la soluționarea definitivă a cauzei, exercitând toate căile de atac pentru apărarea statului".
De asemenea, nici susținerile referitoare la admiterea de către instanța de recurs, după modificarea deciziei recurate, a unui apel, inexistent în opinia contestatoarei, atribuit pârâtei Administrația Financiară Craiova, nu sunt reale.
Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj a declarat la 20 iulie 2001, apel împotriva sentinței civile nr. 179 din 29 mai 2001 a Tribunalului Dolj atât în numele Ministerului Finanțelor Publice, cât și în numele Administrației Financiare Craiova, așa după cum s-a reținut în declarația de apel, motivată (dosar nr. 6617/2001 al Curții de Apel Craiova).
Chiar și în situația contrară celei ce rezultă din piesele de la dosar, numai greșelile materiale esențiale care determină o soluție eronată pot fi invocate pe calea contestației în anulare. Ori, în speță schimbarea în tot a sentinței nr. 179/2001 a Tribunalului Dolj și respingerea acțiunii formulate de contestatorul-reclamant a rezultat în urma admiterii atât a apelului declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice în numele pârâtei Administrația Financiară Craiova, dar și a apelului, cu aceeași motivație, declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj în numele pârâtului Ministerul Finanțelor Publice; totodată a fost admis și apelul declarat de pârâtul Ministerul Apărării Naționale.
în ceea ce privește critica vizând omiterea examinării motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8, invocat de recurent, se constată că în cauză, petentul nu a declarat recurs, și prin urmare nu putea formula motivul de contestație prevăzut de art. 318 teza a II-a C. proc. civ.
Distinct de cele de mai sus, din motivarea exhaustivă a deciziei criticate rezultă că instanța de recurs a analizat toate aspectele invocate de recurent, motivarea fiind clară, precisă, necontradictorie, cu arătarea motivelor de fapt și de drept care au condus la soluția adoptată.
De asemenea, nu se va primi nici critica vizând acordarea de către instanța de recurs a mai mult decât s-a cerut prin admiterea recursului în temeiul motivului prevăzut de art. 304 pct. 9, motiv care nu ar fi fost invocat de recurent. Pentru aceasta se reține, pe de o parte, că motivele contestației în anulare sunt strict și limitativ prevăzute de lege, critica adusă neîncadrându-se în nici unul din aceste motive, precum și faptul că încadrarea motivelor de recurs invocate de recurent într-unul din motivele prevăzute de art. 304 este un atribut reglementat de lege în favoarea instanței. Pe de altă parte, așa cum rezultă din cererea de recurs motivată, recurentul a indicat ca temei și pct. 9 al art. 304 C. proc. civ.
Cât privește lipsa motivelor care au dus la respingerea apelului declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 179/2001 a Tribunalului Dolj din cuprinsul deciziei criticate, instanța a menționat că pentru aceleași considerente, care au dus la soluția adoptată, se va respinge și apelul reclamantului.
în consecință, văzând că nici una din ipotezele vizate de art. 318 C. proc. civ. nu se verifică în speță, contestația în anulare a fost respinsă ca nefondată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5297/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5357/2004. Civil → |
|---|
