ICCJ. Decizia nr. 5695/2004. Civil
Comentarii |
|
La data de 7 iunie 2002, reclamantul B.V. a solicitat în contradictoriu cu Primăria comunei Moara, județul Suceava prin primar anularea dispoziției nr. 18 din 23 mai 2002 prin care i s-a respins cererea de restituire a unei locuințe cu anexe și terenul aferent din comuna Moara ce au aparținut defunctului B.M. și obligarea pârâtei să-i restituie în natură bunurile sau să-i acorde despăgubiri bănești în echivalent conform Legii nr. 10/2001.
Prin sentința civilă nr. 673 din 29 octombrie 2002 pronunțată de Tribunalul Suceava a fost respinsă ca nefondată acțiunea reclamantului cu motivarea că nu s-a făcut dovada preluării abuzive a casei și anexelor gospodărești, proprietatea soților B.M. decedată la 18 ianuarie 1967 și B.M., decedat la 8 noiembrie 1984 al cărui moștenitor este reclamantul, dat fiind că la data decesului autorului său imobilul era în patrimoniul acestuia.
Apelul declarat de reclamant împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 60 din 27 iunie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Suceava.
S-a reținut că potrivit art. 3 lit. a) și art. 22 din Legea nr. 10/2001 sarcina probei proprietății și a deținerii legale a acesteia la momentul deposedării abuzive revine celui ce se pretinde îndreptățit la măsuri reparatorii or, în cauză nu s-a dovedit că imobilul a fost preluat abuziv de la autorul apelantului de entitățile la care se referă art. 3 din Legea nr. 10/2001.
Ca urmare, s-a constatat că pretențiile apelantului-reclamant nu pot face obiectul Legii nr. 10/2001.
în termenul prevăzut de lege, împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, fără a indica vreunul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Dezvoltând motivele de recurs reclamantul B.V. susține că intimata a dispus de imobilul în litigiu și a întocmit acte de proprietate unei terțe persoane, străină de succesiunea autorului său, M.B.
Din acest punct de vedere, notificarea sa se încadrează în dispozițiile art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001 așa încât, în mod nelegal, intimata i-a respins cererea de restituire a imobilului asupra căruia a dispus în mod abuziv.
Recurentul menționează că hotărârea instanței de apel este nelegală deoarece a dovedit că este unicul moștenitor al numitului M.B., proprietarul imobilului în litigiu asupra căruia Primăria comunei Moara a dispus în mod abuziv. Că pretențiile sale se încadrează în dispozițiile art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001.
Recursul este fondat.
într-adevăr, conform art. 3 lit. a) și art. 22 din Legea nr. 10/2001 persoana îndreptățită este ținută să facă dovada proprietății asupra bunurilor la care se referă Legea nr. 10/2001 precum și a calității de moștenitor, or, în cauză, recurentul-reclamant a făcut aceste dovezi și nici nu i s-a contestat calitatea pe parcursul procesului.
în mod greșit, instanța de apel a considerat că tot persoanei îndreptățite îi incumbă proba preluării fără titlu legal a imobilului în litigiu, aceasta fiind o probă ce nu poate fi pretinsă decât de la deținătorul bunului al cărui titlu este contestat.
Respingând apelul reclamantului și confirmând sentința Tribunalului sub acest aspect, instanța de apel a pronunțat o hotărâre nelegală.
în cauză, este util a se dispune administrarea unor probe pentru a se verifica dacă imobilul a fost preluat abuziv de stat și dat în administrarea intimatei; dacă intimata a făcut acte de dispoziție asupra bunurilor a căror restituire se solicită și dacă sunt întrunite cerințele art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001 pentru a stabili cu certitudine că cererea recurentului se încadrează sau nu în dispozițiile Legii nr. 10/2001.
Potrivit art. 314 C. proc. civ., Curtea Supremă de Justiție hotărăște asupra fondului pricinii în toate cazurile în care casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost pe deplin stabilite.
Cum în proces nu s-au stabilit pe deplin împrejurări de fapt esențiale pentru dezlegarea pricinii, recursul reclamantului a fost admis, a fost casată decizia instanței de apel și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
← ICCJ. Decizia nr. 5684/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5694/2004. Civil → |
---|