ICCJ. Decizia nr. 5804/2004. Civil
| Comentarii |
|
La data de 4 decembrie 1997, C.A.P. a chemat în judecată Consiliul General al Municipiului București pentru revendicarea unui imobil, naționalizat în baza Decretului nr. 92/1950, bun compus din construcții și 220 mp teren, situat în municipiul București.
C.I.A., C.R.M., M.T. și R.V. au intervenit în proces, în interes propriu, invocând calitatea lor de subdobânditori ai bunului, prin convenție, și cerând respingerea acțiunii, ca nefondată.
După un prim ciclu procesual, finalizat prin casare cu trimitere și constatarea că pârâtul are legitimare procesuală, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia nr. 516 din 17 decembrie 2002, a admis apelul reclamantului, a respins acțiunea ca inadmisibilă și a păstrat dispoziția primei instanțe de admitere a cererilor de intervenție.
Soluția din apel a fost fundamentată pe ideea că reclamanta nu are un drept exclusiv asupra bunului revendicat, ci numai o cotă parte de 1, în concurs cu dreptul indiviz, de 1, al mătușii sale (paterne), G.C.F.R. care n-a fost citată în proces. Cum, în virtutea regulii unanimității, acțiunea în revendicare împotriva terților se exercită de toți coindivizarii, rezultă că, în absența calității procesuale a reclamantei, acțiunea acesteia este inadmisibilă.
împotriva deciziei din apel, reclamantul a declarat recurs bazat pe motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia a arătat, în esență, că soluția atacată este lipsită de temei legal. Adică, prin succesiune legală, după G.C.F.R., decedată la data de 1 august 2000, a dobândit dreptul exclusiv asupra bunului. întrucât această împrejurare a lăsat fără obiect excepția de inadmisibilitate pentru lipsa calității sale procesuale, instanța de apel avea obligația să continue judecata prin examinarea fondului pricinii.
Recursul este fondat.
Pe plan procesual, regula unanimității cerută exercițiului acțiunii în revendicare, rămâne fără importanță dacă, prin succesiune sau într-un alt mod, încetează coproprietatea și, ca atare, reclamantul devine proprietarul exclusiv al bunului revendicat.
Acest lucru deoarece, prin prefacerea coproprietății în proprietate exclusivă, dispare suportul de protecție împotriva actelor de dispoziție făcute fără acordul tuturor coproprietarilor.
Or, în speță, potrivit certificatului de moștenitor nr. 102 din 5 noiembrie 2001 reclamantul a dobândit, succesoral cota parte de 1 a mătușii sale (paterne) G.C.F.R., decedată la 1 august 2002. Ca atare, la data de 17 decembrie 2002, când a fost pronunțată decizia atacată, excepția de nelegitimare procesuală activă era inoperantă și, pentru motive de logică juridică elementară, nu mai putea fi invocată și admisă.
Așa fiind și întrucât, prin efectul devolutiv al apelului, instanța de apel era obligată să judece fondul pricinii, astfel că, în baza art. 313 și urm. recursul a fost admis, a fost casată decizia atacată și s-a trimis cauza la aceeași instanță pentru continuarea judecății.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5796/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5810/2004. Civil → |
|---|
