ICCJ. Decizia nr. 5910/2004. Civil
| Comentarii |
|
Prin încheierea nr. 3965 din 24 noiembrie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, a fost admisă cererea formulată de recurenta T.G. în contradictoriu cu intimatul G.D.O. și în consecință s-a dispus suspendarea executării deciziei civile nr. 1490/A din 27 octombrie 2003 pronunțată de Tribunalul Timiș până la soluționarea recursului.
Instanța de recurs a avut în vedere că prin decizia nr. 1490/A din 27 octombrie 2003 a Tribunalului Timiș i-a fost încredințat spre creștere și educare pârâtului minorul G.D.A., născut la data de 8 februarie 1995. întrucât intimatul-pârât locuiește în străinătate și pentru că punând în executare decizia menționată ar exista eventuale consecințe privind protejarea interesului minorului s-a considerat că sunt întrunite cerințele art. 300 alin. (2) C. proc. civ. și s-a dispus suspendarea executării hotărârii tribunalului până la soluționarea recursului declarat de T.G.
împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamantul G.D.O. la data de 26 ianuarie 2004, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 3 și 9 C. proc. civ.
Prin întâmpinarea depusă la dosar recurenta-pârâtă T.G. a invocat tardivitatea declarării recursului întrucât cererea de suspendare a executării a fost judecată pe calea ordonanței președințiale iar pe fond a solicitat respingerea recursului.
Recurentul G.D.O. susține în recursul său că prin încheierea pronunțată, Curtea de Apel Timișoara a încălcat competența de soluționare a cererii ce aparținea înaltei Curți de Casație și Justiție căreia îi revenea spre soluționare recursul declarat de intimata T.G. împotriva deciziei nr. 1990 din 27 octombrie 2003 a Tribunalului Timiș.
Pe fond, recurentul menționează că prin interpretarea greșită a art. 300 alin. (2) C. proc. civ. instanța de recurs a admis cererea intimatei și nelegal, a dispus suspendarea executării hotărârii judecătorești, fără a motiva în concret în ce ar consta consecințele ce ar duce la lezarea interesului minorului.
Prealabil analizei motivelor de recurs, Curtea constată că recursul declarat de reclamantul G.D.O. se încadrează în termenul legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ.
Astfel, este de observat că cererea de suspendare a executării a fost judecată pe baza dispozițiilor art. 300 alin. (2) C. proc. civ. și nu pe calea ordonanței președințiale în condițiile art. 300 alin. (3) cu referire la art. 403 alin. (3) și (4) C. proc. civ.
Ca atare, termenul de recurs împotriva încheierii este cel de 15 zile de la comunicare, așa cum prevede art. 301 C. proc. civ. în cazul de față, termenul începe să curgă de la data de 13 ianuarie 2004, când i s-a comunicat încheierea reclamantului, iar în raport de data de 26 ianuarie 2004 când s-a depus recursul se constată că acesta este declarat în termenul legal.
Față de cele expuse, Curtea va respinge excepția de tardivitate a declarării recursului invocată de intimată ca nefondată.
Pe fond, recursul declarat de reclamantul G.D.O. va fi admis numai pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Verificând actele și lucrările dosarului se constată că intimata T.G. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 1490/A din 27 octombrie 2003 pronunțată de Tribunalul Timiș, ca instanță de apel. Apoi, la data de 31 octombrie 2005, a formulat cererea de suspendare a executării deciziei pronunțată de Tribunalul Timiș, cerere înregistrată la Curtea de Apel Timișoara, unde s-a înaintat spre soluționare și recursul declarat de pârâtă.
Prin încheierea nr. 3965 din 24 noiembrie 2003, Curtea de Apel Timișoara a soluționat cererea recurentei-pârâte privind suspendarea executării conform art. 300 alin. (2) C. proc. civ.
Este de observat că, recursul pârâtei viza decizia nr. 1490/A din 27 octombrie 2003 a Tribunalului Timiș, hotărâre pronunțată în apel, după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 58/2003 ce a modificat codul de procedură civilă și a dat în competența Curții Supreme de Justiție soluționarea recursurilor.
Ca urmare, Curtea de Apel Timișoara a soluționat nelegal cererea de suspendare a executării formulată de T.G., deoarece nu mai avea competența să soluționeze recursul împotriva deciziei tribunalului. Or, art. 300 C. proc. civ. prevede că cererea de suspendare a executării formulată odată cu recursul sau separat se judecă de instanța de recurs, care în speță, era înalta Curte de Casație și Justiție după modificările aduse Codului de procedură civilă de O.U.G. nr. 58/2003.
Sub acest aspect sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., iar încheierea pronunțată de Curtea de Apel Timișoara este nelegală și va fi casată.
La momentul judecării prezentului recurs de către înalta Curte de Casație și Justiție este în vigoare Legea nr. 195/2004 privind aprobarea O.U.G. nr. 58/2003 privind modificarea și completarea Codului de procedură civilă care dă în competența curților de apel soluționarea recursurilor împotriva deciziilor pronunțate de tribunale ca instanțe de apel.
Din perspectiva modificărilor aduse de Legea nr. 195/2004, Curtea de Apel Timișoara ca instanță de recurs, a devenit competentă să soluționeze cererea de suspendare a executării formulată de T.G..
Față de cele expuse și în baza art. 312 alin. (3) și art. 313 C. proc. civ., recursul declarat de reclamantul G.D.O. a fost admis, a fost casată încheierea nr. 3965 din 24 noiembrie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara și a fost trimisă cauza spre soluționare aceleiași instanțe, competența să judece și recursul conform Legii nr. 195/2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5920/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5815/2004. Civil → |
|---|
