ICCJ. Decizia nr. 6059/2004. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 10980 din 5 august 1998, Judecătoria Constanța a admis acțiunea reclamantei S.E. și a obligat pârâții Consiliul Local Constanța, Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P.C.F.S. Constanța și RA E.D.P.P. Constanța să lase reclamantei în deplină proprietate și posesie imobilul situat în Constanța.
Cererile de intervenție în interes propriu formulate de intervenienții C.R., C.G., V.Ș. și V.M. au fost respinse ca neîntemeiate.
Prin aceeași sentință s-a admis cererea reconvențională formulată de reclamanta S.E. la cererile de intervenție în interes propriu și s-a constatat nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare nr. 27346 din 30 octombrie 1996 și nr. 27345 din 1 noiembrie 1996 încheiate de R.A. E.D.P.P. Constanța și intervenienții soții V. și soții C.
Instanța a reținut că imobilul în litigiu a fost preluat de stat cu încălcarea art. 2 din Decretul nr. 92/1950, care excepta de la naționalizare imobilele proprietatea funcționarilor de stat, iar contractele de vânzare-cumpărare sunt nule absolut deoarece s-au încheiat cu încălcarea Legii nr. 112/1995, intervenienții având cunoștință de existența imobilului aflat în litigiu.
Tribunalul Ialomița prin decizia nr. 57/A din 1 februarie 1999 a respins apelurile intervenienților soții V. și soții C., precum și Consiliul Local Constanța.
Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, prin decizia nr. 2227 din 29 septembrie 1999 a admis recursurile declarate de intervenienții V.Ș., V.M. și C.R.M. și de pârâții Consiliul Local Constanța și R.A. E.D.P.P. Constanța.
Casează decizia nr. 57/A din 1 februarie 1999 pronunțată de Tribunalul Ialomița și sentința civilă nr. 10980 din 5 august 1998 a Judecătoriei Constanța, respinge acțiunea formulată de S.E. și cererea reconvențională.
Prin sentința civilă nr. 4566 din 15 septembrie 2003 Judecătoria Galați a admis excepția autorității lucrului judecat și a respins acțiunea civilă formulată de reclamanții D.A. și D.C. având ca obiect anularea contractelor de vânzare-cumpărare nr. 27346/1996 și 27345/1996 înregistrate la R.A. E.D.P.P. Constanța pentru autoritate de lucru judecat. A fost respinsă cererea reconvențională formulată de V.Ș., V.M. și C.R.M. de obligare a reclamanților D.A. și D.C. la plata sumei de 100.000.000 lei daune, ca nefondată.
A fost respinsă și cererea de chemare în garanție formulată de R.A. E.D.P.P. Constanța în contradictoriu cu chemații în garanție Consiliul Local Constanța și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice Constanța.
Curtea de Apel Galați prin decizia nr. 549 din 21 aprilie 2004 admite apelul acelorași reclamanți, schimbă în parte sentința civilă nr. 4566 din 15 septembrie 2003 a Judecătoriei Galați în sensul că: respinge ca nefondată excepția autorității lucrului judecat invocată de pârâți și în rejudecare admite acțiunea reclamanților și constată nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare nr. 27396 din 30 octombrie 1996 și nr. 27345 din 1 noiembrie 1996, menținând celelalte dispoziții ale sentinței.
S-a reținut că a fost analizată decizia nr. 2227 din 29 septembrie 1999, constatându-se lipsă identitate de cauză.
La data de 15 iunie 2004, intervenienții V.Ș., V.M. și C.R.M. au formulat o cerere de revizuire contra deciziei nr. 549 din 21 aprilie 2004 a Curții de Apel Galați, secția civilă, pe motiv că este contrară deciziei nr. 2227 din 29 septembrie 1999 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă.
Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ. revizuirea unei hotărâri rămase definitivă la instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul se poate cere dacă există hotărâri potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.
Fundamentul acestui motiv de revizuire îl reprezintă instituția puterii lucrului judecat.
Una din condițiile de admisibilitate a acestui motiv de revizuire constă în aceea că hotărârile să fie pronunțate în aceeași pricină, deci să fi existat tripla identitate de elemente, parte, obiect și cauză.
Din examinarea celor două hotărâri pretinse de revizuienți, ca potrivnice se constată că în ambele există identitate de părți, nu și de obiect, care este diferit, astfel obiectul acțiunii este o revendicare imobiliară și obiectul reconvenționalei, este anularea contractelor de vânzare-cumpărare nr. 27346 și 27345/1996 lipsind și identitatea de cauză în cel de al doilea proces, să nu se fi invocat existența primei hotărâri, când în decizia nr. 549 din 21 aprilie 2004 a Curții de Apel Galați a fost analizată decizia nr. 2227 din 29 septembrie 1999 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă.
O altă condiție de admisiblitate a revizuirii pe temeiul discutat este aceea ca instanța să fi omis a discuta excepția de autoritate de lucru judecat.
Or, în cauză, în cel de al doilea proces, în care s-a pronunțat decizia nr. 549 din 21 aprilie 2004 a Curții de Apel Galați, secția civilă, instanța a considerat că nu este autoritate de lucru judecat față de decizia nr. 2227/1999 a Curții de Apel București, deci s-a discutat în calea de atac această excepție, soluția pronunțându-se tocmai pe considerentul că nu este autoritatea de lucru judecat.
De aceea, cererea de revizuire a fost respinsă.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6038/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6051/2004. Civil → |
|---|
