ICCJ. Decizia nr. 6121/2004. Civil
| Comentarii |
|
La data de 13 septembrie 2001, SC CNF Giurgiu Nav SA a chemat în judecată pe DGFP - CFS Giurgiu cerând anularea procesului verbal de contravenție nr. 10610 de 31 august 2001, prin care agentul instrumentator al pârâtei i-a aplicat următoarele sancțiuni: a) amenda de 346.664.173 lei pentru contravenția prevăzută de art. 4 pct. 7 din O.G. nr. 18/1994, respectiv derularea operațiunilor bancare, prin contul contestatoarei, deschis la Viena, fără autorizația prealabilă a BNR; b) 6.023.173.289 lei amendă pentru contravenția prevăzută de art. 4 pct. 7 din O.G. nr. 18/1994, respectiv pentru nerepatrierea în termen a valutei ce reprezintă contravaloarea prestațiilor de servicii în străinătate; c) 2.000.000 lei amendă și confiscarea sumei de 86.196.861 lei pentru contravenția prevăzută de art. 34 din O.G. nr. 27/2000, respectiv obținerea de venituri din comercializarea băuturilor alcoolice, cafea, țigări, prin barul motonavei "Oltenița" pe parcursul a două croaziere, fără autorizația de comercializare din partea DGFP Giurgiu; d) avertisment pentru contravenția prevăzută de art. 69 alin. (1) lit. b) din O.G. nr. 73/1999, respectiv nu a transmis organelor financiare, în anul 2000, fișele fiscale pentru un număr de 4 salariați; e) amendă 2 milioane lei pentru contravenția prevăzută de art. 17 lit. b) din Legea nr. 87/1994 săvârșită prin aceea că nu a adus la îndeplinire dispozițiile luate prin actele de control anterioare.
Judecătoria Giurgiu, prin sentința civilă nr. 5353 din 2 noiembrie 2000, a admis în parte plângerea și a anulat parțial actul constatator și sancționator al contravențiilor, prin exonerarea petentei de plata amenzii de 3.425.618.738,39 lei din totalul de 6.373.842.462 lei.
Tribunalul Giurgiu, secția civilă, prin decizia nr. 440 din 27 iunie 2002, a admis recursul pârâtei și, reformând sentința, a respins, ca nefondată, plângerea cu motivarea ca faptele contravenționale deduse judecății sunt reale și au fost just sancționate.
La data de 23 iunie 2003 Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, a atacat cu recurs în anulare, decizia din recurs, invocând încălcarea esențială a legii și cerând admiterea contestației.
Recursul în anulare este întemeiat.
Potrivit art. 17 alin. (2) lit. b) din Regulamentul nr. 3/1997, operațiunile bancare derulate de contravenientă erau exceptate de la autorizarea BNR, situație în care, faptul contravențional reținut, prevăzut de art. 4 pct. 7 din O.G. nr. 18/1994, nu există, iar amenda de 346.664.173 lei a fost nelegal aplicată.
Referitor la contravenția de nerepatriere a valutei, din probele dosarului, respectiv certificatul de forță majoră nr. 2776 din 6 decembrie 1999, rezultă că datorită intervenției NATO în Iugoslavia, contravenienta s-a aflat în incapacitate de derulare a contractelor și efectuare de plăți. Ca atare, pentru existența forței majore, răspunderea contravenientei este inoperantă, considerent pentru care amenda de 6.023.173.289 lei a fost nelegal aplicată.
în privința prestațiilor turistice de la bordul navelor de pasageri din probele dosarului rezultă că pentru asemenea activități contravenienta a fost autorizată prin licență de turism, considerent pentru care fapta contravențională prevăzută de art. 34 din O.G. nr. 27/2000, nu există, iar amenda de 2 milioane lei și confiscarea sumei de 86.196.861 lei au fost nelegal aplicate.
Așa fiind, rezultă că soluția în primă instanță, pronunțată de judecătorie, este legală și temeinică și că decizia de recurs este lipsită de temei legal, considerent pentru care recursul în anulare a fost admis și a fost modificată decizia din recurs în sensul respingerii recursului pârâtei, ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6125/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6126/2004. Civil → |
|---|
