ICCJ. Decizia nr. 6288/2004. Civil
Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 26 septembrie 2001 pe rolul Tribunalului Buzău, reclamantul A.C. a chemat în judecată, în temeiul Legii nr. 10/2001, Primăria comunei Rîmnicelu, fiind nemulțumit de răspunsul primit la notificarea prin care solicitase despăgubiri pentru mai multe utilaje agricole ce au aparținut tatălui său și au fost confiscate în anii 1951 - 1959.
în urma administrării probei cu înscrisuri, Tribunalul Buzău, secția civilă, prin sentința nr. 431 din 9 octombrie 2002 a respins ca neîntemeiată contestația.
S-a reținut amplu în motivarea sentinței că preluarea de către fostul CAP Stiubeiu a terenurilor și a utilajelor de la tatăl reclamantului a fost dovedită, chiar în lipsa existenței unor înscrisuri doveditoare, pe fondul, de notorietate, al procesului de cooperativizare a agriculturii. Cu toate acestea, datorită vechimii, s-a prezumat ca dovedită afirmația pârâtei privind casarea utilajelor în discuție - tractor, plug, semănătoare, grapă, secerătoare - ceea ce atrage incidența tezei finale a art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Apelul declarat de reclamant împotriva acestei sentințe a fost respins prin decizia civilă nr. 44 din 10 martie 2003 pronunțată de Curtea de apel Ploiești, care a menținut întru totul soluția și motivarea instanței de fond.
împotriva deciziei Curții de apel în termen legal a declarat recurs reclamantul A.C.
Prin recursul său, care nu a fost încadrat în drept, contrar cerințelor art. 302 pct. 3 C. proc. civ., reclamantul a susținut că după 1980 utilajele uzate ale CAP au fost vândute diverselor persoane, astfel încât el trebuie să fie despăgubit de stat.
S-a depus ca act nou copia unui proces-verbal din 9 aprilie 1959 prin care în baza Decretului nr. 115/1959 tatăl recurentului a predat la SMT Sihlea o batoză, concomitent cu preluarea pământului.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 124 alin. (3) din Constituție, judecătorii se supun numai legii, cu ocazia soluționării litigiilor cu care sunt investiți.
Parlamentul, când a elaborat Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 a intenționat stabilirea unui cadru general al reparațiilor pentru abuzurile săvârșite de autoritățile statale în perioada de referință, rezervând însă, pentru anumite categorii de bunuri (cum ar fi terenurile agricole sau imobilele ce au aparținut cultelor religioase sau comunităților minorităților naționale), dispozițiile unor legi speciale.
în speță, din actul nou depus în recurs rezultă că în temeiul unei legi atunci în vigoare, Decretul nr. 115/1959, tatălui reclamantului i s-au colectivizat terenul și utilajele agricole care serveau exploatării terenului agricol.
Astfel cum s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin decizia nr. 43/2001, legiuitorul este liber să opteze în privința sferei bunurilor pentru care stabilește măsuri reparatorii. Textul art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, reglementând posibilitatea acordării de reparații numai pentru utilajele și instalațiile existente la data intrării în vigoare a legii, nu încalcă prin aceasta prevederile constituționale referitoare la egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice.
în speță, atât pârâta, prin răspunsul dat notificării, cât și instanțele investite au aplicat în litera legii art. 6 alin. (2), care exclude de la acordarea măsurilor reparatorii utilajele și instalațiile preluate de stat sau alte persoane juridice o dată cu imobilul, dacă acestea au fost înlocuite, casate sau distruse.
Prin motivarea hotărârilor, ambele instanțe au făcut o evaluare a probelor administrate, din care au tras concluzia incidenței textului de lege menționat.
Cum reaprecierea probelor nu este de atributul înaltei Curți, potrivit reglementării procedurale a căii de atac extraordinare a recursului, văzând că nu s-a evidențiat nici un motiv de nelegalitate dintre cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., recursul a fost respins ca nefondat.
← ICCJ. Decizia nr. 6276/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5920/2004. Civil → |
---|