ICCJ. Decizia nr. 6476/2004. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Galați sub nr. 342 din 16 septembrie 2002, reclamantei C.E. și P.N. au chemat în judecată pe pârâta Primăria comunei Pechea pentru a fi obligată la plata despăgubirilor materiale pentru suprafața de 3870 mp situată în intravilanul comunei Pechea.
Tribunalul Galați prin sentința civilă nr. 423 din 16 septembrie 2002 a respins ca nefondată acțiunea, motivat de faptul că terenul în litigiu nu intră sub incidența dispozițiilor reglementate prin art. 8 din Legea nr. 10/2001, ci ale Legii nr. 18/1991 și ale Legii nr. 1/2000.
împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanții, invocând netemeinicia și nelegalitatea întrucât terenul a fost luat abuziv, dovada în acest sens, fiind faptul că parțial, terenul a fost ocupat cu construcții, amenajate fără a avea autorizație legală.
Curtea de apel Galați, prin decizia nr. 10/A din 22 ianuarie 2003 a admis apelul reclamantelor a schimbat sentința civilă nr. 423 din 16 decembrie 2002 a Tribunalului Galați, în sensul că a admis acțiunea formulată de reclamanții P.N. și C.E., în contradictoriu cu Primăria comunei Pechea și în consecință a desființat dispoziția nr. 196 din 12 septembrie 2001 emisă de Primăria comunei Pechea și a obligat-o să ofere reclamantelor suma de 92.640.000 lei contravaloarea a 3870 mp teren.
Pentru a pronunța o astfel de hotărâre instanța a reținut că suprafața de teren în litigiu pentru care reclamanții au solicitat despăgubiri a aparținut autorului lor, defunctul P.C.G. decedat la 30 ianuarie 1998, astfel cum este specificat în certificatul de moștenitor nr. 12 din 16 martie 1998, actul de vânzare autentificat sub nr. 2022 din 3 martie 1938 și transmis sub nr. 747 din 3 martie 1998.
S-a mai reținut că terenul în litigiu intravilan cu altă destinație decât agricolă, trecut în proprietatea statului, nu intră sub incidența Legii nr. 18/1991, cum greșit a hotărât instanța de fond și ca o consecință dispoziția nr. 196 din 12 decembrie 2001 emisă de Primăria Pechea, a fost desființată. Primăria Pechea urmând a fi obligată să ofere reclamanților suma de 92.640.000 lei contravaloarea a 3870 mp, (valoare stabilită de expertiza de specialitate).
In contra acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Consiliul Local al comunei Pechea, județul Galați, pe care o critică pentru netemeinicie și nelegalitate, în sensul că a fost ignorat regimul juridic de teren CAP la data preluării, acesta având destinația de teren agricol.
Se mai susține că despăgubirile se acordă de stat și nu de către Primăria Pechea prin titlu de valoare nominal folosite exclusiv în procesul de privatizare, de acțiuni la societăți comerciale ori prin compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de destinatar.
Se precizează că expertiza în baza căreia s-a stabilit valoarea a folosit acte normative pentru determinarea valorii terenurilor pentru societăți comerciale supraevaluând valoarea reală a terenului agricol.
Recursul este nefondat.
Din analiza actelor dosarului și a motivelor de recurs se constată că nu sunt motive care să conducă la casarea hotărârii pronunțate corect de instanța de apel a examinat și motivat pe larg, inclusiv aspectele de fond, stabilind că acțiunea reclamanților este întemeiată, urmând a fi admisă.
Astfel, în acord cu probatoriile necontestate, s-a reținut că reclamanții au solicitat despăgubiri nefiind posibilă retrocedarea în natură a suprafeței de teren în litigiu care a aparținut autorului lor.
Rezultă fără putere de tăgadă că terenul în litigiu intravilan trecut în proprietatea statului nu intră sub incidența Legii nr. 18/1991.
Corect instanța de apel s-a preocupat de identificarea terenului în raport cu documentele invocate de reclamanți în justificarea pretențiilor.
Recurenta nu a depus nici un înscris din care să rezulte modul cum această suprafață de teren a trecut în proprietatea sa.
De asemenea, recurenta-pârâtă nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză cu privire la modalitatea de despăgubire acordată de instanța de apel.
întemeindu-și acțiunea pe textele unei legi în vigoare, ale cărei dispoziții trebuiesc interpretate în sensul în care să-și producă efecte, reclamanții au dreptul la satisfacerea cererii lor îndreptățite în contradictoriu cu persoana juridică căreia îi revine obligația despăgubirii prevăzute de lege.
Pentru considerentele expuse, recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6437/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6236/2004. Civil → |
|---|
