ICCJ. Decizia nr. 6236/2004. Civil
| Comentarii |
|
1. Prin acțiunea înregistrată la 29 octombrie 1996 și modificată în 1997, reclamanții au revendicat (retrocedare) imobilul, compus din 500 mp teren și construcție.
Tribunalul București, prin sentința civilă nr. 1282 din 10 noiembrie 1999 a fost respinsă acțiunea, soluție confirmată prin decizia nr. 118/2000 în apel, iar, prin decizia civilă nr. 5122 din 13 decembrie 2000 a Curții Supreme de Justiție, secția civilă, ambele hotărâri au fost casate, cu trimitere la prima instanță, stabilindu-se, irevocabil, că:
- în cauză, Consiliul General al Municipiului București, are calitate procesuală pasivă,
- terenul a fost naționalizat, fără titlu valabil, pe alt nume,
- imobilul a fost retrocedat reclamanților prin decizia nr. 604 din 3 martie 1998 a Tribunalului București, iar
- imobilul litigios nu a fost identificat cadastral și fizic, dar nici nu s-a stabilit cert dacă există identitate între cel revendicat și cel naționalizat.
2. După casare cu trimitere, prin sentința civilă nr. 1221 din 1 noiembrie 2001 a fost admisă acțiunea în revendicare numai pentru suprafața de 300 mp teren și s-a respins pentru construcție, iar, prin decizia civilă nr. 39 din 28 ianuarie 2003 au fost respinse toate cele patru apeluri ale reclamanților, al Consiliului General, al cumpărătorilor G. și B.
S-a reținut, în esență, că:
- terenul a fost naționalizat, ca și construcția în curs, care a devenit o nouă construcție ulterioară, prin reproiectare și execuție
- imobilul construit avea două laturi la intersecția străzilor V. cu T.I.,
- expertiza tehnică atestă identitatea între imobile, iar construcția a fost, deja, restituită prin decizia nr. 604/1998 către G., contra deciziei au declarat recurs reclamanții Consiliul General și cumpărătorii G. și B.
- Reclamanții (R 1), pe temeiurile din art. 304 pct. 9 - 10 C. proc. civ., susțin că:
- imobilul era total construit la data naționalizării prin Decretul nr. 92/1950,
- apreciază dispozițiile art. 484 C. civ., la care nu s-a răspuns de ambele instanțe, relative la accesiunea imobiliară și că
- instanțele nu s-au pronunțat asupra revendicării față de cei 2 cumpărători, omiși din dispozitivul hotărârilor.
Pârâta, Consiliul General (R 2), pe temeiul art. 304 pct. 6 și 10 C. proc. civ., reia motivele în apel, relative la calitatea procesuală și la cumpărători, privind preluarea bunului și legalitatea contractelor.
Pârâții-cumpărători (R 3 - 4) G.A. și B.I. pe temeiul art. 304 pct. 9 - 10 C. proc. civ., susțin că:
- apartamentul a fost construit în anii 1964 - 1966, conform expertizei tehnice, iar
- contractele s-au încheiat cu respectarea Legii nr. 112/1995, și având protecția prezumției de bună credință.
3. Recursurile declarate de pârâții G. A. și B.I.(R 3 - 4) sunt întemeiate, iar celelalte nefondate.
Așadar, prin hotărârile recurate s-a retrocedat celor doi reclamanți numai suprafața de 300 mp teren aferent construcției în care se află cele două locuințe cumpărate de cei doi recurenți, aceștia sunt obligați la restituirea a 300 mp teren, deși ei au cumpărat numai o cotă indiviză, aferentă fiecărui apartament, de câte 12, 74 mp, conform contractelor de vânzare-cumpărare, nedesființate.
Ambele contracte sunt încheiate cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 112/1995 și, deci, sunt valabile, fiind irelevant faptul că preluarea de către stat s-a făcut fără titlu valabil.
Pe de altă parte, dispozițiile art. 489 C. civ., relative la accesiunea imobiliară nu pot opera, în condițiile specifice în care s-a edificat construcția, ca un nou imobil construit pe un teren preluat, de stat, prin naționalizare.
Ca atare, în mod greșit a fost admisă acțiunea în revendicare a terenului față de cei doi recurenți-pârâți, urmând a se modifica ambele hotărâri și a respinge această acțiune în totalitate.
Relativ la celelalte motive din .. ale reclamanților și Consiliul General București se constată că sunt nefondate. Omisiunea din dispozitiv a pârâților B. și G. se rezolvă în modalitatea expusă mai sus prin admiterea recursurilor acestora și respingerea acțiunii în revendicarea față de ei. în ce privește obiectul naționalizării, așa cum a arătat, este neîndoielnic faptul că s-a preluat, în 1950, terenul și construcția începută, care este, apoi, reproiectată și executată ca o altă construcție, iar, în anii 1959 și 1964 - 1966 este adăugită mansarda (cumpărată de recurentul B.I. și cel al lui G.).
Pe de altă parte, cum s-a reținut, repetat, calitatea procesuală pasivă a Consiliului General al Municipiului București a fost irevocabil stabilită prin decizia civilă nr. 5122 din 13 decembrie 2000 a Curții Supreme de Justiție, secția civilă, având putere de lucru judecat, conform art. 315 C. proc. civ.
în consecință, recursurile pârâților B.I., Consiliul General al municipiului București și G.A. au fost admise, recursurile declarate de pârâții B.M. și G.M.L. au fost respinse ca nefondate.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6476/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 9174/2004. Civil → |
|---|
