ICCJ. Decizia nr. 6437/2004. Civil
| Comentarii |
|
La data de 30 mai 2003, reclamanta P.G.A. a chemat în judecată pe pârâta Primăria orașului Băile Herculane, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța:
- să se constate că a fost trecută în proprietatea statului, în anul 1977, în mod abuziv și fără titlu, suprafața de teren cuprinsă între 34.200 - 35.414 mp, fără a fi expropriată și pe care, în mare parte, s-a construit hotelul "Diana";
- să se dispună retrocedarea către reclamantă a imobilului înscris în C.F.1141 Pecinișca nr.top 329/1 Lunca de Sus fânețe de 1 ha și 3.771 mp precum și a imobilului înscris în C.F. 2522 Pecinișca nr.top 120/5/1, teren intravilan în suprafață de 8.429 mp;
- să fie radiat din C.F. dreptul de proprietate al statului și să se intabuleze dreptul de proprietate al reclamantei.
A fost indicat ca temei juridic al acțiunii dispozițiile Legii nr. 10/2001.
Prin sentința nr. 1766 din 19 iunie 2003 pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin, secția civilă, acțiunea reclamantei a fost respinsă cu motivarea că în cartea funciară a imobilelor figurează ca proprietar Statul român, în temeiul unei hotărâri judecătorești prin care s-a sistat starea de indiviziune.
Că s-a pus în discuție necesitatea administrării de probe din care să rezulte dreptul de proprietate, modul de transfer al acestuia, deținerea imobilului, deposedarea abuzivă, identificarea terenului și a suprafeței libere de construcții (art. 10 din Legea nr. 10/2001), efectuarea unei expertize topografice dar reprezentantul reclamantei a declarat că sunt suficiente probele din dosar.
Așa fiind, tribunalul a respins acțiunea reclamantei ca nedovedită.
împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta P.G.A.
Intimata Primăria orașului Băile Herculane a aderat la apelul reclamantei prin cererea din data de 27 octombrie 2003 și a solicitat schimbarea sentinței tribunalului în sensul ca acțiunea să fie respinsă ca prematură sau inadmisibilă în condițiile Legii nr. 10/2001 și art. 6 din Legea nr. 213/1998.
Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, prin decizia nr. 155 din 29 octombrie 2003 a admis apelul reclamantei cât și cererea de aderare la apel a Primăriei, a anulat sentința tribunalului trimițând cauza spre competentă soluționare, în primă instanță, Judecătoriei Caransebeș.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a pus în discuția părților, din oficiu, excepția de necompetență materială a Tribunalului Caraș Severin în ce privește soluționarea cauzei, față de obiectul acesteia care nu se încadrează în dispozițiile art. 24 pct. 7 și 8 din Legea nr. 10/2001.
S-a reținut că prin acțiunea formulată, reclamanta a înțeles să se adreseze cu o cerere pe dreptul comun, fără să mai aștepte soluționarea notificării adresate intimatei în temeiul Legii nr. 10/2001. Că, acțiunea nu are caracterul unei contestații în sensul art. 24 pct. 7 și 8 din Legea nr. 10/2001, de vreme ce nu s-a emis nici o dispoziție motivată de către persoana juridică deținătoare, pentru a atrage competența în primă instanță a tribunalului.
în altă ordine de idei, s-a constatat că nu se poate reține competența în primă instanță a tribunalului nici în temeiul art. 2 C. proc. civ. deoarece terenul în litigiu, nu a fost expropriat, iar reclamanta nu a indicat valoarea acestuia.
Ca urmare, instanța de apel a considerat în raport de art. 1 C. proc. civ. că Judecătoria Caransebeș este competentă să soluționeze cauza în primă instanță și ca atare aceasta va analiza susținerile părților atât în ce privește temeinicia pretențiilor reclamantei cât și în ce privește prematuritatea ori inadmisibilitatea acțiunii, invocate de pârâtă.
în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ., împotriva acestei decizii a declarat recurs Primăria orașului Băile Herculane invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.
Recurenta susține în esență că, potrivit principiului disponibilității procesului civil, intimata-reclamantă a precizat clar prin acțiune atât părțile cu care înțelege să se judece, obiectul acțiunii cât și temeiul juridic al acesteia, ceea ce obliga instanța să judece în limitele investirii.
Curtea de apel, peste voința intimatei-reclamante, stabilește alt temei juridic al acțiunii, o califică drept o acțiune în revendicare și în mod nelegal trimite cauza spre soluționare judecătoriei, ca primă instanță, deși reclamanta asistată de avocat a invocat în drept dispozițiile Legii nr. 10/2001 ce atrag competența tribunalului în primă instanță.
Recursul este fondat.
Potrivit principiului disponibilității procesului civil, intimata-reclamantă asistată de avocat a promovat acțiunea de față în care și-a precizat clar obiectul cererii și temeiul de drept al acesteia, respectiv dispozițiile Legii nr. 10/2001 în raport de care beneficiind de scutire, nu a achitat taxă judiciară de timbru.
Tribunalul, ca instanță de fond, în raport de limitele investirii în fapt și în drept, a respins acțiunea reclamantei.
Instanța de apel, din oficiu, considerând că acțiunea nu se încadrează în dispozițiile art. 24 pct. 7 și 8 din Legea nr. 10/2001 și dând altă calificare juridică acesteia, a invocat excepția de necompetență materială a tribunalului ca primă instanță.
în considerentele deciziei s-a statuat că acțiunea apelantei-reclamante este de competența judecătoriei, ca instanță de fond, potrivit art. 1 C. proc. civ., fiind o acțiune în revendicare.
Procedând astfel, instanța de apel a schimbat cauza juridică a acțiunii încălcând astfel dispozițiile art. 294 C. proc. civ. ce prevăd că "în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi".
Mai mult, instanța de apel a încălcat principiul disponibilității procesului civil deși avea îndatorirea ea însăși să respecte principiile ce guvernează procesul civil conform art. 129 alin. (2) C. proc. civ.
Față de cele ce preced, decizia pronunțată fiind lovită de nulitate a fost desființată.
întrucât instanța de apel a rezolvat procesul analizând excepția, fără a cerceta fondul și pentru a respecta principiul non omisso medio, Curtea, în baza art. 312 alin. (2) și (5) și art. 313 C. proc. civ. a admis recursul pârâtei Primăria orașului Băile Herculane, a casat decizia instanței de apel și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6367/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6476/2004. Civil → |
|---|
