ICCJ. Decizia nr. 6562/2004. Civil
| Comentarii |
|
La 27 august 2002, reclamantul T.R. a chemat în judecată pârâtele Compania Națională a Lignitului Oltenia și Exploatarea Minieră Roșia-Rovinari solicitând, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligate pârâtele să suplimenteze proiectul pentru construcția unei case de la suprafața de 55,89 mp la suprafața de 81 mp, conform Legii nr. 114 /1996 și să realizeze la casa respectivă și pe terenul aferent, situate în Târgu Jiu, localitatea Vărsături, lot nr. 116/2, lucrările arătate în cererea de chemare în judecată, pct. 1- 16; să fie obligate pârâtele să preia casa și terenul de la unitatea care realizează construcția și să îi predea imobilele prin act autentic, în termen de o lună sub sancțiunea unor daune cominatorii.
Reclamantul a mai cerut obligarea pârâtelor la plata sumei de 133.120.000 lei, reprezentând o justă reparare a pagubelor produse prin preluarea abuzivă și demolarea imobilelor lui, compusă din sumele arătate la pct. 1- 5 în cererea de chemare în judecată.
în motivarea acțiunii reclamantul a arătat că a încheiat o convenție cu pârâtele la 21 iulie 2000, sub forma unui act sub semnătură privată, ca în schimbul casei și terenului din satul Roșia - Jiu, proprietatea lui, pârâtele să-i predea prin contract autentic de schimb imobilele descrise mai sus.
Prin sentința civilă nr. 8093 din 16 septembrie 2002, Judecătoria Târgu - Jiu și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj.
în motivarea soluției s-a arătat că reclamantul și-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe prevederile Legii nr. 33/1994 privind exproprierea pentru o cauză de utilitate publică, iar conform art. 2 pct. 1 lit. e) C. proc. civ. litigiile în materie de expropriere sunt de competența tribunalelor în primă instanță.
Tribunalul Gorj, prin încheierea din 19 decembrie 2002, a constatat competența Judecătoriei Târgu - Jiu în soluționarea cauzei și a dispus înaintarea dosarului la Curtea de Apel Craiova pentru soluționarea conflictului negativ de competență, reținând în motivarea soluției că cererea are ca obiect obligația de a face ce derivă din convenția încheiată între părți la 21 iulie 2000.
Curtea de Apel Craiova, secția civilă, prin decizia nr. 10 din 5 mai 2003 a stabilit competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului Gorj, secția comercială, cu argumentul că pârâtele Compania Națională a Lignitului Oltenia și Exploatarea Minieră Roșia, părți ale contractului încheiat cu reclamantul, sunt comercianți potrivit art. 7 C. com., iar actele unui comerciant, mai ales ale unei societăți comerciale, cum sunt pârâtele, se prezumă a fi acte comerciale și în baza art. 56 C. com., dacă un act este comercial numai pentru una din părți, toți contractanții sunt supuși, în ce privește acel act, legii comerciale.
împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel Craiova a declarat recurs reclamantul T.R., susținând că raporturile dintre părți nu sunt de natură comercială, ci pretențiile sale se întemeiază pe o expropriere pentru cauză de utilitate publică nu pe o obligație rezultată din voința părților.
Recurentul solicită a se stabili competența în favoarea Tribunalului Gorj, secția civilă.
Recursul reclamantului este fondat.
Convenția încheiată între recurentul-reclamant și intimatele-pârâte nu are natură comercială chiar dacă o parte contractantă, intimatele, au calitatea de comercianți în sensul Codului comercial, întrucât înțelegerea părților nu se referă la faptele de comerț care constituie obiectul activității intimatelor, exploatarea și valorificarea cărbunelui. Obligațiile asumate de intimate exced obiectul ei de activitate, ele sunt de natură civilă, prevederile art. 56 C. com. nu sunt incidente ci se aplică dispozițiile art. 4 C. com., prin înlăturarea prezumției de comercialitate a contractului, datorită naturii sale civile.
Litigiul dedus judecății nu are ca temei de drept prevederile Legii nr. 33/1994, cum pretinde recurentul, ipoteză care, dacă ar fi reală, ar atrage competența de soluționare în favoarea tribunalului.
Convenția încheiată între părți, contrar susținerii recurentului, nu poate fi considerată ca având la bază o expropriere, care trebuie să urmeze procedura prevăzută în Legea nr. 33/1994, începând cu declararea utilității publice de autoritățile competente, iar probele dosarului nu confirmă declanșarea acestei proceduri.
Drept urmare, competența de soluționare a pricinii, cu o valoare sub 150 milioane lei la data promovării acțiunii, aparține Judecătoriei Târgu - Jiu, sens în care recursul a fost admis, a fost casată decizia atacată, stabilind competența în favoarea acestei instanțe.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6588/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5172/2004. Civil → |
|---|
