ICCJ. Decizia nr. 949/2004. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 949
Dosar nr. 1258/2004
Şedinţa publică din 8 februarie 2005
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele :
La 22 noiembrie 2003 a fost înregistrată la Curtea de Apel Târgu-Mureş cererea de revizuire a deciziei civile nr. 1172/R din 17 octombrie 2003 a acelei instanţe pe temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., fiind potrivnică deciziei civile nr. 63/R din 21 ianuarie 2000 pronunţată de aceeaşi instanţă.
Prin Decizia civilă nr. 52/R din 6 februarie 2004 Curtea de Apel Târgu-Mureş şi-a declinat competenţa în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie invocându-se dispoziţiile art. 323 alin (2) C. proc. civ., în raport de Decizia împotriva căreia s-a formulat revizuirea.
Cererea de revizuire este nefondată.
Revizuienţii R.E. şi R.M. susţin că prin Decizia civilă nr. 63/R din 21 ianuarie 2000 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, în rejudecare, după casare a fost respinsă acţiunea intimaţilor G.P. şi G.M., reţinându-se în esenţă că terenul pe care au edificat casa situată pe aceeaşi stradă la nr. 15/A, nu are caracterul de loc înfundat, caracterul de „loc înfundat" trebuind să fie străin conduitei proprietarului, ca urmare a edificării unor construcţii de-a curmezişul drumului de acces.
Se precizează că acest fapt a fost stabilit pe baza unor expertize care fiind acceptate de către instanţă, a intrat în puterea lucrului judecat.
Se mai arată că ignorând această stare de fapt, constituită printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, hotărârea supusă revizuirii reţine o stare de fapt cu totul opusă, astfel că prin modificarea Ordinului Prefectului nr. 147/1994 le-a diminuat dreptul de proprietate cu 93 mp, suprafaţă ce a fost trecută în proprietatea statului.
Raţiunea reglementării acestui motiv de revizuire se regăseşte în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanţele au dat soluţii contrare în daune diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi.
Se impune a se reţine că prin Decizia civilă nr. 63 din 21 ianuarie 2000, Curtea de Apel Târgu-Mureş a admis recursul pârâţilor R.E. şi R.M. împotriva deciziei civile nr. 1360 din 15 septembrie 1999 a Tribunalului Mureş şi în consecinţă, a casat integral Decizia şi în rejudecare a respins acţiunea reclamanţilor G.P. şi G.M. în contradictoriu cu pârâţii R.E., R.M. şi Statul Român, având ca obiect constatarea edificării unei case pe terenul din C.F. Sighişoara şi instituirea unei servituţi de trecere.
Prin Decizia civilă nr. 1172/R din 17 octombrie 2003, aceeaşi instanţă după casare, rejudecând cauza, a admis acţiunea precizată a reclamanţilor G.P. şi G.M. în contradictoriu cu pârâţii Prefectura Mureş, Consiliul Local Sighişoara, R.E. şi R.M. şi a dispus anularea parţială a Ordinului Prefecturii Mureş nr. 147/1994, în sensul diminuării suprafeţei atribuite pârâţilor R. de la 361 mp la 268 mp, diferenţa de 93 mp rămânând în proprietatea Statului Român.
Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea poate fi admisă când „ există hotărâri potrivnice pronunţate de instanţe de acelaşi grad sau de grad diferit, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane având aceeaşi calitate".
Textul art. 322 alin. (1) C. proc. civ. mai cere ca în cauză să existe hotărâri definitive sau irevocabile, care să evoce fondul, ambele condiţii fiind îndeplinite.
Celelalte condiţii din art. 322 pct. 7 C. proc. civ., nu sunt, însă, îndeplinite, ceea ce atrage respingerea cererii.
Cele două hotărâri trebuie să fie potrivnice, adică în dispozitivul lor să existe măsuri care nu se pot aduce la îndeplinire, ceea ce nu se regăseşte în cauză.
De asemenea, nu se constată existenţa triplei identităţi, de părţi, obiect şi cauză, obiectul fiind diferit.
În cauză nu se poate invoca excepţia autorităţii lucrului judecat în ceea ce priveşte cea de-a doua hotărâre faţă de prima.
Obiectul revizuirii prevăzut de dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu îl reprezintă exercitarea unui control judiciar asupra hotărârilor pronunţate, nu se apreciază care dintre aceste hotărâri este justă, ci se verifică dacă şi în ce măsură ultima hotărâre s-a pronunţat cu violarea puterii lucrului judecat.
Aşa fiind, cum nu există hotărâri potrivnice în sensul prevederilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., cererea urmează a fi respinsă.
Ca urmare a respingerii cererii de revizuire, la cererea intimaţilor G.P. şi G.M., în temeiul art. 274 C. proc. civ., revizuienţii vor fi obligaţi la plata cheltuielilor de judecată, avansate de partea adversă în cuantum de 2.000.000 lei, reprezentând onorariu pentru apărător, dovedite cu chitanţa anexată la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată, cererea de revizuire formulată de revizuienţii R.E. şi R.M. împotriva deciziei civile nr. 1172/R din 17 octombrie 2003 a Curţii de Apel Târgu-Mureş.
Obligă revizuienţii la 2.000.000 lei cheltuieli de judecată către intimaţii G.P. şi G.M.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 946/2004. Civil. Contestaţie în anulare | ICCJ. Decizia nr. 927/2004. Civil → |
|---|
