ICCJ. Decizia nr. 1050/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea adresată Judecătoriei Iași la data de 28 ianuarie 2002, reclamantele A.A.M. și B.M.E. au contestat, în contradictoriu cu Primăria municipiului Iași, dispoziția acesteia nr. 3 din 4 ianuarie 2002, prin care li s-a restituit, în temeiul prevederilor Legii nr. 10/2001, imobilul (clădire și teren) situat în Iași.
în motivarea contestației au arătat că nu li s-a restituit în întregime terenul solicitat prin notificare, în suprafață de 1386,97 mp, o porțiune cu dimensiunile de 35 m/1,5 m fiind concesionată altei persoane.
Judecătoria Iași, prin sentința civilă nr. 3494 din 18 februarie 2002, și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Iași, reținând că sunt incidente dispozițiile art. 24 pct. 8 din Legea nr. 10/2001.
La tribunal cauza a fost înregistrată sub nr. 10395 din 1 iulie 2002.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, arătând în principal că reclamantelor li s-a restituit în întregime proprietatea, conform notificării, suprafața concesionată, de cca 35 mp, nefăcând parte din terenul respectiv.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri și expertiză tehnică topografică, Tribunalul Iași, prin sentința civilă nr. 104 din 20 februarie 2003, a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Instanța a reținut în esență că reclamantelor le-a fost restituit întreg terenul solicitat, în concordanță cu notificarea, cei cca 45 mp concesionați unui terț nefăcând obiect al proprietății acestora.
Apelul declarat de reclamante împotriva acestei sentințe, prin care se solicită admiterea acțiunii, a fost respins, cu o motivare similară celei a instanței de fond, prin decizia civilă nr. 68 din 3 octombrie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Iași.
Prin recursul de față, nemotivat în drept (se face referire generică la art. 304 C. proc. civ.), reclamantele au criticat hotărârile, susținând că nu li s-a restituit întreaga suprafață de teren la care au dreptul, ceea ce ar însemna o încălcare a prevederilor Legii nr. 10/2001.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
Recursul este nefondat.
Nu există vreo încălcare ori interpretare greșită a legii. Pe de altă parte, soluția de respingere a acțiunii este în deplină concordanță cu probatoriile administrate.
Astfel, prin dispoziția contestată pârâtelor li s-a restituit în întregime imobilul, astfel cum s-a solicitat prin notificare (1386,97 mp, din care 135,28 mp teren construit și 1251,69 mp teren neconstruit). Există deci o identitate perfectă din acest punct de vedere iar prin expertiza tehnică topografică (ale cărei concluzii au fost contestate) s-a constatat că reclamantele stăpânesc în fapt imobilul. Diferența de cca 45 mp teren, concesionată de pârâtă altei persoane, excede suprafața asupra căreia reclamantele sunt titularele dreptului de proprietate, astfel că nu le poate fi restituită.
în consecință, cum hotărârile pronunțate sunt în întregime legale și temeinice, recursul a fost respins ca nefondat conform prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1392/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1175/2005. Civil → |
|---|
